Ěŕňĺđčŕëű ńŕéňŕ
Ýňî číňĺđĺńíî
Ńîâđĺěĺííŕ˙ ăĺíĺňčęŕ
Nicolae Popa BIOLOGIE ?I GENETIC? MODERN? Material didactic: prelegeri alese Cuprins: Din partea autorului 8 I. DIN ISTORIA CONCEP?IILOR DESPRE ERIDITATE 10 II. LEGILE EREDIT??II 14 2.1 Descoperirea celulei 14 2.2 Experien?ele lui Gr. Mendel ?i formularea legilor eredit??ii 15 2.3 Bazele citologice ale eredit??ii 19 III. TEORIA CROMOZOMIAL? A EREDIT??II 23 3.1 Cromozomii, genele ?i caracterele 23 3.2 Muta?iile ca surs? de alele noi 24 3.3 Muta?iile ?i mediul 25 IV. BAZELE MOLECULARE ALE EREDIT??II 27 4.1 Acizii nucleici 27 4.2 Mecanismul de replicare a ADN 28 4.3 Codul genetic 31 4.4 Mecanismul de repara?ie a defectelor din ADN 36 V. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXULUI 39 5.1 De ce sunt necesare dou? sexe? 39 5.2 Mecanismele biologice de determinare a sexului 40 5.3 Mecanismul cromozomial de determinare a sexului 40 5.4 Determinarea sexului la om 42 5.5 Ob?inerea sexului dorit 45 VI. GENETICA UMAN? 47 6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om 47 6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh) 49 6.3 Metodele de studiere a eredit??ii omului 51 VII. GENETICA MEDICAL? 55 7.1 Ereditatea patologic? la om 55 7.2 Eugenica ?i genetica 57 7.3 Consulta?iile medico-genetice 58 VIII. DETERMINISMUL EREDITAR AL LONGEVIT??II 62 8.1 Gerontologia ?i genetica 62 8.2 Teoriile genetice ale îmb?trânirii 63 8.3 Perspectivele juvenologiei 65 IX. REALIZ?RILE ?I PERSPECTIVELE GENETICIII 67 9.1 Genetica ?i fitotehnia 67 9.1.1 Hibridarea ca metod? de ob?inere a soiurilor noi 68 9.1.2 Rolul poliploidiei în ameliorarea plantelor 70 9.1.3 Mutageneza experimental? 70 9.2 Genetica ?i zootehnia 72 9.2.1 Fenomenul heterozisului la animale 72 9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute 73 9.2.3 Banca de gene 74 9.3 Genetica ?i pedagogia 76 9.3.1 Genotipul ?i mediul social 76 9.3.2 Talentul ?i ereditatea 77 9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia 79 9.4. Genetica ?i psihologia 81 9.4.1 Omul ca fiin?? biiosocial? 81 9.4.2. Factorii ereditari ?i intelectul 82 9.4.3. Aptitudinile ?i ereditatea 83 X. INGINERIA GENETIC? 89 10.1 Structura genomlui 89 10.2 Direc?iile principale ale ingineriei genetice 91 10.3 Separarea ?i sinteza artificial? a genelor 93 10.4 Clonarea genelor 95 XI. INGINERIA GENETIC? LA MICROORGANISMELE INDUSTRIALE 97 11.1 Activitatea enigmatic? a microorganismelor vii 97 11.2 Ingineria genic? în natur?: transforma?ia, transduc?ia ?i conjugarea la bacterii 99 11.3 Ameliorarea microorganismelor 101 11.4 Industria ADN ?i biotehnologia 102 XII. INGINERIA GENETIC? LA PLANTE 105 12.1 Clonarea plantelor 105 12.2 Industria celulelor vegetale 107 12.3 Hibridarea celulelor somatice ?i ob?inerea hibrizilor asexua?i 109 12.4 Transferul interspecific al genelor 113 XIII. INGINERIA GENETIC? LA ANIMALE 116 13.1 Hibrizi neobi?nui?i: ob?inerea animalelor alofene 116 13.2 O turm? în retort?: transplantarea embrionilor 118 13.3 Descenden?? copiat?: clonarea animalelor 120 13.4 Animale transgenice 122 XIV. FONDUL GENETIC AL BIOSFREREI 125 14.1 Rolul organismelor vii în natur? ?i în economia na?ional? 125 14.2 Banca de gene a plantelor 127 14.3 Fondul genetic al plantelor 129 XVI. INGINERIA GENIC? ?I SISTEMATICA 134 15. Genele ?i sistematica 134 15.2 Gradul de înrudire genetic? 135 15.3 Realiz?rile ?i perspectivele genosistematicii 137 XVI. INGINERIA GENETIC? ?I MEDICINA 139 16.1 Povara genetic? în societatea uman? 139 16.2 Medicamentele – sub controlul genelor 141 16.3 Genoterapia ?i perspectivele ei 144 XVII. ASPECTELE SOCIALE ALE INGINERIEI GENETICE 148 17.1 Cutia Pandorei sau consecin?ele imprevizibile ale ingineriei genice 148 17.2 Clonarea oamenilor! 150 17.3 Controlul genetic la om: pro ?i contra 152 17.4 Ereditatea patologic? ?i criminalitatea 154 Din partea autorului Evident, pentru nimeni nu prezint? greutate s? deosebeasc? m?rul de par?, grâul de secar?, oaia de capr?, lupul de vulpe. Este bine cunoscut ?i faptul c? reprezentan?ii lumii vegetale ?i animale, de-a lungul unui ?ir infinit de genera?ii, dau via?? unor descenden?i, care sunt dup? chipul ?i asem?narea lor: leoaica na?te pui de leu, pisica - pui de pisic?, câinele - pui de câine. Tot odat?, din semin?e de floarea-soarelui vor r?s?ri numai plante de floarea-soarelui, iar din ghind? - numai arbori de stejar. În mod obi?nuit aceste fenomene sunt legate de ereditate. Prin no?iunea de ereditate se în?elege capacitatea organismelor vii de a transmite caracterele ?i însu?irile lor descenden?ilor. Se ?tie, îns?, c? asem?n?rile dintre p?rin?i ?i descenden?i nu sunt absolute - chiar ?i în cazurile când se spune «leit taic?-s?u» sau «leit maic?-sa». Descenden?ii prezint? anumite diferen?e individuale în raport cu caracterele definitorii ale p?rin?ilor. Aceste deosebiri sau – devieri de la tr?s?turile tipice ale p?rin?ilor constituie a?a-numitul fon de variabilitate sau variabilitatea. În virtutea acesteia organismele sunt capabile de a suferi la ac?iunea unor factori interni sau externi anumite modific?ri. Pe fundalul alb al coroanelor pomilor dintr-o livad? în floare un ochi atent va deosebi ?i numeroase nuan?e cromatice diferite de colora?ia general? a petalelor; între sutele de mii de frunze de pe oricare arbore nu vom vedea dou? identice ca form?, dimensiuni ?i colorit; printre cei cinci miliarde ?i jum?tate de oameni, care populeaz? planeta noastr?, nu vom g?si doi, care s? aib? exact acelea?i caractere ?i tr?s?turi. Exemple de acest fel se întâlnesc pretutindeni. În ce mod, îns?, are loc transmiterea prin ereditate a caracterelor? Unde ?i cum este fixat? informa?ia ereditar?? De ce se nasc uneori mon?tri, adic? indivizi cu anomalii grave? Pot fi oare schimbate caracterele organismelor, corectate defectele naturii? Putem ob?ine sexul dorit, «construi» noi forme de organisme? Aceste ?i numeroase alte întreb?ri sunt într-un fel sau altul legate de ereditate ?i variabilitate, care au devenit principalul obiect de studiu al unei ?tiin?e relativ tinere - genetica. În prezent genetica s-a divizat în numeroase direc?ii de investiga?ie, fiecare dintre acestea dispunând de metode specifice de lucru. În cartea pe care v-o propunem sunt examinate doar o parte din ele. Sarcina principal? autorul ?i-a v?zut-o, îns?, în familiarizarea unui cerc larg de cititori cu legile de baz? ale geneticii, cu realiz?rile ei cele mai importante, precum ?i cu cele mai însemnate domenii de aplicare a lor. În primele trei capitole am g?sit de cuviin?? s? prezent?m baza teoretica a acestei ?tiin?e, conducându-l pe cititor, într-o trecere sumar?, dar consecvent?, prin labirintul ideilor despre ereditate, începând cu antichitatea ?i pân? în prezent; s? prezent?m natura material? a acestui fenomen, precum ?i modul în care se produce el la nivel molecular-genetic. Probabil, c? anume aceste capitole se ?i disting printr-o anumit? dificultate de în?elegere, dar, dup? cum se ?tie, a se scrie despre lucruri complicate nu este o treab? u?oar?, iar simplificarea lor pân? la primitivizare ar însemna, dup? profunda noastr? convingere, s? facem un prost serviciu cititorului. Fiecare dintre capitolele urm?toare sunt consacrate prezent?rii sarcinilor practice ale geneticii în diferite ramuri ale economiei na?ionale. În acest sene deosebit de larg sunt dezv?luite realiz?rile geneticii în agricultur? ?i medicin?. Cele din domeniul pedagogiei ?i sociologiei - domenii în care genetica ?i-a g?sit recent aplicare, sunt mai modeste, ?i ocup? respectiv, un loc mai modest. Partea a doua a c?r?ii e consacrat? ingineriei genetice. Ce leg?tur? poate exista între genetic?, una dintre cele mai tinere ?tiin?e biologice, ?i inginerie - una dintre cele mai vechi ?tiin?e tehnice? E adev?rat c? secolul XX, pe m?sura avântului s?u tumultuos, genereaz? în ?tiin?? orient?ri mereu noi, neobi?nuite la prima vedere, care, pentru a fi realizate, necesit? antrenarea reprezentan?ilor celor mai diverse specialit??i. Acest lucru nu e întâmpl?tor. De cele mai multe ori noile descoperiri se fac mai ales în punctele de jonc?iune ale ?tiin?elor, acolo unde speciali?tii de diverse profiluri parc? se completeaz? reciproc prin ideile ?i concep?iile lor. Tot a?a s-a întâmplat ?i în cazul nostru. Biologia molecular? ?i genetica, folosind pe parcursul cercet?rilor lor nu numai metodele proprii, ci ?i metodele fizicii, chimiei, matematicii, ciberneticii ?i celorlalte ?tiin?e, au dat na?tere unei noi ?tiin?e aplicate - ingineria genetic?. În c?r?ile de specialitate aceast? ?tiin?? are dou? denumiri: ingineria genetic? ?i ingineria genic?, care, de fapt, sunt sinonime. Sensul lor îns? nu este absolut identic: cuvântul «genetic» provine de la «genetic?», pe când cuvântul «genic» ?ine de gene. Denumirea «ingineria genetic?» este mai ampl?, deoarece, conform spuselor academicianului A. A. Baev, cunoscut cercet?tor în acest domeniu, ea se ocup? de construirea structurilor genetice func?ional active, adic? de crearea unor programe genetice artificiale, iar un întreg program genetic nu se mai refer? doar la o simpl? gen?. Astfel, îns??i denumirea acestei ?tiin?e reflect? con?inutul cercet?rilor ei. Precum a marcat academicianul N. P. Dubinin, îmbinarea cuvintelor «genetic?» ?i «inginerie» arat? c?, în sfâr?it, a început a se realiza visul savan?ilor, a început timpul când biologul, asemeni f?uritorului de mijloace tehnice moderne, va putea construi modele biologice, pe care le va traduce apoi în via??, creând con?tient orice organism viu cu propriet??i programate anterior. Ingineria genetic? n-a ap?rut, bineîn?eles, spontan, pe un loc gol. Na?terea ei a fost determinat? de dezvoltarea impetuoas? a biologiei moleculare ?i a geneticii, care a început în a doua jum?tate a secolului nostru. Apari?ia acestei ?tiin?e se datoreaz? realiz?rilor anterioare ale biologiei ?i geneticii clasice, temeliile c?rora au fost puse în prima jum?tate a secolului XX. În cartea noastr? ne-am propus s? relat?m acele evenimente care au condus treptat, dar consecvent la constituirea acestei noi ?tiin?e. Vom vorbi despre realiz?rile practice ale ingineriei genetice în fitotehnie, zootehnie ?i în industria microbiologic?, despre perspectivele pe care le au protec?ia fondului genetic, genosistematica ?i genetica medical?. Vom analiza ?i fenomenele controversate, ce ?in de aceste cercet?ri, precum ?i aspectele lor sociale. În carte se opereaz? în temei cu adev?ruri general acceptate, dar pe alocuri ne oprim aten?ia ?i asupra unor aspecte insuficient elaborate, a c?ror elaborare, îns?, se va realiza în timpul cel mai apropiat. Aceasta se refer? la astfel de probleme importante, ca reglarea sexului, clonarea animalelor ?i a plantelor, prelungirea vârstei de tinere?e a omului, descoperirea hipertimpurie a capacit??ilor deosebite la copii ?. a. Credem c? par?ial faptul este justificat prin interesul pe care-l nutre?te tineretul contemporan fa?? de aceste probleme, la a c?ror rezolvare el va participa, f?r? îndoial?, în mod nemijlocit. Vom tr?i un sentiment de fireasc? bucurie atunci, când fiecare dintre cititori va g?si pe parcursul lucr?rii ceva de folos ?i interesant pentru el. ?i vom fi recunosc?tori pentru orice sugestie, care ni se va face referitor la carte. Autorul I. DIN ISTORIA CONCEP?IILOR DESPRE ERIDITATE De?i ca ?tiin?? genetica a început a se constitui la r?scrucea secolelor XIX-XX, fenomenele ereditare au preocupat demult min?ile oamenilor. Din timpuri str?vechi omul se întreba: de ce copiii seam?n? sau nu cu p?rin?ii? Care este mecanismul transmiterii materialului ereditar ?i ce structuri o înf?ptuiesc? Evolu?ia concep?iilor cu privire la ereditate este ea îns??i extrem de interesant?, de aceea credem c? pentru început este potrivit s? prezentam unele dintre aceste idei în succesiunea lor cronologic?. În Egiptul antic slujitorii cultului explicau toate particularit??ile proprii eredit??ii ?i variabilit??ii cu ajutorul teoriei metapsihozei (despre str?mutarea sufletelor de la un organism la altul). Ei afirmau pe aceast? baz? c? toate tr?s?turile ?i însu?irile fiin?elor vii depind de calit??ile sufletului care se instaleaz? în fiecare dintre ele în momentul concep?iei. ?i în Grecia antic? mul?i filozofi au încercat s? explice fenomenul eredit??ii. Astfel, filozoful materialist Democrit este exponentul, unei înv???turi, în multe privin?e naiv?, dar consecvent materialist? despre ereditate, conform c?reia în procesul form?rii produselor sexuale toate componentele corpului secret? particule minuscule, care se concentreaz? în s?mân?? (sperm?) ?i împreun? cu aceasta sunt transmise descenden?ilor. Tot odat?, dup? Democrit, la acest proces de transmitere a tr?s?turilor ?i însu?irilor care le sunt proprii contribuie în egal? m?sur? tat?l, ?i mama. Aceast? doctrin? a fost dezvoltat? în continuare de c?tre Hipocrat (460-375 î. e. n.), fiind denumit? pangenez?. În lucrarea «Despre s?mân?? ?i despre natura copilului» Hipocrat scria urm?toarele: «S?mân?a - atât cea femeiasc?, cât ?i cea b?rb?teasc?-provine de la corpul întreg, cea provenit? din p?r?ile slabe este slab?, cea provenit? din p?r?ile puternice-este viguroas?, ?i, de regul?, în acela?i mod se repartizeaz? ?i în copil. ?i dac? dintr-o parte a corpului în s?mân?? se secret? mai multe elemente de la b?rbat decât de la femeie, copilul seam?n? mai mult cu tat?l; iar dac? dintr-o parte oarecare se secret? mai multe elemente de la femei, copilul seam?n? mai mult cu mama. Nici odat?, îns?, nu se poate întâmpla ca f?tul s? semene mamei cu toate p?r?ile corpului, iar cu tat?l s? nu semene deloc sau invers, ori, în general, s? nu semene în nici un fel cu amândoi, fiindc? s?mân?a din corpurile amândurora se transmite f?tului». Aristotel (384-322 î. e. n.) s-a pronun?at împotriva ipotezelor pe care se sprijinea pangeneza. El remarca: «Mai întâi de toate, asem?narea nu poate servi drept dovad? a secret?rii semin?ei din întreg corpul, deoarece asem?n?toare devine ?i vocea, ?i unghiile, ?i p?rul, ?i chiar mi?c?rile, iar de la toate acestea nu se secret? nimic» Aristotel, spre deosebire de Hipocrat, afirma totodat? c? fiecare dintre p?rin?i joac? un rol cu totul diferit la apari?ia descenden?ei: de la mam? provine numai o materie moart?, pasiv?, incapabil? de a se dezvolta în mod independent, în timp ce tat?l furnizeaz? for?a vital?, care însufle?e?te aceast? materie inactiv? ?i dirijeaz? dezvoltarea organismului. Dup? Aristotel, for?a vital?, pe care el o denume?te enteslehie, este imaterial?, indivizibil? ?i reprezint? acel ideal spre care tinde organismul în procesul dezvolt?rii sale. Din s?mân??, conform opiniei lui, for?a vital? se revars? prin tot organismul, determinând toate particularit??ile specifice ale diferitelor ?esuturi ?i organe din el. La începutul erei noastre Galen (129-199 e. n.), un alt înv??at grec, afirma, c? ambii p?rin?i particip? în egal? m?sur? la transmiterea tr?s?turilor ?i însu?irilor ce le sunt lor proprii copiilor. O dovad? a acestui fapt o constitui asem?narea copiilor cu ambii p?rin?i, asem?nare ce se observ? în majoritatea cazurilor. În perioada Evului Mediu cuno?tin?ele despre ereditate nu s-au dezvoltat. Toate publica?iile cu acest subiect erau interzise de biseric?, deoarece concep?iile despre mo?tenirea caracterelor ?i evolu?ia organismelor nu corespundeau cu principiile ?i ideile ei. Abia în secolul al XVII-lea se fac primele descoperiri importante în domeniul eredit??ii. Este perioada în care au fost construite primele microscoape, cu ajutorul c?rora a început studierea celulelor ?i ?esuturilor organismelor. Savan?ii A. Levenhuc, M. Malpighi ?i G. Laibni? au descoperit ?i au descris spermatozoizii (celulele sexuale masculine) la câteva specii de animale. Ei au fost primii care au lansat concep?ia cu privire la faptul c? spermatozoizii con?in în stare gata preformat?, dar miniatural?, un întreg embrion ?i, din contra, al?i biologi erau de p?rerea c? embrionul preformat se afl? în ovul (celula sexual? feminin?). A?a a luat na?tere teoria preformist?, conform c?reia celulele sexuale, atât cele feminine, cât ?i cele masculine, con?in viitoarele organisme în stare integr?, în stare preformat?, cu toate organele ?i ?esuturile în miniatur?, care mai apoi î?i m?resc, pur ?i simplu, dimensiunile ?i cap?t? aspectul unui individ matur. În acest fel, preformismul admite numai modific?rile cantitative ale p?r?ilor deja formate ale organismului ?i le neag? pe cele calitative, ce se produc în procesul dezvolt?rii individuale, adic?, de fapt, neag? îns??i dezvoltarea. O prim? lovitur? important? asupra teoriei preformiste a fost dat? de c?tre S. F. Wolf, care în anul 1759 a formulat teoria epigenezei. Conform acestei teorii, embrionul nu se afl? în stare format? în ovul sau spermatozoid, ce rezult? din ovulul fecundat ca urmare a unei serii întregi de transform?ri calitative succesive, care conduc la formarea ?esuturilor ?i organelor. Cristalizarea unor noi idei despre ereditate a devenit posibil? odat? cu dezvoltarea teoriei transformiste, care a deschis calea unei fundament?ri experimentale a unor fenomene biologice. În lucrarea sa «Filozofia zoologic?» savantul francez J. B. Lamark a expus principiile de baz? ale modific?rii organismelor ?i ale mo?tenirii a?a-numitelor caractere favorabile. Conform acestor principii, organismele sufer? în permanen?? schimb?ri ca urmare a ac?iunii factorilor mediului înconjur?tor Dup? opinia lui Lamark, influen?a ambian?ei determin? modific?ri adecvate în interiorul organismelor, adic? în acestea se formeaz? caractere ce corespund întocmai condi?iilor de via??. Aceste caractere se transmit prin ereditate, sunt mo?tenite ?i de aceea ele se afl? la baza evolu?iei progresive. Iat?, de exemplu, cum explic? Lamark lungirea gâtului la giraf?. Se cunoa?te c? str?mo?ii girafei aveau gâtul scurt. Odat? cu schimbarea condi?iilor de via??, ei au încetat treptat s? se mai hr?neasc? cu iarb? (dat fiind faptul c? aceasta era tot mai greu de g?sit) ?i au început s? se hr?neasc? cu frunze de copac de pe p?r?ile inferioare ale coroanelor, apoi ?i de pe cele superioare. Pentru aceasta animalele î?i întindeau gâtul ?i-l exersau. Opera?ia fiind repetat? de nenum?rate ori, încetul cu încetul lungimea gâtului crescu. Ap?ru astfel un nou caracter, care s-a transmis prin ereditate genera?iilor ulterioare. Exerci?iul impus de condi?iile de via?? continu? ?i în final apar girafele contemporane, animale care au cel mai lung gât. E simplu, nu? În aparen??-da, în realitate, îns?, unei astfel de explica?ii a eredit??ii îi scap mecanismele propriu-zise ale procesului de mo?tenire a caracterelor dobândite. S? zicem, c? animalele mature au dobândit un caracter nou – gâtul lung. Informa?ia cu privire la acest caracter dobândit (nu mo?tenit) trebuie s? se transmit? într-un mod oarecare în celulele sexuale, deoarece numai prin acestea ea poate deveni un bun al urm?toarelor genera?ii ale organismului dat. Care, îns?, e modalitatea de transmitere a acestei informa?ii? Nici Lamark ?i nici oricare altul dintre adep?ii teoriei sale n-au oferit explica?ia mecanismului real al acestei transmiteri. De men?ionat c? înc? Jorj de Buffon (1707-1788) constata categoric în operele sale: «Câinii, c?rora li se taie din genera?ie în genera?ie urechile ?i cozile, transmit aceste defecte urma?ilor lor». ?arl Bone (1720- 1793), negând aceast? afirma?ie, spunea: «Nu este oare destul exemplul cailor engleze?ti, c?rora li se taie cozile timp de dou? secole ?i care se nasc cu cozi, pentru a-l combate pe domnul de Buffon ?i a pune la îndoial? faptul pe care el îl prezint? drept veridic». Ideea despre mo?tenirea caracterelor dobândite p?rea atât de elocvent?, încât timp îndelungat ea a fost considerat? inatacabil?. Însu?i cunoscutul fiziolog I. P. Pavlov a f?cut încercarea de a explica transformarea reflexelor condi?ionate (dobândite, ne ereditare) ?i necondi?ionate (înn?scute, mo?tenite) la ?oareci. Reflexe înn?scute, sunt de exemplu, primul ?ip?t al copilului imediat dup? na?tere, obi?nuin?a cucului de a-?i depune ou?le în cuiburi str?ine ?. a. Ele nu se formeaz? în cursul vie?ii, ce se transmit descenden?ilor de la p?rin?i. De categoria reflexelor condi?ionate ?ine obi?nuin?a de a lua masa la anumite ore, fumatul tutunului ?i altele, care nu se transmit prin ereditate, ce se formeaz? ?i dispar pe parcursul vie?ii individuale. I. P. Pavlov i-a dat colaboratorului s?u N. P. Studen?ov misiunea s? studieze posibilitatea transform?rii reflexelor condi?ionate în necondi?ionate. Formarea reflexului condi?ionat consta în înv??area ?oarecelui supus experien?ei s? alerge spre locul de hr?nire la emiterea unui semnal sonor. Rezultatele experien?ei au ar?tat c? pentru formarea acestui reflex la prima genera?ie de ?oareci sunt necesare 300 de lec?ii. La genera?ia a doua - de numai 100 de lec?ii, genera?ia a trei s-a înv??at dup? 30 de lec?ii, a patra dup? 10, iar a cincia - dup? 5 lec?ii. Pe baza acestor date Pavlov a f?cut concluzia, c? peste o perioad? de timp o nou? genera?ie de ?oareci, la auzul semnalului sonor, va alerga spre locul de hr?nire f?r? lec?ii prealabile. În leg?tur? cu aceasta un alt savant cu faim? - N. C. Col?ov - i-a f?cut o vizit? lui I. P. Pavlov special pentru a-l convinge de imposibilitatea mo?tenirii reflexelor condi?ionate, el fiind de p?rerea, c? «se înv??au nu ?oarecii, ce experimentatorul, care pân? la momentul respectiv nu avea experien?? de lucru cu ?oarecii». Nu este inutil s? amintim, c? artistul de circ V. Durov, ne întrecut în arta dres?rii animalelor, s-a mirat mult, când a auzit despre cele 300 de lec?ii de înv??are a ?oarecilor. El avea nevoie doar de câteva ore pentru a înv??a ?oarecii s? execute anumite procedee. Ca urmare, rezultatele experien?elor lui Studen?ov au fost puse sub semnul îndoielii ?i dup? câteva verific?ri în diferite laboratoare s-a stabilit definitiv c? ele nu se confirm?. Nu s-au mai confirmat nici în laboratorul lui I. P. Pavlov. Pentru el, experimentator iscusit, aceast? întâmplare a fost cât se poate de ne pl?cut?. La 13 mai 1927 Pavlov scria în ziarul «Pravda» urm?toarele: «Experien?ele ini?iale asupra transmiterii prin ereditate reflexelor condi?ionate la ?oarecii albi, folosindu-se o metodic? îmbun?t??it? ?i aplicându-se un control mai riguros, pân? în prezent nu au dat rezultatele scontate, de aceea nu am motive s? m? consider adept al acestei transmiteri». S? ne imagin?m pentru o clip?, c? mo?tenirea caracterelor dobândite (ne ereditare) este posibil?. În acest caz în familiile atle?ilor ar trebui s? se nasc? numai atle?i, la muzicieni - numai muzicieni, iar copiii tuturor intelectualilor n-ar mai avea nevoie de ?coal? - ar ?ti cu to?ii s? scrie ?i s? citeasc?. Doar toate aceste capacit??i se ob?in în cursul vie?ii. Mo?tenirea lor ar fi o performan?? remarcabil?. S? presupunem, c? avem de rezolvat sarcina ob?inerii unui nou soi de p?pu?oi, care d? roade bogate chiar ?i pe soluri obi?nuite, f?r? a se introduce îngr???minte. Nimic mai simplu! Am proceda în felul urm?tor: pe parcursul câtorva genera?ii am trata cu îngr???minte Iotul, pân? vom ob?ine roada cea mai bogat? posibil?, iar în continuare acest caracter dobândit (rodnicia înalt?) se va transmite prin ereditate ?i se va manifesta chiar ?i pe solurile care n-au fost introduse îngr???minte. Dar lucr?torii din agricultur? ?tiu foarte bine c? atunci când în sol se introduc îngr???mintele necesare, se ob?ine o road? bogat? ?i invers. Acela?i adev?r este valabil ?i referitor la animale. Buna între?inere duce la indicatorii dori?i, iar între?inere rea - la indicatorii corespunz?tori. Faptul ?i-a g?sit o bun? reflectare în aceste versuri ale lui A. Busuioc: «Eu nu ?tiu zootehnie, Dar cunosc un adev?r: Dac? dai la porc hârtie, Nu vezi carne m?i b?die, Cum nu vezi pe broasc? p?r» Este cunoscut c? T. D. Lâsenco a experimentat timp de peste 20 de ani, pentru a putea ob?ine o ras? de vaci cu lapte gras. ?i totul a fost zadarnic. De?i vi?eii mai multor genera?ii succesive, au fost între?inu?i dup? o diet? special? (erau hr?ni?i cu lapte cu un procent ridicat de gr?sime), acest caracter nu s-a transmis prin ereditate. Dar s? revenim la tem?. În anul 1859 marele savant englez Charlz Darwin a dat publicit??ii lucrarea «Originea speciilor», în care a expus bazele teoriei evolu?ioniste. În acest context ereditatea a fost acceptat? ca unul din factorii evolu?iei, de?i ?i pentru Darwin mecanismul eredit??ii, esen?a ei, au r?mas necunoscute. În vederea explic?rii eredit??ii Darwin a apelat, la concep?ia respectiv? a lui Hipocrat, a reînviat-o, aprofundând-o, ?i a expus-o ca pe o «ipotez? provizorie a pangenezei». Darwin era de p?rerea c? toate celulele organismelor pluricelulare secret? particule foarte mici (corpusculi) pe care le-a numit gemule. Deplasându-se cu u?urin??, aceste gemule se concentreaz? în locurile unde are loc formarea produselor sexuale. În procesul dezvolt?rii noului organism gemulele diferitelor celule, formatoare de produse sexuale, condi?ioneaz? dezvoltarea unor celule similare celor care le-au generat pe ele. Tot odat?, Darwin considera, c? celulele modificate produc gemule modificate, care genereaz? ulterior celule de asemenea modificate, presupunând c? aceast? particularitate a gemulelor reprezint? baza materiala a mo?tenirii modific?rilor care au loc în procesul dezvolt?rii individuale. În acest fel, Darwin accepta ideea materialit??ii ?i segment?rii (caracterul discret) al eredit??ii ?i considera c? unit??ile materiale ale eredit??ii - gemulele se deplaseaz? liber prin tot corpul ?i într-o anumit? m?sur? se pot transmite independent una de alta. În prezent teza lui Darwin referitoare la materialitatea ?i caracterul discret al eredit??ii a c?p?tat o recunoa?tere unanim?, de?i teoria despre migrarea gemulelor prezint? doar un interes istoric. În 1892 zoologul german August Waisman a emis în calitate de antitez? a «ipotezei provizorii a pangenezei» a?a-numita teorie a plasmei germinative (idioplasma). Waisman considera c? corpul organismelor pluricelulare este compus din dou? componente diferite sub raport calitativ - soma (totalitatea celulelor somatice sau corporale, excep?ie f?când cele sexuale) ?i plasma germinativ?, care condi?ioneaz? ansamblul de însu?iri ereditare ale organismelor ?i care în cantitate deplin? se con?ine doar în celulele sexuale. Conform teoriei lui Waisman, plasma germinativ? este deosebit de constant?, fapt care-i asigur? p?strarea în stare neschimbat? în decursul multor mii de genera?ii. Waisman a numit particulele materiale heterogene, din care este alc?tuit? plasma germinativ?, determinan?i. Determinan?ii au facultatea de a se multiplica ?i de a forma particule de acela?i fel cu ei. Plasma germinativ? ?i determinan?ii se afl? în nucleul ovulului fecundat (zigotului). Concomitent cu prima diviziune are loc o împ?r?ire inegal? a determinan?ilor în celulele-fiice. Nucleele unor celule î?i men?in întreaga plasm? germinativ? f?r? modific?ri, în cadrul nucleelor altor celule ea se repartizeaz? în a?a fel, încât, spre sfâr?itul procesului de divizare a ovulului, în nucleele acestor celule r?mâne un num?r ne însemnat de determinan?i. Datorit? repartiz?rii inegale a plasmei germinative, în embrionul în dezvoltare se formeaz? dou? tipuri de celule: pe de o parte, celulele c?ii germinative, din care se formeaz? celule sexuale ?i care con?in întreaga garnitur? de determinan?i, iar pe de alta - celulele somatice, ale c?ror nucleu con?ine un num?r variabil de determinan?i, de aceea ele pun începutul diferitelor ?esuturi din organism. Conform acestei teorii, plasma germinativ? este un tot ?i se transmite integral de la o genera?ie la alta. Mai târziu, îns?, s-a constatat c? informa?ia ereditar? este localizat? nu numai în celulele sexuale, dar ?i în cele somatice. Astfel, se cunosc cazuri de dezvoltare a plantelor numai din celule somatice (ne sexuale). În prezent împ?r?irea organismului în dou? p?r?i - som? ?i plasm? germinativ? - propus? de Waisman, care considera c? ele ar fi diferite prin ereditate, a fost categoric respins? de genetic?. În acest fel, ideile despre ereditate, începând cu cele mai vechi timpuri ?i pân? în secolul XIX, s-au dovedit a fi în bun? parte naive ?i bazate pe intui?ie. Dezvoltarea în continuare a teoriei despre ereditate putea fi fructuoas? doar bazându-se pe numeroasele experien?e privind încruci?area între ele a diferitelor specii de plante ?i animale. II. LEGILE EREDIT??II 2.1 Descoperirea celulei Analizând opiniile marilor savan?i a dou? epoci îndep?rtate, a antichit??ii ?i a Rena?terii, în?elegem c? concep?iile lor asupra esen?ei eredit??ii con?in acelea?i no?iuni intuitive. Ei încercau s? în?eleag? ?i s? descrie fenomenele pe care le observau, dar pe care nu le puteau dovedi în mod experimental. Pentru ca aceste fenomene s? fie dovedite în mod experimental, a fost nevoie de mult timp, pe parcursul c?ruia savan?ii au acumulat cuno?tin?e noi, p?trunzând treptat în microuniversul proceselor ?i fenomenelor biologice. Cu peste trei secole în urm? olandezul Antoni van Levenhuc (1632-1723) în timpul liber a înv??at s? ?lefuiasc? sticla ?i a ob?inut în acest sens mari succese. El a izbutit s? observe, privind prin aceste sticle, ni?te obiecte foarte mici, care erau m?rite de 200 ?i chiar de mai multe ori. Aparatul s?u Levenhuc l-a numit microscop. În compara?ie cu realiz?rile tehnice moderne microscopul lui Levenhuc era destul de primitiv, dar la sfâr?itul secolului XVII el a reu?it s? observe cu ajutorul lui lucruri pe care nu le v?zuse pân? la el nici un om din lume. Cu ajutorul microscopului s?u el a descoperit, c? o pic?tur? de ap? con?ine o cantitate enorm? de animale neobi?nuite, foarte mici, de diferite forme. El a numit aceste fiin?e bizare «animalcula», ceea ce înseamn? în traducere din limba latin? «animal». Astfel, un naturalist amator necunoscut a descoperit o lume necunoscut? pân? la el. Savan?ii englezi au acordat aten?ie scrisorilor ?i desenelor microuniversului v?zut de Levenhuc, pe care acesta le-a trimis Societ??ii regale din Londra, lucru foarte important pentru ?tiin??. În anul 1680 el a fost alese membru-corespondent al acestei societ??i. Robert Huc (1635-1703), naturalist englez, contemporan lui A. Levenhuc, f?cea ?i el parte din num?rul celor înseta?i de cuno?tin?e. Odat? i-a atras aten?ia un dop de sticl?. El a t?iat o sec?iune foarte sub?ire din dop ?i a cercetat-o la microscop, r?mânând uluit de descoperirea f?cut?: pe sec?iunea dopului a observat o structur? ce se asem?na mult cu fagurii de miere. Huc a numit elementele observate ale sec?iunii sub?iri a dopului «celula» - celul?. Mai târziu, savan?ii s-au convins cu ajutorul unor microscoape mai perfecte c? nu numai lemnul stejarului, dar c? ?i celelalte plante sunt compuse din diferite celule. Cercet?torii au observat în multe celule câte o «insuli??». În anul 1831 botanistul englez Robert Brown (1773-1858) a numit aceast? «insuli??» «nucleus», adic? «nucleu» în traducere din latin?. Savantul german Matias ?chleiden (1804-1881), aflând despre descoperirea nucleielor în celulele vegetale, f?cut? de R. Brown, a emis teoria despre originea ?esuturilor celulare. Aceast? teorie a produs o deosebit? impresie asupra lui Teodor Schwan, tân?r biolog, contemporan lui. Studiind embrionii ?i ?esuturile animalelor, Schwan a descoperit în ele ni?te forma?iuni care aminteau celulele vegetale. El a comunicat acest lucru compatriotului s?u ?cleiden. Discutând problema structurii celulare a ?esuturilor animale, , Schwan ?i ?chleiden se convingeau de adev?rul presupunerilor lor: în celule sunt concentrate temeliile vie?ii. Aceast? tez? cunoscut? sub denumirea de teorie celular? Schleiden-Schwan o con?in majoritatea manualelor de biologie. Vom vedea în continuare, îns?, c? lucrurile nu-s chiar a?a. Structura ?esuturilor organismelor vii a fost studiat? ?i de al?i savan?i, care au contribuit la formarea teoriei celulare. Unul dintre ace?tia a fost naturalistul ceh Ian Purchine (1787-1869). În anul 1837 Purchine a prezentat la congresul naturali?tilor ?i medicilor germani un raport, în care a enun?at teoria (argumentele în sus?inerea ei, el le-a prezentat înc? în anul 1825), conform c?reia toate ^ celulele animale ?i vegetale au nuclee. Astfel cu doi ani : pân? la apari?ia operei fundamentale a lui Schwan «Cercet?ri microscopice» (1839), în care se descria structura celular? a ?esuturilor plantelor ?i animalelor, Purchine a expus aceia?i idee. Pe baza cercet?rilor efectuate mai târziu s-a aflat c? nucleul este cea mai important? parte component? a celulei, centrul ei de comand?. În nucleu sunt concentrate toate dispozi?iile, aici se iau, de fapt, toate deciziile ce ?in de activitatea vital? a celulei. Este important ?i faptul c? celulele se deosebesc foarte pu?in între ele, iar sistemele lor de reproduc?ie ?i de conducere s-au dovedit a fi absolut identice. Toate aceste realiz?ri au fost cu adev?rat epocale, deoarece ele nu au descoperit numai un microunivers necunoscut ochiului ne înarmat, ce au determinat ?i direc?ia unor noi cercet?ri ?tiin?ifice, care ne-au apropiat de tainele eredit??ii. 2.2 Experien?ele lui Gr. Mendel ?i formularea legilor eredit??ii Primele lucr?ri importante de hibridizare a plantelor au fost efectuate în a doua jum?tate a secolu-lui XVIII de I. G. K(lreuter, membru al Academiei din Sanct-Peterburg. K(lreuter a demonstrat definitiv existen?a la plante a caracterelor de sex, fecunda?ia, precum ?i posibilitatea ob?inerii hibrizilor interspecifici. Tot K(lreuter a descoperit fenomenul numit heterozis, care se produce la încruci?area unor soiuri diferite: hibrizii din prima genera?ie sunt mai productivi ca formele parentale. Cultivatorii de plante ?i selec?ionatorii au dat aprecierea cuvenit? acestor descoperiri remarcabile, aplicându-le pe larg în practica lor. O aten?ie însemnat? au acordat metodelor de hibridizare T. Nait, mul?i ani pre?edinte al societ??ii pomicultorilor din Londra, M. Sageret, naturalist ?i agronom-savant, membru al societ??ii agricole pariziene ?i al?i savan?i din Europa. Îns? eroarea de baz?, în care au c?zut, consta în faptul c? ei studiau transmiterea prin ereditate a unui grup întreg de caractere formate prin hibridizare ?i ignorau eviden?a cantitativ? a fiec?rui caracter în parte la descenden?ii dintr-un ?ir consecutiv de genera?ii. Anume din aceast? cauz? ei n-au reu?it s? formuleze legile eredit??ii ?i s? explice mecanismul acestui fenomen biologic. Onoarea acestor descoperiri apar?ine lui Iohan Gregor Mendel, str?lucit cercet?tor ceh. Fiu de ??ran, I. Mendel n-a putut s?-?i termine studiile universitare ?i din cauza greut??ilor de ordin material a fost nevoit s? se c?lug?reasc? (c?p?tând cu acest prilej un nume nou – Gregor). Concomitent cu predarea fizici, matematici, ?tiin?elor naturii la ?coala real?, el efectua experien?e privind încruci?area unor soiuri diferite de maz?re (comanda la diferite firme, produc?toare de semin?e, 34 de soiuri de maz?re). Timp de doi ani Mendel a examinat soiurile ob?inute sub aspectul purit??ii ?i, numai dup? ce s-a convins c? fiecare soi d? na?tere unei descenden?e absolut uniforme, a început s? efectueze experien?e pentru cercetarea unor caractere clar exprimate. Mendel ?i-a ales maz?rea pentru experien?e, deoarece la aceast? plant? nu are loc polenizarea încruci?at?: florile de maz?re sunt bisexuate, adic? dispun ?i de sta-mine, ?i de pistil, al c?rui stigmat se acoper? de polen înc? înainte de înflorire. În acest fel se produce autopolenizarea plantelor. Pentru ob?inerea hibrizilor de la diferite soiuri, îns?, este necesar? polenizarea artificial?. În acest scop Mendel alegea momentul când butonul era gata de fecundare, îl deschidea, înl?tura una dup? alta toate staminele ?i pres?ra pe stigmatul pistilului polen de pe alte plante. Mendel aplica aceast? opera?ie la mii de flori. Erau supuse încruci??rii artificiale plante prezentând caractere diferite: cu semin?e galbene ?i verzi, netede ?i rugoase, cu flori ro?ii ?i albe. ?i în toate experien?ele se ob?ineau rezultate identice - un caracter era de fiecare dat? mai exprimat decât cel?lalt (domina). De exemplu, culoarea galben? a semin?elor domina asupra culorii lor verzi, culoarea ro?ie a florii – asupra celei albe, suprafa?a neted? a semin?elor – asupra celei rugoase. Astfel, ca urmare a încruci??rii plantelor cu semin?e galbene ?i verzi, întreaga descenden?? avea semin?ele galbene. Se isc? întrebarea: unde a disp?rut culoarea verde? Dar Mendel nu se gr?bea s? trag? concluzii. Prim?vara urm?toare el introduce semin?ele în sol ?i nu mai intervine; plantele ce urmau s? creasc? au fost l?sate s? se autopolenizeze. Spre sfâr?itul verii strânge roada ?i o supune analizelor. El a observat ceva interesant. ?i anume: dac? la prima genera?ie toate semin?ele erau la fel ?i mo?teneau doar caracterul dominant (culoarea galben?), la cele din genera?ia a doua, pe lâng? caracterul dominant, ap?ru un altul (culoarea verde), pe care l-a numit caracter recesiv. Faptul l-a condus pe Mendel la concluzia c? culoarea verde a semin?elor primei genera?ii nu disp?ruse cu totul, ce într-o form? atenuat?, ascuns?, s-a p?strat. ?i aceea ce era deosebit de interesant, între caracterul dominant ?i cel recesiv se constata o corela?ie cât se poate de riguroas?. Astfel, dintr-un num?r de 8023 de semin?e 6022 erau dominantele galbene, iar 2001 – recesivele verzi. Acest raport s-a dovedit a fi egal cu 3,01:1. Între cele 7324 semin?e din genera?ia a doua 5474 erau netede ?i 1850 rugoase. În acest caz raportul s- a dovedit a fi egal cu 2,96:1. Acela?i lucru s-a constatat ?i în cazul celorlalte perechi de caractere contrastante. În genera?ia a doua are loc segregarea caracterelor în a?a fel, încât un caracter recesiv revine la trei caractere dominante. Este descoperit?, deci, o foarte important? legitate! Dar pe Mendel îl intereseaz? modul în care se vor manifesta aceste caractere la urm?toarea, cea de-a treia genera?ie. ?i din nou ob?ine rezultate nea?teptate: în cazul autopoleniz?rii plantelor cu caractere recesive fenomenul segreg?rii lipse?te, întreaga descenden?? este omogen?. În schimb, plantele cu caractere dominante se manifest? în mod diferit: o treime din ele nu segreg? în continuare; la celelalte dou? se produce segregarea caracterelor dominante ?i recesive într-un raport de 3 la 1! Plantele care in genera?iile urm?toare î?i p?streaz? neschimbate caracterele au fost numite homozigote (omogene), iar plantele la care avea loc segregarea caracterelor au fost numite heterozigote (heterogene) sau hibride. Reie?ind din experien?ele efectuate, Mendel a formulat dou? reguli: regula domin?rii, denumit? ulterior prima lege a lui Mendel, sau legea uniformit??ii hibrizilor din prima genera?ie; ?i cea de-a doua – regula segreg?rii sau a doua lege a lui Mendel. Ea se bazeaz? pe faptul c? într-o descenden?? de plante hibride, pe lâng? caractere dominante, apar ?i caractere recesive, reprimate în prima genera?ie. Este cunoscut? ?i legea a treia a lui Mendel – legea purit??ii game?ilor sau legea reparti?iei independente a factorilor ereditari. Aceast? lege se manifest? în cazurile în care formele parentale alese pentru încruci?are se deosebesc între ele dup? câteva perechi de caractere contrastante. În acest fel Mendel a fost primul care a reu?it s? stabileasc? raporturile cantitative ?i legile de manifestare a eredit??ii. Cu ajutorul acestor legi el a putut s? demonstreze de ce caracterele ereditare se comport? anume într-un fel ?i nu în altul. Mendel a f?cut presupunerea, c? factorii ereditari (genele) formeaz? perechi ?i constau din dou? subunit??i, cunoscute în prezent sub numele de alele. În procesul form?rii celulelor sexuale (proces, numit gametogenez?) genele alele nimeresc în game?i diferi?i, iar în procesul fecunda?iei se unesc iar??i în perechi. Folosind diferite semne conven?ionale, Mendel a prezentat în felul urm?tor procesul de combinare a alelelor ?i, prin urmare, a caracterelor. Formele parentale el le-a însemnat prin P (de la latinescul parenta – p?rin?i), forma matern? – prin semnul ?, care la grecii antici simboliza oglinda Venerei, iar forma patern? prin semnul ? , care semnifica scutul ?i suli?a zeului Marte. Alelele dominante au fost însemnate cu majuscule, iar cele recesive - cu litere mic. Semnul X urma s? simbolizeze procesul încruci??rii formelor parentale, F1 ?i F2 – prima ?i a doua genera?ie (F – de la latinescul filii – copii). S? examin?m cazul, când pentru încruci?are, în calitate de forma matern? a fost folosit? maz?re cu flori ro?ii, iar în calitate de forma patern?- maz?re cu flori albe. Dat fiind faptul c? formele parentale sunt uniforme (homozigote), ele se înseamn? prin urm?toarele perechi de alele: AA – pentru forma matern? (culoarea ro?ie a florilor) ?i aa pentru forma patern? (culoarea alb? a florilor). În procesul form?rii game?ilor (celulelor sexuale) fiecare dintre aceste alele se integreaz? lor. În timpul fecund?rii game?ii masculi (spermatozoizii) se unesc cu game?ii femeli (ovulele) ?i produc zigo?i (ovule fecundate), ce con?in o alel? dominant? provenit? de la forma matern? ?i una recesiv?, provenit? de la forma patern?. În acest fel, formula lor genetic? va fi Aa. Dar în virtutea faptului c? alela A reprim? complect ac?iunea alelei a, în descenden?? se manifest? caracterul unuia dintre p?rin?i ?i anume culoarea ro?ie a florilor, care o domin? pe cea alb?. Anume prin aceasta se explic? uniformitatea hibrizilor din prima genera?ie. Iar acum s? urm?rim în ce mod se combin? alelele ?i caracterele la plantele hibride din a doua genera?ie. În procesul gametogenezei la hibrizi genele alele se localizeaz? iar??i în game?i. La rândul lor, diferi?i game?i în timpul fecund?rii se combin? cu o probabilitate egal? ?i formeaz? patru tipuri de zigo?i. 'Trei din ei con?ii alele dominante, dezvoltându-se în plante cu flori ro?ii, cel de-al patrulea con?ine numai alele recesive ?i se. dezvolt? în planta cu flori albe. Iat? ?i explica?ia segreg?rii în raport de 3 la plantelor cu flori dup? fenotipul-culoare. Este de asemenea limpede c? unul dintre zigo?i con?ine ambele alele dominante (AA), doi-câte una dominant? ?i câte una recesiv? (Aa), iar ultimul – ambele recesive (aa). De aici reiese c? segregarea dup? genotip este egal? cu 1:2:1. Ce se are în vedere prin no?iunea de fenotip ?i genotip? Prin fenotip se în?elege totalitatea caracterelor ?i însu?irilor vizibile ale unui organism, iar prin genotip - totalitatea însu?irilor sale ereditare, a genelor care determin? modul de dezvoltare a acestor caractere ?i însu?iri. Cu alte cuvinte, genotipul reprezint? identitatea (localizat? în gene) a organismului. Dup? un princpiu analogic are loc combinarea alelelor ?i în cazul când formele parentale se deosebesc prin mai multe perechi de caractere. S? analiz?m cazul când Mendel a luat pentru încruci?are maz?rea cu culoarea galben? ?i suprafa?a neted? a semin?elor (AABB) ?i maz?rea cu culoarea verde ?i suprafa?a rugoas? a lor (aabb). În procesul gametogenezei la ambele forme parentale în game?i se instaleaz? câte o alel? de la fiecare pereche de gene. În rezultatul fecund?rii se formeaz? plante hibride cu genotipul heterozigotat dup? ambele perechi de alele (AaBb) ?i fenotipul de culoare galben? ?i suprafa?a neted? a boabelor. Deci, ?i de data aceasta se observ? aceea?i uniformitate a hibrizilor ca ?i în cazul monohibrid?rii. Plantele hibride din prima genera?ie prin combinarea liber? ?i independent? a alelelor formeaz? câte patru tipuri de game?i, care, contopindu-se între ei, dau na?tere la 16 tipuri de zigo?i diferi?i. 9 dintre ei con?in în genotipul lor alelele dominante ale ambelor perechi de gene (A-B-). De aceea dup? fenotip boabele vor fi galbene ?i netede. Trei zigo?i con?in alele dominante de la prima pereche de gene ?i alele recesive de la a doua pereche (A-bb).Dup? fenotip aceste boabe vor fi galbene ?i rugoase. Al?i trei zigo?i, din contra, con?in în genotip alelele recesive ale primei perechi de gene ?i pe cele dominante de la a doua pereche (aa B- ). Fenotipul semin?elor va fi verde ?i neted. În sfâr?it, unul din 16 zigo?i con?ine în genotipul s?u numai alelele recesive ale ambelor perechi de gene (aabb). Aceste boabe sunt verzi ?i rugoase. A?a dar, în cazul încruci??rii plantelor ce se deosebesc dup? dou? perechi de caractere segregarea lor în genera?ia a doua are loc în raport de 9:3:3:1. Anume acest rezultat al segreg?rii i-a permis lui Mendel s? conchid? c? factorii ereditari nu se contopesc ?i nu dispar, ce î?i p?streaz? caracterul discret ?i se combin? liber cu o probabilitate egal?, iar fiecare-pereche de caractere se transmite independent una de alta de la o genera?ie la alta. În acest fel Mendel nu numai c? a fost primul care a descoperit principalele legit??i dup? care are loc mo?tenirea caracterelor, dar a reu?it intuitiv, f?r? s? dispun? de nici un fel de date despre natura factorilor ereditari, s? le dea o explica?ie. În aceasta ?i constat genialitatea sa. Aceste descoperiri au acoperit de glorie numele lui Mendel, dar faptul s-a produs abia dup? moartea sa. Rezultatele experien?elor sale, verificate ?i iar??i verificate, Mendel le-a prezentat în martie 1865 la ?edin?a societ??ii naturali?tilor la Briunn (denumirea german? a ora?ului Brno). ?i-a întitulat expunerea simplu: «Experien?e asupra hibrizilor vegetali», dar n-a fost în?eles de audien?? – nu i s-a pus nici o întrebare. Aceast? lips? de în?elegere nu avea nimic surprinz?tor: el vorbea despre fenomenele ereditare în cu totul al?i termini decât se obi?nuia s? se fac? la acel moment. În afar? de aceasta, el a apelat pe larg la serviciile matematici, lucru de asemenea f?r? precedent. În 1866 expunerea lui Mendel a fost publicat? în «Buletinul societ??ii naturali?tilor din Briunn», care s-a expediat la 120 de biblioteci din diferite ??ri ale Europei. Dar pesta tot lucrarea a întâmpinat lipsa de în?elegere a contemporanilor. Vestitul Carl fon N(geli, profesor de botanic? la Universitatea din Miunhen, a apreciat lucrarea ca fiind «un fel de vinegret? - un amestec de botanic? cu algebr?», considerând, îns?, c?-?i poate permite s?-l sf?tuiasc? pe Mendel s? verifice concluziile sale pe al?i subiec?i, de exemplu, pe vulturici. Acesta s-a dovedit a fi un prost serviciu, care a avut urm?ri nefaste. Florile vulturicilor sunt mici ?i (ca ?i alte compozite) formeaz? adesea semin?e f?r? a avea nevoie de polenizare. De aceea experien?ele efectuate pe vulturici, pentru care perseverentul Mendel a cheltuit câ?iva ani, au dat rezultate atenuate ?i l- au f?cut chiar s? se îndoiasc? de juste?a descoperirii sale. A?a a ?i murit, f?r? ca meritele s?-i fie recunoscute. În anul 1900 în «Anale ale societ??ii germane de botanic?» au fost publicate lucr?ri, apar?inând lui Hugo de Vries din Olanda, Carl Correns din Germania ?i Eric Tschermak din Austria ?i care con?ineau rezultate uimitor de asem?n?toare cu cele din lucrarea lui Mendel scris? cu 35 de ani mai înainte. Fiecare dintre ace?ti autori remarca cu regret faptul c? luase cuno?tin?? de lucrarea lui Mendel abia dup? ce ?i-a încheiat experien?ele. Anul 1900, anul redescoperirii legilor lui Mendel, a devenit ?i anul de na?tere a unei noi ?tiin?e – a geneticii. Din acest moment v?d încontinuu lumina tiparului numeroase lucr?ri ale multor savan?i din diferite ??ri, care vin s? confirme ideile lui Mendel despre factorii ereditari materiali. Mendelismul a devenit fundamentul geneticii contemporane. Iat? cum apreciaz? munca lui Mendel cunoscutul geneticiian T. G. Morgan: «În cei zece ani cât a lucrat cu plantele sale în gr?dina m?n?stireasc? G. Mendel a f?cut cea mai mare descoperire dintre toate câte au fost f?cute în biologie în ultimii cinci sute de ani». 2.3 Bazele citologice ale eredit??ii Cine nu a fost surprins de diversitatea organismelor vii din natur?! ?i într-adev?r, reprezentan?ii lumii microorganismelor, ai plantelor ?i ai animalelor par la prima vedere lipsi?i de vre-o asem?nare între ei. Studiindu-se, îns?, structura intern? a organismelor, se descoper? dovezi concludente ale similitudinilor existente între acele elemente vitale minuscule din care se compun organele ?i ?esuturile lor. Astfel de particule vitale elementare sunt celulele. Num?rul de celule, care constituie corpul plantelor ?i animalelor superioare, este enorm. Astfel, spre exemplu, în corpul uman se con?in aproximativ 5-1014 celule. ?i ele toate provin din divizarea consecutiv? a unei singure celule – a ovulului fecundat. De?i num?rul de celule rezultate este mare, num?rul de diviz?ri necesare form?rii lor este relativ mic – aceasta în virtutea faptului c? în urma fiec?reia dintre diviz?rile ulterioare num?rul general de celule din organismul în cre?tere se m?re?te de dou? ori în raport cu num?rul existent la divizarea precedent?. S? explic?m, apelând la tabla de ?ah. Conform unei legende, împ?ratul indian ne nume Sheram, care a tr?it cu o mie cinci sute de ani în urm?, ?i care nu prea manifesta pricepere în cârmuirea ??rii, a dus-o repede la ruin?. Atunci în?eleptul Sessa a compus jocul de ?ah, în care regele – figura cea mai important? – nu putea s? realizeze nimic f?r? ajutorul acordat de alte figuri. Lec?ia jocului de ?ah a produs o mare impresie asupra regelui ?i i-a promis lui Sessa s?-l r?spl?teasc? cu tot ce numai va dori. Sessa a cerut s?-i fie pus? pe primul p?trat al tablei de ?ah un gr?unte, iar pe fiecare din cele 64 – de dou? ori mai mult decât pe cel precedent. Regele a c?zut repede de acord, bucurându-se de faptul c? s-a achitat , atât de ieftin cu în?eleptul. Din hambare a început s? se aduc? grâu. Dar foarte curând a devenit limpede c? condi?ia lui Sessa este irealizabil?: pentru strângerea unei astfel de cantit??i de grâu ar fi necesar s? se semene ?i s? se recolteze de opt ori întreaga suprafa?? a globului p?mântesc. Indiferent de faptul dac? fac parte dintr-un organism multicelular sau reprezint? ni?te vie?uitoare unicelulare de tipul protozoarelor, toate celulele vii – au o structur? similar? ?i destul de complicat?. Ele sunt compuse din membran?, citoplasm?, nucleu ?i din alte componente structurale (fig. 3-4), care îndeplinesc diferite func?ii. În via?a celulelor un rol excep?ional de mare îl joac? nucleul. Celulele lipsite de nucleu nu se pot divide ?i mor. Fig. 3. Schema structurii celulei dup? datele microscopiei electronice Fig. 4. Schema combinat? a structurii celuleeucariotice cc?zut? la microscoppul electronic (sec?iune transversal?) a) selula animal?; b) celula vagetal? 1– nucleu cu cromatin? ?i nucleoli; 2 – mimbran? plasmatic?; 3 – membran? celular?; 4 – plasmodesm?; 5 – reticul endoplasmatic granulat; 6 – reticul neted; 7 – vacuol? pinocitotic?; 8 – apartul Golgi; 9 – lizozomi; 10 – incluziunni de gr?simi în reticulul neted; 11 – centriol? cu microtuburile centrosferei; 12 – mitocondrii; 13 – poliribozomi ai hialoplasmei; 14 – vacuuuol? central?; 15 – cloroplast. Principalele elemente ale nucleului celular sunt forma?iile, de obicei filiforme, de dimensiuni microscopice, care pentru capacitatea lor de a se colora intens au fost denumite cromozomi (corpuri ce se pot colora). La organismele de diferite specii num?rul de cromozomi variaz? în limite mari: la maz?re exist? 14, la p?pu?oi – 20, la ?oareci – 40, la om – 46, la cimpanzeu – 48 ?. a. m. d. În schimb, la reprezentan?ii uneia ?i aceleia?i specii num?rul de cromozomi r?mâne constant. Celulele noi iau întotdeauna fiin?? din cele existente pe calea diviz?rii acestora din urm?. Un moment deosebit de important în procesul diviz?rii celulelor îl reprezint? dublarea num?rului de cromozomi, care precede migr?rii lor în celulele- fiice. Înainte de divizarea celulei, fiecare cromozom se dubleaz?, formând cromozomi identici cu el. În momentul în care celula matern? se divide în dou? celule-fiice cromozomii pari se îndep?rteaz? unul de altul ?i migreaz? în celule diferite. În consecin??, celulele fiice primesc cromozomi de acela?i fel ca ?i cromozomii din celula matern?. Dup? distribuirea cromozomilor în celulele fiice are loc ?i procesul de repartizare a citoplasmei din celula matern?. Acest tip de diviziune a celulei a fost numit mitoz?. Celulele formate cu ajutorul mitozei au aceea?i garnitur? cromosomal?. Înmul?irea celulelor cu ajutorul mitozei asigur? cre?terea organismului. Pe lâng? mitoz?, este cunoscut ?i un alt tip de diviziune a celulelor numit? diviziune reduc?ional? sau meioz?. Ea se produce în ?esuturile generative ale plantelor ?i animalelor ?i se afl? la baza form?rii celulelor sexuale. Spre deosebire de mitoz?, meioza este înso?it? de dou? diviziuni succesive ale celulelor, prima dintre ele se nume?te diviziune reduc?ional?, iar cea de-a doua diviziune ecua?ional? sau de echilibrare. - ?i prima, ?i cea de-a doua diviziune sunt compuse din patru faze: profaz?, metafaz?, anafaz? ?i telofaz?. Înainte de a întra în proces de diviziune reduc?ional? cromozomii, ca în mitoz?, se dubleaz? ?i ca urmare fiecare cromozom este compus din dou? jum?t??i egale – cromatide - surori. Fig. 5. Schema fazelor mitozei în celula animal? (dup? M. Loba?ev); 1 – interfaza; 2 – profaza; 3 – prometefaza; 4 – metafaza; 5 – anafaza; 6 – fusul nuclear; 7 – telofaza; 8 – ?an?ul de plasmodierez?. În faza ini?ial? (profaz?) a diviziuni reduc?ionale cromozomii omologi (materni ?i paterni) încep, s? se apropie ?i formeaz? perechi, ceva mai târziu, în anafaz?, ei se deplaseaz? câte unul spre cele dou? poluri ale celulei. În acest fel celula-fiic? con?ine câte un cromozom de la fiecare pereche ?i de aceea num?rul total de cromozomi în sa este de dou? ori mai mic decât în celula matern?. A doua etap? de diviziune prin meioz? (diviziunea de echilibrare) se produce dup? principiul mitozei obi?nuite. Singura diferen?? const? în faptul c? în anafaza acestei diviziuni spre polurile celulei migreaz? nu cromozomi întregi (constând din câte dou? cromatide) de la fiecare pereche ca în anafaza diviziunii reduc?ionale, ce numai câte o jum?tate (câte o cromatid?-sor?) de la fiecare cromozom. Celulele care con?in un num?r redus (pe jum?tate) de cromozomi se numesc celule haploide, iar cele care con?in o garnitur? întreag? (sau dubl?) de cromozomi se numesc diploide. Celulele organismului, cu excep?ia, celor sexuale sunt diploide, celulele sexuale sau game?ii con?in un num?r redus de cromozomi. În urma unirii în procesul fecunda?iei game?ii formeaz? zigo?i, în care se restabile?te garnitura cromozomal? diploid?: una este adus? de spermatozoizi, iar alta de ovul. Dezvoltându-se, zigotul d? na?tere embrionului, iar din acesta se dezvolt? organismul matur. Când într-un astfel de organism diploid se formeaz? game?ii, ei ob?in din nou o garnitur? haploid? de cromozomi. Prin unirea ulterioar? a celulelor sexuale se constituie iar??i organisme diploide. A?a, din genera?ie în genera?ie, fiecare organism diploid, care apare din game?ii haploizi, dup? atingerea perioadei de maturitate, formeaz? la rândul s?u game?i, prin care î?i transmite caracterele genera?iei urm?toare. Prin urmare, ereditatea asigur? continuitatea material? ?i func?ional? între un ?ir de genera?ii. Ea este legat? nemijlocit de procesul înmul?irii, înmul?irea, la rândul ei, fiind legat? de procesul diviziunii celulelor ?i de cel al reproducerii elementelor lor structurale. Ovulul ?i spermatozoidul constituie puntea de leg?tur? care une?te dou? genera?ii succesive, iar baza materiala a eredit??ii o constituie acele elemente structurale ale celulelor care în procesul diviziunii lor sunt capabile s? se autodubleze ?i s? se repartizeze în mod egal între celulele-fiice. Fig. 6. Schema meiozei Numeroase cercet?ri au permis s? se poat? stabili, c? cromozomii nucleului celular sunt capabili s? satisfac? aceste condi?ii. Treptat s-a format opinia c? unit??ile materiale, denumite de Mendel factori ereditari, sunt localizate în cromozomi. Primele confirm?ri experimentale în acest sens au fost ob?inute în anul 1902 de c?tre V. Sutton în SUA ?i de c?tre T. Boveri în Germania. Studiind procesul de gametogenez? la l?cust? ?i la alte specii de animale, Seton a reu?it s? urm?reasc? modul de repartizare a cromozomilor în game?i, reunirea lor în zigo?i ?i principiul de transmitere a caracterelor urma?ilor. Concomitent s-a constatat c? comportamentul specific al caracterelor, stabilit de Mendel, este condi?ionat de acela?i mecanism ca ?i comportamentul cromozomilor omologi în procesul gametogenezei ?i fecunda?iei. A devenit cunoscut faptul c? genele alele sunt localizate pe perechile de cromozomi omologi: câte una în fiecare cromozom. Prin urmare, combinarea cromozomilor duce în mod automat ?i la combinarea genelor alele localizate în ei. În acest fel comportamentul cromozomilor omologi serve?te în calitate de mecanism citologic al combin?rii genelor ?i, corespunz?tor, al caracterelor într-un ?ir consecutiv de genera?ii. Prin acest mecanism legile eredit??ii, descoperite de Mendel, cap?t? o bun? explica?ie. Concluziile f?cute de V. Sutton ?i T. Boveri au pus o baz? solid? teoriei cromozomale a eredit??ii, numit? morganism, în cinstea vestitului geneticiian american T. Morgan, care a adus o mare contribu?ie la demonstrarea experimental? a rolului cromozomilor în transmiterea ereditar?. III. TEORIA CROMOZOMIAL? A EREDIT??II 3.1 Cromozomii, genele ?i caracterele Dup? cum am men?ionat deja în urma cercet?rilor citologice ?i a primelor cercet?ri genetice la începutul secolului nostru au devenit absolut evidente urm?toarele: 1. Toate celulele au un num?r determinat de cromozomi, localiza?i în nucleu. 2. În celulele somatice cromozomii formeaz? perechi. 3. La reproducerea celulelor cromozomii se divizeaz? ?i sunt distribui?i în p?r?i egale între cele dou? celule-fiice. Datorit? acestui fapt fiecare celul? ob?ine dou? copii de cromozomi de fiecare tip. 4. La formarea celulelor sexuale (game?ilor) se produce o diviziune reduc?ional? (meioz?), care asigur? mic?orarea de dou? ori a num?rului de cromozomi. Game?ii au numai câte o copie de cromozom de fiecare tip. 5. Ovulele fecundate conduc la formarea zigotului (ovulului fecundat), în nucleul c?ruia se restabile?te garnitura dubl? de cromozomi. Zigotul este celula ini?ial? a noului organism, care începe a se dezvolta. Aceste principii se afl? la baza teoriei cromozomice a eredit??ii, numit? morganism, în cinstea cunoscutului savant american T. Morgan, care prin cercet?rile sale a dovedit pe cale experimental? rolul cromozomilor în transmiterea ereditar? a caracterelor. Conform acestei teorii, unit??ile materiale ale eredit??ii (genele) formeaz? elementele structurale ale cromozomilor ?i se localizeaz? în ele în ordine liniar?. În aceea?i perioad?, datorit? alian?ei dintre genetic? ?i citologie, a luat na?tere citogenetica, o ramur? independent? a biologiei, care a explicat ?i a dovedit aptitudinile ereditare abstracte, descoperite de Mendel. Pe baza a numeroase observa?ii ?i experien?e cu musculi?a o?etului (Drozophila melanogaster) Morgan a stabilit modul în care sunt mo?tenite caracterele cele mai manifeste. Luând în considera?ie, c? drozofila are caractere multe, iar cromozomi doar 8, el a f?cut concluzia c? între cromozomi ?i gene nu poate fi pus semnul egalit??ii, ele nu sunt identice: genele reprezint? componentele structurale ale cromozomilor ?i sunt localizate în num?r mare în ei în ordine liniar?. A fost confirmat faptul c? genele sunt elementele prin care se transmite informa?ia ereditar?. Genele joac? un rol dintre cele mai însemnate în toate procesele vitale. Pu?in probabil c? exist? vre-un caracter care s? nu se g?seasc? într-o m?sur? oarecare sub controlul genelor. Genele controleaz? culoarea ?i forma animalelor ?i a plantelor, dimensiunile ?i ritmul lor de cre?tere, capacitatea de a vedea, auzi, mirosi ?i chiar m?sura în care copilul este receptiv la educa?ie. Pentru a ne da sama de importan?a genelor, s? compar?m organismul cu o fabric? sau uzin?, unde se desf??oar? un num?r enorm de procese. Grupe de muncitori specializa?i execut? opera?ii conform unor indica?ii precise date de cineva. În «fabrica» organismu-lui aceste indica?ii sunt date de gene. Genele î?i exercit? ac?iunea la orice stadiu de dezvoltare a organismului de-a lungul întregii lui vie?i. Cu toate acestea nu înseamn? deloc c? genele constituie unicul factor ce condi?ioneaz? dezvoltarea. Asemenea proceselor de produc?ie de la întreprinderi industriale, procesele vitale depind, bun?oar?, de aprovizionarea cu materialele necesare, precum ?i de alte aspecte. De exemplu, genele care condi?ioneaz? cre?terea normal? nu-?i pot manifesta pe deplin poten?ele la plantele cultivate pe un sol s?rac sau la animalele prost alimentate. Remarcabile capacit??i intelectuale, determinate de gene, pot r?mâne f?r? manifestare-la copiii care nu au c?p?tat instruirea necesar?. Dezvoltarea în cadrul fiec?rei etape este controlat? prin interac?iunea genelor ?i a factorilor din mediul extern. Ce sunt, totu?i, genele? În istoria cercet?rii structurii Genei momentul principal l-a constituit dezv?luirea naturii alelismului. T. Morgan, autorul teoriei cromozomiale a eredit??ii, considera c? genele reprezint? structuri elementare, f?r? diviziuni ulterioare, care ocup? un loc strict determinat în cromozom ?i care în timpul muta?iilor (modific?rilor ereditare) se schimb? integral. Baz? pentru o asemenea concluzie au servit experien?ele în domeniul alelizmului. Alele se numesc diferitele st?ri (muta?ii) ale uneia ?i acelea?i gene. În anii 1928-1930 renumitul geneticiian N. P. Dubinin a descoperit la drozofil? un ?ir de muta?ii de tipul «scut», care priveau dezvoltarea peri?orilor. Desenul amplas?rii pe corpul acestei musculi?e a perilor mari are un caracter cât se poate de precis. În schimb diferitele muta?ii «scut» conduceau la faptul c? în diferite p?r?i ale corpului drozofilei peri?orii nu se dezvoltau. Aceste noi fenomene nu puteau fi nici într-un fel explicate, reie?ind din concep?ia indivizibilit??ii genelor. N. P. Dubinin a fost primul care a emis ideea c? genele muteaz? pe p?r?i ?i nu integral. În acest context urma s? se accepte ipoteza c? genele se divid, adic? sunt compuse din forma?ii ?i mai mici. Prin lucr?rile lui N. P. Dubinin, I. I. Agol, A. O. Gaisinovici, A. S. Serebrovschii, S. G. Levit, N. I. ?apiro ?i ale altor savan?i a fost creat? teoria centric? a genei conform c?reia în gene exist? numeroase centre, dispuse în ordine liniar? ?i capabile s? se modifice (s? muteze) unul independent de altul. 3.2 Muta?iile ca surs? de alele noi Muta?ia reprezint? o modificare structural? ?i func?ional? a genelor, care se transmite prin ereditate ?i din care rezult? gene alele. În urma unui ?ir de muta?ii ale unei gene care ocup? un loc constant (locus) în cromozom, se formeaz? o serie de gene alele. Alela normal? sau alela «de tip s?lbatic», cum i se mai spune, se consider? dominant?, iar alela care apare în urma modific?rii acestea se nume?te alel? mutanta sau recesiv?. La musculi?a o?etului culoarea ochilor este determinat? de o serie dintr-un num?r do 12 alele, care ?i condi?ioneaz? apari?ia tuturor varia?iilor coloristice de la ro?u-aprins pân? la alb. La iepuri s-a descoperit o serie din patru alele care condi?ioneaz? culoarea neagr?, cenu?ie, himalaian? ?i alb? a bl?nii. Culoarea neagr? reprezint? culoarea dominant?, iar cea alb?, în raport cu celelalte culori, este recesiv?. La rândul ei, culoarea cenu?ie este recesiv? în raport cu cea neagr? ?i dominant? în raport cu alte culori. Culoarea himalaian? este dominant? în raport cu cea alb? ?i recesiv? în raport cu celelalte. Cuno?tin?ele teoretice despre modul în care sunt mo?tenite caracterele date sunt folosite pe larg în practic? în vederea ob?inerii culorii dorite a bl?nii la iepuri. De exemplu, prin încruci?area a doi iepuri de culoare neagr? în genera?iile care rezult? se pot ob?ine nu numai iepuri negri, ci ?i suri, himalaeni ?i chiar albi. În toate cazurile rezultatele încruci??rii depind de genotipul perechilor parentale. Dac? sunt încruci?a?i doi iepuri negri heterozigo?i dup? culoarea neagr? ?i cenu?ie, în descenden?? se vor ob?ine 75 % de iepuri de culoare neagr? ?i 25% de culoare cenu?ie. Dac?, îns?, p?rin?ii sunt heterozigo?i dup? culoarea himalaian? ?i alb?, 75% de descenden?i vor fi himalaeni, iar 25%-albi. La iepurii himalaeni colora?ia bl?nii este alb?, iar pe vârful urechilor, pe coad?, bot ?i pe labe - neagr?. Dat fiind faptul c? ?i cromozomii, ?i genele sunt destul de statornice ?i în virtutea acestei împrejur?ri, muta?iile se produc relativ rar apari?ia de noi gene are loc la fel de rar. Dac? ar fi altfel, în natur? ar domina, în schimbul legilor dup? care se desf??oar? transmiterea de caractere, un haos general. S? prezent?m câteva exemple de muta?ie. În anul 1791 în statul Masacusets (SUA) într-o turm? de oi a ap?rut un miel-mutant cu picioare foarte scurte. Cresc?torii de oi l-au remarcat ?i au g?sit c? este ra?ional ca prin selec?ie acest caracter (picioarele scurte) s? fie fixat în ereditate. Explica?ia? Nu mai era nevoie de a se construi ocoale înalte. A?a a ap?rut vestita ras? ancon? de oi cu picioare scurte. Dup? cum se ?tie, vaci f?r? coarne se întâlnesc rar. Muta?ia în urma c?reia au ap?rut aceste soiuri de vaci s-a produs în 1889 în statul Canzas (SUA). Tot pe calea selec?iei ea a fost fixat? ?i astfel s-a pus începutul vitelor de rasa Herford f?r? coarne. Vacile f?r? coarne, de?i din neobi?nuin?? ele ne par nu tocmai ar?toase, în schimb au mai pu?ine ?anse de a se r?ni în timpul «disputelor». Este general cunoscut? compara?ia cu o cioar? alb?. Dar a v?zut oare cineva dintre dumneavoastr? o cioar? alb?? În muzeul Darwin din Moscova sunt expuse sub forma împ?iat? p?s?ri ?i animale de culoare alb?, a?a- numi?ii albino?i: exemplare de cioar?, st?ncu??, vulturi, samur ?. a. De curând în Primorie ni?te vân?tori au capturat un lup alb. În gr?dina zoologic? din Deli exist? un tigru alb, iar la Tochio se afl? o giraf? de culoare alb? - singurul exemplar din lume. În octombrie 1967 în junglele Rio-Muni (Guineea Ecuatorial?) a fost descoperit? o goril? complet alb?, fapt care a produs o adev?rat? senza?ie printre zoologi. Ei i s-a dat numele de «Fulgu?orul» ?i a fost dus? într-una din gr?dinile zoologice ale acestei ??ri. Se întâlnesc de asemenea mutan?i de alt tip, când func?iile genelor nu sunt reprimate, ci, din contra, se intensific?. În urma anumitor modific?ri se poate forma o gen? care s? condi?ioneze formarea unui pigment ne întâlnit la indivizii de specia dat?. Exist?, de exemplu, lupi negri, ro?ii. În sovhozul «Cabadian» din Republica Tadjic? s-a n?scut un miel cu blan? albastr?. 3.3 Muta?iile ?i mediul Muta?iile pot fi utile, neutre sau d?un?toare pentru organismul dat. Muta?iile utile (adaptive) stau la baza dezvolt?rii evolutive a organismelor prin intermediul selec?iei naturale. Astfel, gâtul lung al girafei, ap?rut ca urmare a unei muta?ii, prezenta avantaje în lupta pentru existen?? fa?? de gâtul scurt. Microbii mutan?i, care sunt mai rezisten?i la antibiotice, continu? s? existe, în timp ce microbii sensibili la acestea per. De regul?, muta?iile d?un?toare duc la moartea organismelor sau le determin? sterilitatea, ?i, deoarece nu pot l?sa descenden?i, aceste organisme sunt treptat eliminate de pe arena evolu?iei. În cel mai bun caz, în urma muta?iilor d?un?toare organismele r?mân vii, dar caracterele le sunt schimbate într-o a?a m?sur?, încât nu mai sunt capabile s? ?in? piept concuren?ei cu alte organisme ?i sunt nevoite s? cedeze locul unor indivizi mai adapta?i. Muta?iile neutre sau indiferente nu afecteaz? caractere ?i însu?iri de importan?? vital? ale organismului, care s? determine o modificare a poten?ialului s?u biotic. Astfel de organisme se înmul?esc în mod normal, muta?iile neutre acumulându-se treptat în popula?ii. O bucl? de p?r alb pe un fundal de p?r negru la b?rba?i nu influen?eaz? asupra cre?terii, dezvolt?rii, c?s?toriei ?i asupra capacit??ii reproductive a acestuia. Din aceast? cauz? o astfel de muta?ie nu are sub raportul capacit??ii vitale a subiectului nici o urmare, îi este indiferent?. ?i totu?i i, majoritatea absolut? a muta?iilor sunt d?un?toare pentru organism. De ce? S? încerc?m s? g?sim explica?ia. Se ?tie c? speciile exist? în' condi?ii naturale timp de milioane de ani. Într-un timp atât de îndelungat indivizii care le compun sunt confrunta?i cu cele mai variate condi?ii de mediu. Supravie?uiau doar cei care se puteau adapta u?or, acomodându-se la noile condi?ii. To?i ceilal?i periau. Indivizii supravie?uitori erau adapta?i nu numai la un singur factor al ambian?ei, ci la întreg complexul de factori, prezen?i în ea. Din aceast? cauz? la ei toate caracterele ?i însu?irile sunt bine coordonate, dezvoltate ?i exprimate fenotipic în chipul cel mai fericit toate genele din sistemul genotipurilor acestor organisme se condi?ioneaz? reciproc, ac?iunea uneia dintre ele se combin? armonios cu ac?iunile altora exact în felul în care se îmbin? armonios ac?iunile tuturor interpre?ilor dintr-o orchestr? simfonic? bine dirijat?. Dar intervine momentul producerii muta?iei, care determin? modificarea uneia dintre însu?irile organismului. Organismul mutant înc? nu s-a acomodat definitiv la condi?iile reale de via??, gena care a suferit o modificare înc? nu s-a înscris în constela?ia altor gene din sistemul genetic, ac?iunea ei într? în contradic?ie cu direc?ia general? de ac?iune a întregului genotip. Dac? o asemenea muta?ie are un caracter dominant, adic? se manifest? imediat în fenotip, atunci purt?torul acestei muta?ii are pu?ine ?anse s?- ?i continue existen?a. Bun?oar?, plantele de grâu cu tulpin? lung? ?i sub?ire au pu?ine ?anse s? se men?in? în pozi?ie vertical? în timpul irig?rii, comparativ cu exemplarele cu tulpina groas? ?i scurt?. Dac?, îns?, muta?ia are un caracter recesiv, un timp ea se men?ine în stare recesiv? f?r? s? produc? vre-o daun? purt?torului ei. Dar, începând cu cea de-a doua genera?ie, aceast? muta?ie începe s? treac? treptat în stare homozigot? ?i ac?iunea ei se va r?sfrânge asupra organismului. De regul?, prin selec?ia natural? aceste organisme sunt eliminate din popula?ie-tot a?a cum, s? zicem, conduc?torul unui ansamblu de dansuri înlocuie?te dansatorul, având un picior luxat, pentru ca acesta s? nu încurce celorlal?i. Cu alte cuvinte, probabilitatea ca muta?ia numai ce produs? s? prezinte imediat valoare adaptiv? pentru organism este extrem de mic?. Aceast? probabilitate poate fi asem?nat? cu felul în care un me?ter-ceasornicar scoate pe achipuite din cutia cu piese de schimb anume piesa care este necesar? pentru marca de ceasornic adus la repara?ie. Se poate mai degrab? a?tepta s?-i nimereasc? o pies? asem?n?toare de la o alt? marc? de ceasornic, fapt care n-ar îmbun?t??i, ci, din contra, ar conduce la o mai proast? func?ionare a întregului mecanism. A?a stând lucrurile, în sistemul genotipului dat sunt «achizi?ionate» doar acele muta?ii care sunt aprobate prin selec?ie natural?. De remarcat faptul c? no?iunile de nocivitate sau utilitate a muta?iilor, de caractere dominante ?i recesive sunt cât se poate de relative. In dependen?? de condi?iile concrete în care tr?ie?te organismul dat, aceste no?iuni pot s? treac? dintr-o categorie în alta. Astfel, la nord blana alb? a ursului alb reprezint? un caracter util, iar în regiunile centrale ale planetei el va deveni d?un?tor, îl va împiedica s? se poat? ascunde de du?mani, inclusiv de vân?tori. Mai sus am men?ionat c? prin interac?iunea eredit??ii cu mediul se formeaz? fenotipul organismelor. Dar în ce m?sur? caracterele organismului depind de ereditate ?i în ce m?sur? de mediul ambiant? Iat? rezultatele unei experien?e. Dac? sunt crescu?i în incubator, iepurii himalaeni r?mân absolut albi, lipsindu-le por?iunile negre de pe anumite p?r?i ale corpului. iar dac? unui epure himalaeani se vor smulge de pe o por?iune perii de culoare alb? ?i locul gol ap?rut se va men?ine la o temperatur? joas?, perii crescu?i din nou vor fi negri. Aceasta înseamn? c? gena culorii la epurele himalaean nu determin? în mod nemijlocit apari?ia perilor negri sau albi. Ea condi?ioneaz? numai reac?ia specfic? a perilor la ac?iunea termic?: la o temperatur? sc?zut? a corpului (ca ?i în cazul r?cirii artificiale a unor por?iuni ale pieii) cresc peri de culoare neagr?, iar la o temperatur? ridicat? perii r?mân albi. Majoritatea caracterelor cantitative depind în mare m?sur? de mediul ambiant. Genotipul determin? cadrul în care va decurge dezvoltarea organismului, iar factorii externi determin? dezvoltarea în limitele stabilite de genotip. Câinele care a fost bine hr?nit este mai mare decât cel ?inut fl?mând. Dar un ?ânc de ras? vîn?toreasc? silit s? îndure foame va cre?te, totu?i, un câine mai mare decât ?âncul bine hr?nit al unui câine de camer?. Diferitele rase de vite cornute mari ?i unii indivizi lua?i aparte din cadrul aceleia?i rase se deosebesc prin genotipuri, care determin? cantitatea de lapte format. Atunci, îns?, când o vac? cu un genotip bun este prost hr?nit?, ea poate s? dea chiar mai pu?in lapte decât una având un genotip mai inferior, dar care este între?inut? în condi?ii mai bune. În aceste cazuri este important s? se stabileasc? în ce m?sur? pot influen?a condi?iile de mediu asupra poten?elor ereditare ale organismului. Cu alte cuvinte, este necesar s? se creeze astfel de condi?ii în care posibilit??ile poten?iale con?inute în genotip s? se manifeste plenar în fenotip, adic? în organismul matur. Protejarea ac?iunii genotipului de influen?ele d?un?toare ale mediului în timpul form?rii caracterelor cantitative reprezint? una dintre cele mai importante (dar ?i dintre cele mai dificile) sarcini, ce stau în fa?a geneticiienilor ?i a selec?ionatorilor. IV. BAZELE MOLECULARE ALE EREDIT??II 4.1 Acizii nucleici Cromozomii, în care sunt localizate genele, sunt ni?te structuri cu caracter molecular, alc?tuite dintr-un mare num?r de elemente de natur? chimic? diferit?. Aproximativ 90% din masa total? a cromozomilor o constituie a?a-numitul complex nucleo-histonic, format din acid dezoxiribonucleic (ADN) ?i proteine histonice. În afar? de aceasta, în componen?a cromozomilor mai intr? ?i mici cantit??i de proteine bazice, de lipide, acizi ribonucleici (ARN) ?i cationi ai unor metale (calciu, magniu ?. a.). S? vedem, ce func?ii îndeplinesc fiecare dintre aceste componente ?i care molecule sunt înzestrate cu propriet??i ereditare. La dezvoltarea cuno?tin?elor despre moleculele ereditare o mare contribu?ie a adus remarcabilul savant N. CE- Col?ov. Înc? în anul 1927 el a emis o serie de ipoteze ?i presupuneri în leg?tur? cu natura chimic? a substan?ei responsabile de p?strarea, transmiterea ?i realizarea capacit??ilor ereditare (genetice) ale organismelor. Col?ov a exprimat aceste idei privind mecanismul care asigur? continuitatea materialului ereditar prin formula: «Omnis molecula ex molecula»: «Fiecare molecul? provine din alt? molecul?». C?tre acest timp, datorit? lucr?rilor lui Morgan, ?i-a câ?tigat încredere unanim? ideea c? genele sunt aranjate într-o ordine strict determinat? în cadrul structurilor liniare cromozomale. Dar structura molecular? a cromozomilor r?mânea complet necunoscut?. Pornind de la ra?ionamente pur logice, Col?ov a ajuns la concluzia c? fiecare cromozom con?ine dou? molecule gigantice absolut identice. El a f?cut presupunerea, c? aceste molecule ereditare sunt ni?te proteine. Mai mult, el a propus ?i explica?ia mecanismului de autodublare a moleculelor ereditare, mecanism care a fost demonstrat pe cale experimental? abia peste 30 de ani. Conform opiniei lui Col?ov, la diviziunea celulelor trebuie s? aib? loc procesul de formare pe baza moleculei deja existente a unei a doua molecule identice cu prima. În aceast? privin?? Col?ov s-a dovedit a fi un adev?rat profet, de?i ideea despre natura proteic? a materialului ereditar era gre?it?. Mult timp mai târziu a devenit cunoscut faptul c? informa?ia ereditar? se con?ine în moleculele acizilor nucleici. Ce reprezint? acizii nucleic? Primele cercet?ri asupra acizilor nucleic au fost întreprinse în anul 1868 de c?tre tân?rul savant elve?ian F. Miescher. În laboratorul lui E. Hoppe-Zeiller - cunoscut biochimist german - el s-a ocupat de studierea compozi?iei nucleelor leucocitelor. Miescher a reu?it s? extrag? din acestea o substan?? bogat? în fosfor, pe care a numit- o nuclein? (de la latinescul «nucleus» - «nucleu»). Cercet?rile întreprinse ulterior au ar?tat, c? nucleina nu este o substan?? simpl?, ce un compus complex, alc?tuit din protein? ?i acid nucleic. Dat fiind faptul c? la acel timp proteinele erau cunoscute, chimi?tii ?i- au propus s? extrag? din nuclein? cel?lalt component al ei - acidul nucleic - în vederea studierii compozi?iei acestuia. În 1871 au fost publicate rezultatele cercet?rilor ini?iale asupra nucleinei, de aceea, în mod formal, acest an este considerat drept anul descoperirii unei noi clase de compu?i organici - acizii nucleici. În anul 1889 chimistul Altmann a ob?inut pentru prima oar? acid nucleic în stare pur? din drojdie, fapt ce l-a determinat s?-l numeasc? acid nucleic de drojdie. Peste trei ani alt chimist, pe nume Lilienfeld, din timusul unui vi?el a extras un alt acid nucleic, care avea o compozi?ie întrucâtva diferit? ?i pe care l-a numit acid timonucleic. Cercet?ri întreprinse în continuare au ar?tat c? acidul nucleic de drojdie este prezent în diferite organe ?i ?esuturi ale plantelor, animalelor ?i omului, în special în citoplasma celulelor. Din aceast? cauz? i s-a dat numele de acid nucleic citoplasmatic. Cel de-al doilea acid nucleic, îns?, s-a putut extrage numai din nucleele celulelor ?i a fost numit acid nucleic nuclear. Aceste denumiri ale acizilor nucleici s-au p?strat pân? ce ei au fost supu?i unei analize mai minu?ioase. Dup? cum s-a putut constata, ambii acizi, în ce prive?te compozi?ia chimic?, seam?n? unul cu altul, de?i exist? ?i anumite deosebiri. Structura primar? a ambilor acizi nucleic este compus? dintr-un num?r mare de monomeri - a?a-numitele nucleotide - care, la rândul lor, constau din trei componente diferite: un hidrat de carbon (zah?r), acid fosforic ?i o baz? azotat?. Nucleotidele se disting dup? compozi?ia hidratului de carbon ?i a bazelor azotate. Astfel, nucleotidele acidului nucleic citoplasmatic con?in riboz?, iar cele ale acidului nucleic nuclear con?in un alt glucid - dezoxiriboz?. În leg?tur? cu aceasta savan?ii au început s? denumeasc? acizii nucleici nu în dependen?? de localizarea lor în celul? (nucleic?, citoplasmatic?), c? dup? glucidul, care intra în componen?a lor ?i anume acidul dezoxiribonucleic (prescurtat ADN) ?i respectiv acidul ribonucleic (prescurtat ARN). Din componen?a ADN fac parte urm?toarele patru baze azotate: adenina (A), guanina (G), ctozina (CE) ?i timina (T), iar ARN con?ine adenin?, guanin?, citozin? ?i uracil (U). În ce const? rolul genetic al acizilor nucleic? Func?ia genetic? a acizilor nucleic a fost relevat? experimental pentru prima oar? în anul 1944 de c?tre O. Avery, C. Mac-Leod ?i M. Mac-Carty. Introducând într-o cultur? de pneumococi încapsula?i ADN, ei au reu?it s? le induc? un nou caracter - apari?ia capsulei. În esen??, avea loc transformarea unei forme de pneumococi în alta. Dup? stabilirea rolului pe care îl joac? ADN în procesul transform?rii pneumococilor experien?e similare au fost înf?ptuite ?i cu alte bacterii. S- a putut constata c?, cu ajutorul ADN-ului extras din unele bacterii se pot determina la altele nu numai modific?ri în caracterele externe (de exemplu, formarea de capsule sau cili), ci ?i în propriet??ile lor biologice, bun?oar?, rezisten?a la antibiotice (penicilin?, streptomicin?), la diferite substan?e medicamentoase (sulfatizol, sulfonamid), precum ?i capacitatea de a sintetiza aminoacizi (lizin?) ?i vitamine (B12). Moleculele de ADN ating dimensiuni gigantice ?i, de regul?, sunt formate din dou? catene, în timp ce moleculele de ARN au o mas? molecular? mult mai mic? ?i sunt formate dintr-o singur? caten?. În anul 1953 pe baza a numeroase date, ob?inute prin diferite metode J. Watson ?i F. Crick au creat pentru prima oar? un model al structurii moleculei de ADN, conform c?ruia ea este format? din dou? catene de polinucleotide unite între ele ?i r?sucite, având aspectul unei spirale duble. Pe lâng? aceasta, molecula de ADN este capabil? s? formeze ?i o superspiral?, adic? poate c?p?ta o astfel de configura?ie care permite acestei molecule gigantice s? ocupe un loc ne însemnat în nucleele celulelor. De exemplu, în colibacil, una din bacteriile cele mai r?spândite, întreaga molecul? de ADN este «împachetat?» într-o' structur?, amintind un nucleu minuscul. Dac?, îns?, enorma molecul? de acid nucleic, strâns? ghem, ar fi desf??urat? ?i întins? într-o linie dreapt?, lungimea ei ar constitui un milimetru. Aceasta este de o sut? de mii de ori mai mult decât diametrul nucleului în care s-a aflat instalat? molecula! Cu ce este mai prejos decât un autentic fir al vie?ii?! 4.2 Mecanismul de replicare a ADN Molecula de ADN este elementul activ, care transmite de la p?rin?i la urma?i, din genera?ie în genera?ie, întreaga informa?ie ereditar? ?i aceast? capacitate poate fi considerat? cea mai uimitoare dintre toate capacit??ile cu care este înzestrat?. Modelul structurii moleculei de ADN, propus de Watson ?i Crick, a permis s? fie explicate ?i în?elese un ?ir de procese biologice importante ca: mecanismul de reproducere (replica?ie) a îns??i moleculei de ADN, transmiterea caracterelor prin ereditate, codul genetic al sintezei proteinelor, cauzele variabilit??ii organismelor ?. a. m. d. Despre toate acestea vom vorbi în continuare. T. Watson (n. 1928) Fr. Crick (n. 1916) Probabil, c? pu?ini sunt cei care n-au auzit despre unicelulara amib?. Ea se înmul?e?te prin diviziune formând în consecin?? dou? celule-fiice. Fiecare dintre amibele-fiice, la rândul s?u, se divid iar??i în câte dou? celule. S-a calculat c? în celulele-fiice, rezultate din cea de-a 500-a diviziune, nu se mai p?streaz? nici o molecul? din substan?ele care întrau în compozi?ia celulei materne primare. Dar de fiecare dat?, dup? aspectul exterior ?i însu?iri, celulele-fiice au tr?s?turi comune cu celula matern? primar?: dispun de aceea?i compozi?ie chimic? ?i au acela?i tip de metabolism. În virtutea acestui fapt, la fiecare diviziune a celulei, concomitent cu dublarea, are loc ?i reproducerea unei substan?e care con?ine informa?ia ce determin? toate caracterele ?i însu?irile ereditare ale amibei ?i asigur? transmiterea acestora la descenden??. Aceast? substan?? urma s? posede capacitatea de a se dubla. Iat? în ce mod prezentau Watson ?i Crick mecanismul autoreproducerii moleculei de ADN. În corespundere cu schema propus? de ei, molecula r?sucit? sub form? de spiral? dubl? trebuia la început s? se desfac? de-a lungul axei sale. În timpul acestui proces are loc ruperea leg?turilor hidrogenice dintre dou? filamente care, odat? ajunse în stare liber?, se separ?. Dup? aceasta de-a lungul fiec?rui filament din nucleotidele libere cu ajutorul fermentului ADN - polimeraz? se sintetizeaz? cel de-al doilea filament. Aici intr? în vigoare legea complimentarit??ii în conformitate cu care la adenin?, într-un filament comun, se alipe?te timina, iar la filamentul cu guanin? se alipe?te citozina. Ca urmare, se formeaz? dou? molecule-fiice, care dup? structur? ?i propriet??i fizice sunt identice cu molecula matern?. Aceasta-i totul. E simplu, nu-i a?a? La o examinare mai atent? a acestui proces, îns?, cercet?torii au avut de întâmpinat o dificultate. Fapt este c? moleculele de ADN sunt foarte lungi, fiind de aceea numite adesea molecule centimetrice. În celulele organismelor superioare, s? zicem, la om, lungimea unor filamente din cromozomi atinge câ?iva centimetri. Fire?te, aceasta nu înseamn? deloc c? molecula de ADN poate fi v?zut? cu ochiul liber: grosimea acestor filamente este infim?-de 20-25 angstromi (1 angstrom – 10-8 cm). Tocmai de aceea în munca cu acizii nucleici ?i este nevoie de utilizarea celor mai perfecte microscoape. Dar dac? lungimea acestor molecule este atât de mare, cum de reu?esc ele, totu?i , s? se dezr?suceasc? în celul?, f?r? a se înc?lca ?i în intervale foarte mici de timp? S? examin?m procesul de dezr?sucire a ADN-ului în celulele celor mai mici organisme - a bacteriilor. Lungimea ADN-ului bacterial constituie câ?iva milimetri. Jirul (bucla) unei spirale este egal cu 34 angstromi iar intervalul de timp care se scurge între dou? diviziuni consecutive ale celulelor bacteriene este de 20-45 minute Pentru replicarea (autoreproducerea) ADN- ului se consum? mai pu?in de o treime din acest timp Dac?, pornind de la aceste considera?ii, se va calcula viteza de rota?ie a capetelor moleculelor de ADN la dezr?sucire, se va ob?ine o m?rime fantastic?: 15000 rota?ii pe minut?! Se în?elege de la sine c? acest lucru este pu?in probabil. Aceasta f?ceau necesar elaborarea de noi modalit??i pentru explicarea modului în care ADN reu?e?te s? se dubleze în intervalele de timp atât de scurte. Numeroasele date confirm? c? în procesul diviziunii în celule se produce o repartizare exact? în p?r?i egale a ADN-ului între celulele-fiice. Cum se produce acest fenomen? În principiu în celulele-fiice sunt posibile trei c?i diferite de diviziune a ADN-ului: calea conservativ?, calea semiconservatic? ?i calea dispers?. În caz de replica?ie conservativ? a ADN-ului pe o molecul? integral? cu dou? filamente, se construie?te din nou, ca pe o matri??, o molecul? identic? de ADN, iar celula ini?ial? r?mâne neschimbat?. La metoda semiconservativ? molecula primar? se descompune în dou? filamente ?i pe fiecare din ele se construie?te câte o molecul? integral? de ADN. Metoda de dispersie prevede ca materialul ADN-ului ini?ial s? fie repartizat uniform la celulele-fiice, iar celelalte sectoare ale ADN-ului s? fie construite din nou. Care din aceste metode de replica?ie a ADN-ului se aplic? în realitate? La aceast? întrebare au r?spuns Meselson ?i Stahl, elaborând o metoda special? de centrifugare echilibrat? a moleculelor de ADN. Esen?a acestei metode const? în urm?toarele: dac? la o centrifugare obi?nuit? moleculele polimere se divizau conform greut??ii moleculare, apoi la centrifugarea echilibrat? macromoleculele se divizau conform densit??ii specifice. În acest scop centrifugarea se f?cea într-o solu?ie de s?ruri cu mare densitate. Deoarece întotdeauna se poate alege o concentra?ie a solu?iei care ar corespunde densit??ii polimerului studiat, moleculele substan?ei studiate se concentreaz? în acel loc îngust al epruvetei, unde densitatea substan?ei este egal? cu densitatea mediului, adic? a solu?iei. Ajungând aici, substan?a nu se va mai disloca. Dac? preparatul studiat con?ine câteva tipuri de molecule cu diferit? densitate, ele se vor concentra în diferite sectoare ale epruvetei. Efectuând o serie de experien?e fine, Meselson ?i Stahl au reu?it s? determine mecanismul semiconservativ al replica?iei ADN-ului (des. 8). Dar mai r?mânea ne solu?ionat? înc? o problem?, cea a dinamici procesului de replica?ie: a fost descoperit un ferment special, care realiza replica?ia. Fermentul a fost numit ADN-polimeraz?. A. Cornberg, biochimist american, a Clarificat c? ADN-polimeraza se deplaseaz? din direc?ia polului 5' spre polul 3' al filamentului ADN. Pentru c? filamentele ADN-ului nu sunt paralele în orice pol al lor, un filament purta liber un 3' -atom de hidrat de carbon, iar cel?lalt filament - un 5' -atom. Aceasta înseamn? c? fermentul ADN-polimeraza se putea alipi numai la un pol al ADN (la polul 5') ?i târî de-a lungul acestui filament, iar al doilea trebuia s? r?mân? liber. Dar experien?ele ar?tau, c? se întâmpl? invers - ambele filamente de ADN erau supuse replica?iei. În anul 1968 savan?ii japonezi, în frunte cu R. Ocazachi, au contribuit la solu?ionarea acestei controverse. S-a dovedit c? Cornberg a avut dreptate ?i c? ambele filamente de ADN au fost supuse la dublare, numai c? sinteza noilor filamente se efectua pe segmente scurte - «fragmente Ocazachi», c?ci a?a au fost numite ele mai târziu. Conform concluziei lui Ocazachi, moleculele fermentului ADN-polimeraza se alipesc de ambele filamente de ADN, dar ele trebuie s?-?i încap? munca în direc?ii opuse. Acest lucru e explicat schematic în figura 9: a, b, c. La început ADN-ul se desface de la un pol, formând o furc? de replica?ie de care se alipesc moleculele de ADN-polimeraz?. În timp ce ele muncesc, sintetizând copii ale polilor elibera?i, ADN-ul continu? s? se desfac? ?i pentru ADN-polimeraza devine accesibil un nou sector al ambelor filamente. Prima molecul? a fermentului î?i poate continua mi?carea de-a lungul filamentului 5' eliberat, iar de sectorul elibera al filamentului 3' se alipe?te o nou? molecul? de ADN-polimeraz?. Cu cât se desf??oar? mai mult procesul de desfacere a ADN-ului, cu atât va apare o cantitate mai mare de fragmente. Este interesant c? în experien?ele lui Ocazachi pe filamentele 5' copiile noi se sintetizau ?i ele în fragmente. Ce se întâmpl? cu pun?ile dintre fragmente? Doar ADN-ul din celulele în care s-a terminat diviziunea nu este fragmentar. Cu un an pân? a descoperi Ocazachi acest lucru, savan?ii Riciardson ?i Veis din SUA au g?sit un nou ferment. Func?ia lui consta în a uni, a alipi polii liberi zaharo-fosfatici ai moleculei de ADN. ?i deoarece verbul «a alipi» în englez? sun? «ligaze» fermentul a fost numit «ligaz?». Tocmai ligaza e responsabil? de «cusutul» într-un tot unic al fragmentelor Ocazachi, noi sintetizate, ?i transform? catena fragmentar? de ADN într-o caten? întreag?. Replica?ia ADN este, îns?, numai unul din numeroasele procese care asigur? p?strarea ?i continuarea informa?iei genetice. Pentru transmiterea acestei informa?ii ?i traducerea ei în caractere concrete ale organizmelor, exist? alte procese, la fel de complicate, ?i alte «personaje». Despre unele din ele vom vorbi în continuare. 4.3 Codul genetic Informa?ia genetic? este codificat? în molecula de ADN prin intermediul a 4 tipuri de nucleotide, care fac parte din componen?a ei. Se cunoa?te de asemenea c? informa?ia genetic?, codificat? în ADN, se realizeaz? în procesul sintezei biologice a proteinelor în celul?. Ca ?i acizii nucleici, proteinele sunt compu?i polimerici, dar în calitate de monomeri ele con?in nu nucleotide, ci diferi?i aminoacizi. În structura proteinelor au fost descoperi?i 20-21 de tipuri de aminoacizi. În ce prive?te propriet??ile moleculei de protein?, ele depind nu numai de componen?a lor general?, dar ?i de aranjarea reciproc? a aminoacizilor, exact a?a precum sensul cuvântului depinde nu numai de literele din care este compus, ci ?i de ordinea lor. N. C. Col?ov a calculat câte molecule diferite (izomeri) se pot ob?ine printr-o simpl? schimbare a locului aminoacizilor dintr-un lan? de 17. M?rimea ob?inut? era de circa un trilion' Dac? am dori s? tip?rim un trilion de izomeri, însemnând fiecare aminoacid printr-o liter?, iar toate tipografiile de pe glob ar tip?ri anual câte 50000 de volume a câte 100 coli fiecare, pân? la încheierea acestei munci vor trece tot atâ?ia ani câ?i s-au scurs din perioada arhaic? ?i pân? în prezent Dar majoritatea proteinelor sunt compuse nu din 17, ci din câteva sute de aminoacizi. În acest sens sunt impresionante calculele efectuate de savantul Senger Greutatea molecular? medie a proteinei este egal? cu aproximativ 34000 S-a dovedit c? din 12 tipuri de aminoacizi prin varierea succesiunii lor se poate ob?ine un num?r de 10300 de diferite proteine, greutatea lor total? constituind 10280 grame. E mult sau pu?in? Evident, e o greutate enorm?. Este suficient s? compar?m aceast? greutate cu greutatea p?mântului nostru, egal? cu doar 1027 grame. În acest fel, odat? ce fiecare dintre ace?ti izomeri are propriet??i specifice, rezult? c? înc?rc?tura semantic? în structura primar? a materiei este datorat? secven?ei (de fiecare dat? alta) a aminoacizilor de-a lungul lan?ului polipeptidic. Dac? este a?a, atunci prin analogie, o astfel de înc?rc?tur? semantic? (informa?ie) trebuie c?utat? ?i în succesiunea nucleotidelor în moleculele de ADN. Se isc? întrebarea: în ce mod succesiunea a patru nucleotide diferite din molecula de ADN determin? secven?a a 20 de aminoacizi în molecula de protein?. E cam acela?i lucru ca ?i cum prin combinarea în diferite feluri a patru litere ale alfabetului se pot forma 20 de cuvinte diferite dup? con?inut ?i structur?. S-a dovedit c? prin intermediul a patru baze azotate (nucleotide) se poate transmite o cantitate nelimitat? de informa?ie. Calculele demonstreaz? c? o singur? baz? este capabil? s? codifice nu mai mult de un aminoacid, iar toate cele patru baze (nucleotide) care într? în componen?a acizilor nucleici, respectiv nu mai mult de patru aminoacizi. De aici reiese c? aminoacizii sunt codifica?i (specifica?i) de c?tre grupe de baze. Combina?iile din dou? baze pot codifica numai 16 aminoacizi (42), ne fiind capabile s?-i specifice pe to?i 20. În schimb, combina?iile de trei baze (nucleotide) sunt capabile s?-i specifice pe to?i cei 20 de aminoacizi ?i chiar pe mai mul?i (43=64). Asemenea trei baze, situate una lâng? alta (triplete), se numesc codoni ?i fiecare poate codifica un aminoacid anumit. Urmau de asemenea s? fie rezolvate înc? un ?ir de alte sarcini complicate. În primul rând, era necesar? relevarea modului în care în celul? are loc «citirea» informa?iei genetice. În al doilea rând, care sunt tripletele ce codific?, anumi?i aminoacizi. Prin eforturile mai multor savan?i din diferite ??ri au fost elaborate câteva variante ale codului genetic, dar dintre acestea nu toate au rezistat la verific?ri minu?ioase. Primul care a emis (înc? în anul 1954) ipoteza c? codul genetic are un caracter tripletic a fost fizicianul american de origine rus? G. Gamov. Dup? cum s-a men?ionat, în moleculele de acizi nucleici bazele sunt amplasate unele dup? altele în ?ir liniar ?i citirea informa?iei localizate în ele se poate realiza în chip diferit. Mai jos prezent?m dou? variante de citire a tripletelor care con?in 12 baze: A-T-G-CE -A-T-T-A-G-CE-T-A 1 AA 2 AA 3AA 4 AA 2 AA 3 AA Citirea tripletelor din acest rând (de la stânga) se poate efectua, de exemplu, în felul în care a pro-pus Gamov, respectiv: A-T-G-primul aminoacid (1 AA) T-G-CE-al doilea aminoacid (2 AA). G-CE-A-al treilea aminoacid (3 AA) ?. a. m. d. Un astfel de cod se nume?te suprapus, dat fiind faptul c? unele baze într? în componen?a a mai multor triplete vecine. Dar prin cercet?ri ulterioare s-a demonstrat c? un asemenea cod este imposibil, deci, ipoteza lui Gamov nu ?i a aflat confirmarea. Un alt mod de citire a tripletelor, propus în anul 1961 de F. Cric, este prezentat în continuare: A-T-G - 1 AA; CE-A-T - 2 AA; T-A-G - 3 AA; CE-T-A - 4 AA. Un astfel de cod se nume?te ne suprapus. Informa?ia pe care o con?ine se cite?te succesiv dup? triplete, f?r? omiterea bazelor ?i f?r? suprapunerea lor. În acest fel, textul informa?iei genetice urmeaz? s? fie contopit. Dup? opinia lui Cric, citirea informa?iei se va începe de la un anumit punct din molecula de acid nucleic, în mod contrar textul pe care îl con?ine s-ar denatura tot a?a cum sensul cuvântului, dac? ar fi s?-l citim de la o liter? întâmpl?toare. Experien?ele ulterioare, efectuate de Cric ?i colaboratorii s?i în anul 1963, au confirmat juste?a ipotezei emise de el. Determinarea principiului de citire corect? a informa?iei dup? triplete nu constituia îns? rezolvarea definitiv? a problemei codului genetic, deoarece ordinea de alternare a bazelor în triplete (cuvintele de cod) poate fi variabil?, respectiv: A-G-CE, G-CE-A, CE-G-A, G-A-CE, A-CE-G, CE-A-G ?. a. m. d. Se pune întrebarea: pe care aminoacid îl codific? fiecare dintre tripletele enumerate? Primele date privind componen?a cuvintelor de cod au fost prezentate în anul 1961 în cadrul Congresului interna?ional de biochimie de la Moscova de c?tre savan?ii americani M. Nirenberg ?i J. Mattei. Utilizând sistemul de sintez? artificial? (acelular?) a proteinei, savan?ii au început s? depun? eforturi în vederea descifr?rii «sensului» cuvintelor de cod, adic? a modului de alternare în triplete a bazelor. La început ei au sintetizat un polinucleotid artificial, a?a-numitul poli-U (U-U-U-U-U-U...), care con?inea sub form? de baz? numai uracil. Introducând într-un sistem acelular toate componentele necesare .(suc celular, ribozomi, complexul de fermen?i necesari, o surs? de energie sub form? de acid adenozintrifosforic (ATF), o garnitura complecta compus? din 20 de aminoacizi ?i molecule de poli-U), au constatat c? în acest caz are loc sinteza proteinei compuse din r?m??i?ele unui singur aminoacid - fenilalanin? (fen-fen-fen-fen-fen...). În felul acesta identitatea primului codon a fost descfrat?: tripleta U-U-U corespunde fenilalaninei. Apoi cercet?torii au realizat sinteza altor polinucleotide ?i au stabilit care sunt codonii prolinei (CE-CE-CE) ?i ai lizinei (A-A-A). În continuare s-a realizat sintetizarea garniturilor de trinucleotide (tripletele) cu diferite îmbin?ri ale bazelor ?i s-a stabilit ce fel de aminoacizi se leag? cu ribozomii. Treptat au fost descifra?i to?i cei 64 de codoni ?i a fost alc?tuit «dic?ionarul» complect al codului genetic. Codul genetic (ARN) Dar la ce folosesc tocmai 64 de codoni, dac? în protein? intr? doar 20 aminoacizi? Înseamn? c? ceilal?i sunt de prisos? La început aceast? întrebare i-a pus în încurc?tur? pe savan?i, dar mai târziu a devenit clar c? nu exist? nici un fel de «surplus» de codoni. Experien?ele întreprinse de Nirenberg ?i Leder au demonstrat c? numero?i aminoacizi pot fi codifica?i nu de una, ci de câteva triplete-sinonime. Bun?oar?, aminoacidul numit cistein? poate fi codificat de dou? triplete (UGU, UGC), alanina - de patru (GCC, GCA, GCG, GCU), iar leucina de ?ase, (UUA, UUG, CUU, CUC, CUA ?i CUG). Codul în care unul ?i acela?i aminoacid este codificat de câteva triplete se nume?te cod degenerativ. S-a constatat c? din punct de vedere biologic caracterul degenerativ al codului este avantajos. Este ca un. fel de «m?sur? de siguran??» a naturii, elaborat? în procesul evolu?iei, când, prin înlocuirea unor codoni prin al?ii, se realizeaz? posibilitatea p?str?rii structurii ?i a însu?irilor specifice ale proteinelor. Datorit? caracterului degenerativ al codului, diferite organisme pot s? introduc? în proteinele de care dispun unii ?i aceea?i aminoacizi, folosind în acest scop diferi?i codoni. |Pri|A doua nucleotid? a codonului |A | |ma | |tre| |nuc| |ia | |leo| |nuc| |tid| |leo| |? a| |tid| |cod| |? a| |ulu| |cod| |i 5| |onu| | | |lui| | |U |C |A |G | | |U |[pic]} fenilalanin? |[pic]}serin? |[pic]}tirozin?, |[pic]}cistein?|U | | |[pic]} leucin? | |UAA ocru | |C | | | | |UAG ambr? |UGA azur |A | | | | | |UGG triptofan |G | |C |[pic]} leucin? |[pic]}prolin? |[pic]}histidin? |[pic]}arginin?|U | | | | |[pic]}glutamin? | |C | | | | | | |A | | | | | | |G | |A |[pic]} izoleucin? |[pic]}treonin?|[pic]}asparagin? |[pic]}serin? |U | | |AUG | |[pic]}lizin? |[pic]}argin? |C | | |metionin? | | | |A | | | | | | |G | |G |[pic]} valin? |[pic]}alanin? |[pic]}acid |[pic]}glicocol|U | | |GUG valin? sau | |asparatic | |C | | |formilmet. | |[pic]}acid | |A | | | | |glutamic | |G | ?i într-adev?r, s? ne imagin?m pentru o clip? c? moleculele de ADN (?i corespunz?tor cele de ARN) ale fiec?rei celule con?in numai câte un singur codon pentru fiecare aminoacid. În rezultatul unor muta?ii ace?ti codoni se pot modifica ?i dac? ei nu au schimb, aminoacizii care le corespund nu vor fi cuprin?i în proteine, fapt care va duce la schimbarea structurii ?i func?iilor lor iar aceasta poate conduce, în consecin??, la urm?ri negative pentru activitatea vital? a întregii celule. Dac?, îns?, în urma muta?iei se va forma un codon-sinonim, atunci totul va r?mâne f?r? schimb?ri. Ceva asem?n?tor ne putem imagina ?i în cazurile când într-o ?coal? sau institu?ie de înv???mânt superior pentru predarea unui obiect oarecare exist? numai un singur cadru didactic. Dac?, de exemplu, acesta se îmboln?ve?te ?i nu are cine s?-l înlocuiasc? pentru un timp predarea disciplinei respective se întrerupe. Probabil, c? ar fi fost mai chibzuit dac? ar fi existat un înv???tor (lector) care, intervenind la timp, s? continue predarea acestei discipline. Cel pu?in pentru ca elevii s? nu dovedeasc? s? uite materialul studiat sau pentru ca predarea obiectului dat s? nu fie reprogramat? pentru alt trimestru. Cum s-a remarcat deja, moleculele acizilor nucleici sunt catene polinucleotidice, alc?tuite din ?iruri lungi de triplete. De-a lungul moleculelor de ADN numeroase triplete – codonii - formeaz? sectoare aparte, numite cistrone sau gene. Fiecare gen? con?ine informa?ia necesar? pentru realizarea sintezei unei anumite proteine. Dar deoarece genele sunt am- plasate în moleculele de ADN în ordine liniar?, una dup? alta, se întreab?: unde începe ?i unde se termin? citirea ?i transmiterea informa?iei genetice privind fiecare protein? în parte ?i ce semne conven?ionale sunt folosite în acest scop? Doar codul genetic este, dup? cum ?tim, compact, f?r? nici un fel de virgule în «textul» s?u. S-a dovedit c? între cei 64 de codoni exist? astfel de triplete a c?ror func?ie const? în marcarea începutului ?i sfâr?itului citirii (transcrip?iei) ?i transmiterii (transla?iei) informa?iei genetice, con?inut? în gene. Începutul transl?rii genelor (sau, aceea ce e acela?i lucru, începutul sintezei proteinei date) se marcheaz? prin tripleta AUG. denumit? respectiv de ini?iere. Tripletele UAG ?i UAA marcheaz? sfâr?itul transl?rii genelor (încheierea procesului de sintez? a proteinelor) ?i sunt corespunz?tor denumite finale. În ce const? esen?a procesului de descifrare a codului genetic ?i a biosintezei proteinelor? Toate caracterele ?i însu?irile organismelor sunt determinate de proteine. Prin urmare, transmiterea informa?iei genetice în procesul sintezei proteice se desf??oar? strict conform unui anumit plan (program), schi?at din timp. Rolul de baz? în biosinteza proteinelor îl joac? acizii nucleici: ADN ?i câteva tipuri diferite de ARN, care se deosebesc dup? structur?, mas? molecular? ?i func?ii biologice. Dintre ace?tia face parte a?a-numitul ARN informa?ional sau de informa?ie (ARN-i), ARN de transport sau de transfer (ARN-t) ?i ARN ribozomal (ARN-r). Ei sunt sintetiza?i de pe matri?ele de ADN ale celulelor, cu participarea fermen?ilor corespunz?tori - ARN- polimeraze, iar apoi încep s? îndeplineasc? func?iile ce le au în procesul biosintezei proteinelor. Astfel ARN-r, unindu-se în complexe cu proteine speciale, formeaz? ribozomii, în care are loc sinteza tuturor tipurilor de protein? (proteinosinteza). Ribozomii constau din dou? subunit??i. În celul? num?rul de ribozomi se ridic? la circa 100 mii ?i de aceea cantitatea general? de ARN-r din ei constituie circa 80% din totalul de ARN al celulei. Care sunt, deci, func?iile biologice ale ADN-ului, ARN-i ?i ARN-t? Care este contribu?ia lor nemijlocit? în procesul de biosintez? a proteinelor? Vom remarca de la bun început c? ADN nu particip? nemijlocit la sinteza proteinelor. Func?ia lui se limiteaz? la p?strarea informa?iei genetice ?i la replicarea nemijlocit? a moleculei, adic? la formarea de copii necesare pentru transmiterea informa?iei urma?ilor. Prima etap? a biosintezei proteinelor o constituie recep?ionarea informa?iei genetice de la ADN ?i înscrierea ei pe o molecul? ARN-i, proces care se realizeaz? în felul urm?tor: pe unul din firele moleculei de ADN cu ajutorul fermentului ARN-polimeraz? din nucleotidele libere se sintetizeaz? firul ARN-i, în care locul timinei (T), con?inute în ADN, îl ia uracilul (U). Molecula ARN-i sintetizat?, care a preluat informa?ia con?inut? în ADN, se instaleaz? apoi în ribozomi, unde va servi în calitate de matri?? pentru sintetizarea proteinelor. Aceasta înseamn? c? succesiunea aminoacizilor din molecula de protein? este determinat? de succesiunea nucleotidelor în ARN-i. Schematic acest proces poate fi exprimat astfel: ADN(ARN-i(protein?. Pe lâng? ARN-i citoplasma celulelor mai con?ine nu mai pu?in de 20 de tipuri de ARN-t - aceasta fiindc? fiec?rui aminoacid îi corespunde cel pu?in o molecul? «a sa», specific?, de ARN-t. Func?ia lui ARN-t const? în transportarea aminoacizilor spre ribozomi ?i a?ezarea lor pe matri?a de ARN- i în cadrul lan?ului peptidic, în conformitate cu codul sintezei proteice. Pentru aceasta fiecare ARN-t trebuie «s? înha?e» aminoacidul corespunz?tor ?i împreun? cu acesta s? treac? în ribozom. La realizarea acestei opera?ii ei sunt ajuta?i de omniprezen?ii fermen?i, care fac aminoacizii mai activi. La propunerea academicanului V. A. Enghelgard ace?ti fermen?i, dat fiind faptul c? ei particip? la descifrarea codului genetic, au fost numi?i codaze. De remarcat c? fiec?rui aminoacid îi corespunde o codaz? specific?. În acest fel, pentru to?i cei 20 de aminoacizi exist? tot atâtea tipuri de ARN-t ?i respectiv de codaze. La unul din capete moleculele de ARN-t au un sector acceptor cu ajutorul c?ruia ele ata?? aminoacizii, în timp ce la cel?lalt cap?t se afl? un anticodon-triplet? cu func?ie complementar? fa?? de codonul corespunz?tor din ARN-i. «Înc?rcate» cu aminoacizi, moleculele de ARN-t se apropie de ribozom ?i se unesc cu codonii corespunz?tori de ARN-i, pentru a-i complini. Procesul de translare a informa?iei genetice înseamn? transferarea succesiunii nucleotidelor ARN-i în succesiunea aminoacizilor în lan?ul polipeptidic al proteinei. Sinteza proteinei începe în momentul în care în ribozomi p?trund dou? molecule de ARN-t; prima corespunde tripletei ini?iale, iar a doua - unei alte triplete de ARN-i, care urmeaz? nemijlocit dup? prima. Când aceste molecule ajung s? se afle al?turi, aminoacidul de pe prima molecul? de ARN-t trece pe cea de-a doua molecul? de ARN-t, unindu- se cu aminoacidul acesteia. În acest fel prima molecul? de ARN-t se pomene?te lipsit? de aminoacid ?i iese în citoplasm?, în timp ce cea de-a doua molecul? de ARN-t con?ine doi aminoacizi, uni?i prin leg?tur? peptidic?. În continuare, ribozomul se deplaseaz? cu o triplet? de-a lungul moleculei de ARN-i ?i în el într? o nou? molecul? de ARN-t, a c?rei anticodon este complementar fa?? de cea de-a treia triplet? (codon) a ARN-i din ribozom. Dipeptida (sau primii doi aminoacizi) se desprinde de cea de-a doua molecul? de ARN-t ?i trece pe cea de-a treia molecul? de ARN-t numai ce întrat? în ribozom. În acest fel se pomenesc unul lâng? altul trei aminoacizi lega?i între ei ?i procesul se repet?, pân? când este translat ultimul codon al ARN-i. În mod obi?nuit fenomenul transmiterii informa?iei genetice este comparat cu modul de func?ionare al unei ma?ini de scris, unde dup? fiecare ap?sare a clapelor careta se deplaseaz? cu o liter?, f?când loc pentru imprimarea urm?toarelor, pân? nu este dactilografiat tot textul. Încheind transmiterea informa?iei, ribozomul p?r?se?te firul de ARN-i ?i se localizeaz? iar??i în citoplasm?. Moleculele de ARN-i pot avea, în dependen?? de num?rul de gene (cistroane) pe care le con?in, diferite m?rimi. Este limpede faptul c? dac? ctirea de pe o molecul? lung? de ARN-i ar fi efectuat? de un singur ribozom, sinteza proteinei s-ar desf??ura încet: iat? de ce la translarea unor astfel de molecule de ARN-i ribozomii lucreaz? prin «Metoda de brigad?», câteva zeci de ribozomi unindu-se ?i formând a?a-numi?ii poliribozomi, sau, mai simplu, polizomi. Dar cum, totu?i , afl? ribozomii din care cap?t al moleculei de ARN-i trebuie s? încap? translarea informa?iei genetice? S-a stabilit c? ambele capete ale moleculei de ARN-i sunt marcate distinct de anumite grupe. La unul din capete exist? grupuri fosfatice (însemnate conven?ional prin ppp- uri latine?ti), iar la altul-grupa hidroxil? (ON). Prescurtat ele sunt însemnate respectiv prin 5' ?i 3'. Ribozomii se deplaseaz? întotdeauna de la cap?tul 5' spre cap?tul 3', a?a cum e ar?tat pe schema ce urmeaz?: 5' PPP-uri AUG-GCU-UCU-AAC-UUU-CGA-AAC-CUG ON... 3'. S-a mai constatat ?i faptul c? în moleculele acizilor nucleici nu toate tripletele sunt citite. Asemenea triplete ca UAG, UAA ?i UGA sunt repartizate în locuri diferite: la începutul, la sfâr?itul sau în sectoarele medii ale lan?ului între anumite gene. Datorit? faptului c? nu sunt translate, aceste triplete servesc ca un fel de zone de frontier? între genele pe care sinteza lan?urilor polipeptidice se întrerupe. Cu ce ar putea fi comparat? activitatea codului genetic? Vom aduce aici un exemplu interesant din cartea lui X. Raubah «Enigmele moleculelor». Catena polipeptid? ne-o putem imagina ca pe un tren de marf?, iar compunerea catenei peptide poate fi comparat? cu formarea acestui tren. La centrul de comanda (în nucleul celulei) este preg?tit? o list? în care se indic? succesiunea vagoanelor (o caten? de ADN). Aceast? informa?ie urmeaz? s? fie transmis? la sta?iunea de sortare (ribozomele din citoplasm?). Translarea este efectuat? de un teleimprimator de construc?ie special?. Pentru ca teleimprimatorul s? poat? func?iona, lista ini?ial? trebuie s? fie transcris? pe una complementar? (ARNi). În procesul acestei transcrieri se produce transformarea lui CE în G, lui G în CE, lui T în A. Teleimprimatorul mai are o particularitate: de fiecare dat?, când la transformarea lui A trebuie s? apar? semnul T, teleimprimatorul scrie U, dup? cum se indic? mai jos. Lista ini?ial? (catena ADN) TAC GAT CCC AGG CGT CAA AAG ATA ATT Transcrierea AUG CUA GGG UCC GCA GUU UUC UAU UAA Lista complementar? (ARNi) Acum aceast? informa?ie transmis? prin teleimprimator este tradus? cu ajutorul tabelelor codului (translarea). Traducerea îi indic? ?efului de manevr? succesiunea în care trebuie cuplate vagoanele. Mii de vagoane a?teapt? s? fie aduse la trenul care se formeaz?. O mic? locomotiv? electric? de manevrare (este a treia varietate de ARN - ARN de transport) trage vagoane aparte la cocoa?a de tiraj. ?eful de manevr? formeaz? acum trenul în conformitate cu traducerea pe care a primit-o. Se ob?ine urm?toarea succesiune a vagoanelor (aminoaczilor); Met-Leu-Gli--Ser-Ala-Val-Fen-Tir - sfâr?it. AUG este semnalul de start din ARNi: d? ordinul s? se înceap? sintetizarea catenei peptidice; ARNt- aduce la locul de sintetizare aminoacidul metionina (Met.). Met- este locomotiva electric?. Apoi tripleta CUA trebuie s? aduc? ?i s? cupleze cel?lalt vagon - aminoacidul leucina (Leu), apoi tripleta GGG - glicina (Gli) ?. a. m. d. Astfel, conform «planului de construc?ie» pus în ADN, catena polipeptid? (trenul) cre?te, datorit? aminoacizilor (vagoanelor) aduse ?i cuplate la locurile lor. Terminarea form?rii trenului este indicat? în lista complementar? de tripleta UAA. Tot despre aceasta semnalizeaz? ?i ceilal?i codoni finali - UAG ?i UGA. La sfâr?itul acestor referin?e despre moleculele ereditare poate s? se nasc? în mod firesc urm?toarea întreb?ri: codul genetic este unul ?i acela?i pentru toate organismele sau, de exemplu, între cel al plantelor ?i animalelor exist? anumite diferen?e? R?spunsul la aceast? întrebare este pozitiv. Mecanismul general de sintez? a proteinelor este universal pentru toate organismele vii. Pentru majoritatea aminoacizilor s-a constatat o coinciden?? deplin? a codonilor din organisme, f?când parte din regnuri diferite, la unele organisme, îns?, codonii prezint? anumite devieri care se explic? prin caracterul degenerativ al codului. În acest fel, «limbajul» genetic al naturii este unitar, dar în el exist? anumite «dialecte», ca, de altfel, în toate limbile lumii. 4.4 Mecanismul de repara?ie a defectelor din ADN Acizii nucleic ca oricare alte molecule organice, oricât ar fi ap?rate de celule, sunt supu?i permanent ac?iunii celor mai diferi?i factori ai mediului. De aceea ace?tia modific? structura armonioas? a acizilor ?i, respectiv, func?iile, pe care le realizeaz?. Din modific?rile principale ce se produc în ADN fac parte: substituirea, excluderea ?i amplasarea bazelor. Aceste transform?ri din ADN au fost numite muta?ii genice. Ele toate conduc la denatur?ri în structura primar?, precum ?i în cele secundar?, ter?iar? ?i cvarternar? a proteinelor. Aceste modific?ri sunt succedate de propriet??i-le lor func?ionale, fapt ce influen?eaz? direct asupra func?ion?rii celulelor ?i a întregului organism. Muta?iile genice se mai numesc ?i boli moleculare, deoarece acestea provoac? adesea modificarea tipului de metabolism. La om au loc peste o mie de aceste boli moleculare, printre care cit?m galactozemia, alcaptonuria, fenilcetonuria, drepanochitoza ?. a. Celulele sangvine ro?ii (eritrocitele normale) au o form? rotund? sau elipsoid?. Dac? în timpul sintezei p?r?ii proteice a hemoglobinei acidul glutamic (Glu) în pozi?ia 6 este substituit cu valina (Val), va apare în loc de hemoglobin? normal? (HbA) o hemoglobin? anormal? (HbS). Eritrocitele cu hemoglobin? anormal? au o form? de secer? ?i nu sunt în stare s? îndeplineasc? func?ia lor de baz? - s? aduc? oxigenul la toate ?esuturile organismului. De aceea pruncii care sufer? de aceste boli moleculare ca regul? tr?iesc aproximativ doi ani ?i mor de anemie - insuficien?? de oxigen. Acestea sunt fenomenele ap?rute în urma denatur?rii codului genetic. Factorii mediului înconjur?tor, care exercit? o ac?iune direct? asupra moleculelor acizilor nucleici, provocându-le muta?ii de diferite tipuri, sunt, în primul rând, diferitele radia?ii ionizante-?i numero?ii agen?i chimici. Num?rul lor total este atât de mare, încât, dac? celulele n-ar fi ocrotite de ei, ar fi imposibil? apari?ia unei descenden?e s?n?toase. Natura, îns?, a avut grij? s? înarmeze la timp celulele cu un sistem puternic de ap?rare contra ac?iunii factorilor mutageni. Savan?ilor le-a revenit sarcina s? descopere taina sistemului de protec?ie a celulelor. În deceniul al ?aselea s-a început studierea sistematic? a ac?iunii radia?iei asupra celulelor, ?i, în primul rând, asupra genelor lor, precum ?i cercet?rile metodelor de protec?ie a organismelor contra iradierii. În aceste cazuri experien?ele încep prin utilizarea organismelor monocelulare, care, de regul?, se aseam?n? între ele. Suspensiile de celule sunt expuse la raze în doze crescânde ?i savan?ii caut? s? determine rezisten?a lor biologic? dup? expunere. Odat? A. Chelner a schimbat condi?iile experien?ei: jum?tate din suspensia iradiat? a celulelor a l?sat-o s? creasc? la întuneric, cealalt? jum?tate - s? creasc? la lumin?. Rezultatul a fost neobi?nuit. Celulele care au fost supuse la raze în întuneric ?i apoi transferate pentru a cre?te la lumin? au supravie?uit mult mai bine, decât celulele care cre?teau la întuneric. La sfatul magistrului s?u M. Delbruc a numit acest fenomen fotoreactivare, adic? restabilire luminoas?. Imediat s-a pus întrebarea - ce se produce cu ADN-ul în timpul supunerii la raze. Sa stabilit c? în timpul supunerii la raze dou? timine, care se afl? al?turi, se contopesc într-o singur? structur? (TT), formând o molecul? dubl?, numit? dimer al timinelor. Sa constatat o corespundere exact? între num?rul dimerilor din ADN ?i nivelul mortalit??ii, Leg?tura s- a dovedit a fi direct?: cu cât erau mai mul?i dimeri, cu atât era mai înalt? mortalitatea. A fost clarificat? ?i cauza acestui fenomen. Dimerul denatureaz? molecula de ADN. ADN-ul se desface în locurile dimere ?i, natural, cu cât sunt mai multe sectoarele tulburate, cu atât el este mai pu?in activ. A devenit limpede c? dup? fotoreactivare num?rul dimerilor din ADN, supus la radia?ie, trebuie s? se reduc?. La sfâr?itul deceniului al ?aselea geneticiianul american C. Rupert a dovedit c? procesul fotoreactiv?rii se realizeaz? cu ajutorul unui ferment special, numit ferment fotoreactivator. Rupert a dovedit c? fermentul se une?te cu ADN-ul supus la raze ?i restabile?te integritatea lui. S-a clarificat ?i rolul luminii vizibile. Tocmai cvan?ii luminii vizibile excitau moleculele fermentului ?i le permiteau s?-?i manifeste activitatea reparatoare. La întuneric fermentul r?mânea inactiv ?i nu putea t?m?dui ADN-ul. Setlou, un alt savant american, a demonstrat mai târziu c? fermentul fotoreactivator desface pur ?i simplu leg?turile ce s-au format între moleculele vecine de timin?, ?i, ca urmare, structura ADN cap?t? forma lui anterioar? ?i se restabile?te complect activitatea lui biologic?. Fermen?ii reactivan?i au fost descoperi?i nu numai la bacterii, dar ?i în celulele plantelor ?i animalelor. Îns? posibilit??ile celulelor vii de a trata moleculele lor ereditare nu se limiteaz? la reac?ia fotoreactiv?rii. Sa constatat c? celulele pot s? se t?m?duiasc? ?i la întuneric. Dar în aceste condi?ii func?ioneaz? cu totul alte sisteme de fermen?i. Un alt sistem de protec?ie a celulelor - repara?ia la întuneric - s-a dovedit a fi mult mai complicat decât fotoreactivarea. Dac? fotoreactivarea este efectuat? numai de un singur ferment, apoi în repara?ia la întuneric particp? cel pu?in 5 fermen?i. Dac? în procesul fotoreactiv?rii sunt înl?turate numai leziunile prin expunerea la raze ultraviolete (UV) -dimerii timinei, apoi în timpul repara?iei la întuneric se vindec? ?i celelalte leziuni, inclusiv cele provocate de numero?ii agen?i chimic, care vat?m? ADN-ul. Procesul repara?iei la întuneric se deosebe?te radical de procesul fotoreactiv?rii. Sectoarele lezate sunt, pur ?i simplu, extirpate din ADN. Aceast? extirpare se realizeaz? în câteva etape, precum vedem în fig. 11. La început un ferment special taie unul din filamentele ADN-ului în apropiere de punctul lezat. Apoi un alt ferment taie sectorul lezat. Al treilea ferment l?rge?te bre?a format?: el taie unul dup? altul nucleotidele în catena lezat? a ADN-ului. Al patrulea ferment începe a astupa bre?a. În conformitate cu ordinea nucleotidelor r?mase în al doilea filament al ADN-ului, ce se afl? în fa?a filamentului extirpat, fermentul ADN-polimeraza începe procesul de astupare a bre?ei. Fermentul al cincilea - ligaza, despre care s-a mai men?ionat, une?te polii filamentului vechi cu cei ai fragmentului nou construit, terminând astfel restabilirea ADN-ului. A?a dar, dac? în cazul de fotoreactivare tratamentul constituie un amestec «terapeutic» delicat, apoi în timpul repara?iei la întuneric se efectueaz? o adev?rat? opera?ie «chirurgical?». Fragmentul lezat este, pur ?i simplu, extirpat din ADN ?i dat afar?. Celula se autoopereaz?. P?rea stranie tendin?a celulei de a l?rgi bre?a pân? la m?rimi gigantice dup? extirparea leziunii. Un lucru asem?n?tor face ?i chirurgul, care, extirpând ?esutul bolnav, taie ?i o parte din ?esutul s?n?tos pentru a lichida urmele bolii. Posibil c? aceast? l?rgire a bre?ei este determinat? de faptul c? pentru func?ionarea corect? a fermentului el trebuie s?-?i înceap? munca de la un anumit punct. Acest punct de «start» pentru începutul muncii ADN- polimerazei poate fi hotarul genei. În timpul unor experien?e autorii au notat c? bre?a era l?rgit? în unele celule pân? la 1000 de nucleotide, în altele - doar cu câteva zeci de nucleotide, dup? care l?rgirea bre?ei se oprea. S? vedem din ce motiv se întâmpl? acest lucru, V. Soifer înc? în anul 1969 a presupus c? pentru a se evita gre?eli în cursul opera?iilor posterioare de vindecare a leziunii, este necesar ca filamentul lezat s? fie distrus complect pân? la cap?tul genei în care a ap?rut ini?ial leziunea. În cazurile când leziunea se afla în apropiere de hotarul genei, nu e nevoie a se extirpa atât de multe nucleotide. În toate celelalte cazuri e necesar? extirparea unor por?iuni mult mai mari. Am vorbit numai despre dou? sisteme de repara?ie a celulelor care î?i protejeaz? materialul genetic de ac?iunile d?un?toare ale razelor UV ?i ale radia?iei ionizate. Deoarece partea covâr?itoare a energiei radiante o formeaz? aceste feluri de radia?ie, este limpede ce proprietate de valoare constituie capacitatea celulelor de a-?i repara structurile genetice dup? ac?iunea acestor raze. Asupra structurilor genetice exercit?, îns?, influen?? ?i al?i factori cu diverse mecanisme de ac?iune. De aceea celulele au elaborat diferite mecanisme de autoprotec?ie, dintre care multe au fost studiate doar par?ial, majoritatea lor r?mânând înc? necunoscute ?i este pu?in probabil ca în viitorul apropiat s? fie clarificate definitiv. Natura a înzestrat fiin?ele vii cu multe enigme ?i procesul de descoperire a tainelor vie?ii de bun? sam? nu se va sfâr?i niciodat?. V. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXULUI 5.1 De ce sunt necesare dou? sexe? Indivizii diferitelor specii se deosebesc printr-un ?ir de tr?s?turi, care în ansamblu formeaz? a?a-numitul dimorfizm sexual. La animalele superioare ?i la om aceste diferen?e sunt atât de accentuate, încât au fost puse la baza clasific?rii în dou? sexe - masculin ?i feminin. Sexul constituie unul dintre cele mai complicate caractere ale organismului, având o determinare genetic?. În sens larg prin sex se în?elege ansamblul de caractere ?i însu?iri ale organismului, care asigur? reproducerea ?i transmiterea informa?iei genetice. La majoritatea speciilor el se diferen?iaz? înc? în stadiul embrionar de dezvoltare a organismului. Când se vorbe?te de diferen?ierea sexului, se are în vedere procesul dezvolt?rii în cursul c?ruia se formeaz? deosebirile sexuale la masculi ?i femele. Sexul ?i caracterele sexuale joac? un rol esen?ial la înmul?ire. Exist? dou? modalit??i fundamentale de înmul?ire a organismelor: asexuat? ?i sexuat?. La realizarea înmul?irii asexuate particip? numai un singur individ, care produce o genera?ie identic? lui. La înmul?irea sexuat? iau parte doi p?rin?i. Din punct de vedere genetic aceast? deosebire în modul de realizare a înmul?irii are o mare importan??, deoarece în urma înmul?irii asexuate urma?ii nu prezint? nici un caracter nou, în timp ce prin înmul?irea sexuat? de fie-care dat? apar indivizi care prezint? anumite diferen?e în raport cu p?rin?ii. Înmul?irea asexuat? se întâlne?te în temei la organismele unicelulare, iar cea sexuat? este caracteristic? pentru majoritatea speciilor de plante ?i animale superioare. Sub raport evolutiv înmul?irea sexuat? este superioar? celei asexuate. Superioritatea acestei c?i de înmul?ire const? în faptul c? prin ea are loc combinarea caracterelor ereditare, aceea ce determin? apari?ia unor diferen?e genetice la descenden??. Înmul?irea sexuat? este realizat? prin încruci?area unor indivizi de sexe diferite. A?a stând lucrurile, este limpede c? încruci?area este necesar? pentru formarea variet??ii genetice. Dar întotdeauna oare, pentru realizarea înmul?irii, sunt necesari indivizi de dou? sexe? Unele specii de ?opârle sunt compuse numai din indivizi de genul feminin. Ele depun ou? ne fecundate din care apar de asemenea numai femele. Reiese, deci, c? pentru perpetuarea speciei masculii nu întotdeauna sunt absolut necesari. O alt? form? curioas? de reproducere o prezint? cara?ii argintii. ?i ei sunt reprezenta?i numai prin femele, dar care apeleaz? în schimb... la serviciile masculilor de alt? specie. Produsele sexuale ale acestor masculi le activizeaz? icrele, stimulându-le dezvoltarea. Adev?rata contopire, îns?, a nucleelor celulei masculine ?i a celei feminine - adic? fecundarea - nu se produce. Din punct de vedere genetic masculii nu particip? în acest caz la formarea descenden?ei ?i de aceea nu pot s? pretind? dreptul de paternitate. La unele specii de animale se întâlnesc cazuri de tratare cât se poate de nedreapt? a masculilor. Astfel, la o serie de specii de p?ianjen femelele caut? s?-?i consume dup? împerechere masculii. Pentru a evita acest destin, masculul aduce înainte de împerechere femelei ceva de mâncare. Într-un fel asem?n?tor procedeaz? ?i femelele c?lug?ri?ei, care în timpul împerecherii consum? capul masculului. ?i acesta ajunge s?-?i îndeplineasc? misiunea, fiind deja f?r? cap. Dar la majoritatea speciilor de animale femelele manifest? destul? toleran?? fa?? de masculi. Este expresia faptului c? masculii sunt, totu?i, necesari. Pentru ce? Iat? ce gânde?te în leg?tur? cu acest aspect V. Gheodachean, specialist în domeniul geneticii popula?iilor. S? presupunem, c? într-o rezerva?ie natural? urmeaz? s? fie adu?i 100 de zimbri. Înainte de toate se ridic? problema alegerii raportului dintre sexe, adic? a num?rului de vaci ?i de tauri care urmeaz? s? fie ale?i, pentru a li se da drumul împreun?. În acest caz totul depinde de scopul care se urm?re?te. Dac? se va sconta ob?inerea unui num?r maximal de vi?ei pentru producerea de carne, este ra?ional s? se aleag? 99 de vaci ?i un bou. În acest caz în fiecare genera?ie nou? ar putea s? se nasc? 99 de vi?ei, care vor sem?na cu tat?l, prezentând diferen?e numai în raport cu mama. În acest caz num?rul maxim de combina?ii posibile dintre p?rin?i va fi egal cu 99. Dac? se urm?re?te ob?inerea unei varia?ii maxim posibile, se va alege un num?r egal de vaci ?i de tauri. În acest caz num?rul de varia?ii posibile va fi egal cu 2500 (50(50), aceea ce este incomparabil mai mult decât în primul caz. În schimb, în acest caz num?rul urma?ilor va fi mai mic: într-o singur? genera?ie se vor na?te numai 50 de vi?ei. Ei vor prezenta diferite combina?ii ereditare, realizate de amândoi p?rin?ii, iar o astfel de popula?ie va avea un grad mai mare de adaptabilitate la mediu ?i, prin urmare, va avea o evolu?ie mai avantajoas? în compara?ie cu prima. De aici reiese c? diferen?ierea popula?iilor de organisme in dou? sexe are un important rol biologic. 5.2 Mecanismele biologice de determinare a sexului Orice popula?ie în forma sa tipic? este constituit? din indivizi de sex ?i vârste diferite. No?iunea de sex provine de la latinescul «seco» ceea ce înseamn? «despart». Sexul prezint? o comunitate de caractere ?i însu?iri ale organismului ce asigur? reproducerea descenden?ei ?i transmiterea informa?iei genetice urm?toarei genera?ii prin intermediul game?ilor. De obicei caracterele ce determin? dimorfismul sexual se împart în primare ?i secundare. C?tre caracterele primare apar?in toate particularit??ile morfologice ?i fiziologice ale organismului care condi?ioneaz? formare a game?ilor ?i contopirea lor în procesul fecunda?iei. C?tre cele secundare apar?in a?a particularit??i ale organismului care nemijlocit nu particip? în procesele de gametogenez? ?i fecunda?ie insa in mod indirect condi?ioneaz? împerecherea indivizilor de diferite sexe ?i înmul?irea lor. Acestea pot fi aripioarele înot?toare la pe?ti, colora?ia penajului la p?s?ri, glandele mamare la mamifere etc. La unele specii de animale se deosebesc ?i caractere limitate de sex, informa?ia genetic? despre care o poseda ambele sexe, îns? manifestarea lor se produce numai la unul dintre acestea, de exemplu productivitatea de lapte la taurine sau de ou? la g?ini. Exist? ?i a?a numitele caractere cuplate cu sexul, care se transmit specific «cruce în cruce», de la mam? la fiu ?i de la tat? la fiic?, dat fiind faptul c? genele ce le determin? sânt localizate în cromozomul X ?i care nu au analogul lor în cromozomul Y. C?tre acestea apar?in culoarea ro?ie a ochilor ?i galben? a corpului la drosofil? daltonismul ?i hemofilia la om etc. Având în vedere c? caracterele cuplate cu sexul se transmit altfel decât cele autosomale, c? frecven?ele lor în popula?ii se determin? dup? alt principiu ?i, în general, c? dimorfismul sexual joac? un rol important în multe procese ce controleaz? structura genetic? a popula?iilor, ar fi necesar s? facem o privire retrospectiv? asupra celor mai r?spândite mecanisme de determinare a sexului. În primul rând trebuie de men?ionat c? existen?a a dou? sexe asigur? sporirea variabilit??ii genetice din contul recombina?iilor, iar indivizii ap?ru?i prin înmul?irea sexuat? au mai multe avantaje în lupta pentru existent?. Sporirea fondului variabilit??ii ereditare intensific? selec?ia natural? , o face mai efectiv?. Totodat? existen?a a dou? sexe condi?ioneaz? izolarea reproductiv? ce favorizeaz? apari?ia speciilor noi, deci înlesne?te ?i progresul evolutiv. În dependen?? de momentul determinarii sexului în ontogenez? se deosebesc 3 grupe de organisme: 1 - cu determinare progamic?; determinarea se produce pân? la fecunda?ie. C?tre aceast? grup? apar?in formele heterogametice, femelele c?rora formeaz? dou? tipuri de ovule: mai mari, din care dup? fecunda?ie apar femele, ?i cu dimensiuni mai mici din care apar masculi. Acest tip de determinare a sexului e caracteristic, de exemplu, pentru Phyloxera. 2 – singamic?; sexul se determin? în procesul fecunda?iei. C?tre acest tip apar?in majoritatea organismelor: pe?tii, p?s?rile, mamiferele ?. a. 3 – epigamic? (metagamic?); determinarea are loc dup? fecunda?ie, în timpul diferen?ierii embrionare. E tipic? pentru viermele de mare Bonellia viridis, la care femelele sunt de dimensiuni mari, iar masculii - foarte mici paraziteaz? în ele ?i le fecundeaz?. Larvele care apar ?i plutesc liber în ap? se transform? în femele, iar cele care se aga?? de trompa femelei - în masculi. în cazul când o astfel de larv? este înl?turat? de la femela-mamâ si se dezvolt? separat, ea devine intersex. Din punct de vedere evolutiv acest tip, probabil, este cel mai primitiv ?i depinde mai mult de condi?iile mediului. Nu este exclus c? în aceste cazuri femela secret? anumi?i «mediatori» care activeaz? preponderent genele ce controleaz? diferen?ierea sexului mascul, ?i astfel ea regleaz? propor?ia indivizilor de ambele sexe în popula?ia local?. 5.3 Mecanismul cromozomial de determinare a sexului În celelalte cazuri de singamie sex-ra?io e determinat de mecanismul cromozomial ?i este egal cu 1:1. Acest raport ne aminte?te segregarea la încruci?area. monohibrid? de analiz?, când unul dintre p?rin?i este heterozigotat, iar cel?lalt homozigotat dup? alelele recesive: ( Aa x ? aa ( 2 Aa : 2 aa 1 1 Deci, dac? raportul dintre cele dou? sexe este de 1:1, înseamn? c? unul dintre p?rin?i dup? con?inutul cromozomilor sexuali trebuie s? fie homogametic (s? formeze numai un tip de game?i), iar cel?lalt - heterogametic (s? produc? dou? tipuri de game?i). Cercet?rile citologice au demonstrat, c? la genul de plo?ni?e Protenor o jum?tate dintre spermatocite con?ine 7 cromosomi, iar alta numai 6. Cromozomul în plus a fost numit X. La alt gen de plo?ni?e Lygaeus toate spermatocitele con?ineau câte 7 cromozomi, îns? unul dintre ei se deosebea atât dup? form?, cât ?i dup? dimensiuni, de acea el a fost numit y - cromozom. Ovulele la ambele genuri tot con?ineau câte 7 cromozomi, inclusiv cromozomi - X. Perechea de cromozomi dup? care se deosebeau între ei masculul ?i femela ?i care determin? sexul au fost numi?i de c?tre E. Wilson în 1908 cromozomi sexuali. Deci în ambele cazuri un sex va fi homogametic (XX), iar altul - heterogametic (XO sau XY) ?i în ambele cazuri segregarea dup? sex va fi în raport de 1:1 dup? cum urmeaz?: ( XX x ? XO ( XX x ? XY ( ( 2 XX : 2 XO 2 XX : 2 XY 1 1 1 1 Cercet?rile ulterioare au demonstrat c? sexul heterogametic poate fi nu numai cel mascul, ci ?i cel femel. Astfel, prin analiza genetic? s-a constatat c? la p?s?ri (g?ini) sexul femel este heterogametic. Îns? morfologia cromozomilor nu era înc? studiat? de aceea sa propus ca ei s? fie însemna?i prin Z (în loc de X) ?i W (în loc de Y). Actualmente, când s- a constatat c? Z ?i W- cromozomii prin nimic func?ional nu se deosebesc de cromozomii X ?i Y, aceast? semnifica?ie a lor nu se mai e în seam?. Generalizând datele cunoscute în literatur? se pot eviden?ia patru tipuri în determinismul sexului: 1 - tip Drosophyla: (XX ; ?XY E caracteristic pentru majoritatea speciilor: mamifere, inclusiv omul; diptere (Drosophyla), unele specii de pe?ti s. a. 2 - tip Protenor: (XX; ?XO ortoptere (greierii de câmp), libelule, unele mamifere (cangur) ?. a. 3 tip - Abraxas : (XY; ?XX p?s?ri (g?ini), târâtoare (?arpi), pe?ti, fluturi (vierme de m?tase) ?. a. 4 - tip Lygaeus: (XO; ?XX târâtoare (?opârle), amfibieni (broa?te), fluturi (molii) etc. În cazuri de partenogenez? determinismul sexual difer? de aceste tipuri de baz?. Astfel, la albine regina poate depune atât ou? fecundate, cât ?i ne fecundate. Din primele se dezvolt? albinele lucr?toare – (2n = 32, iar din celelalte - trântori: ?n=16. Mecanismele determinismului sexual la plante sunt mai pu?in cunoscute ?i cu mult mai dificil? este studierea lor. Aceasta se datore?te în primul rând faptului c? multiplele gene ce determin? sexul sunt localizate preponderent în autozomi. Diversitatea modurilor de înmul?ire a plantelor fac înc? mai dificil? analiza genetic? a acestor mecanisme. Devierea în raportul segreg?rii dup? sex e obi?nuit? pentru toate speciile cu determinare fenotipic? a acestuia. Astfel, la Arisaema japonica din bulbi mari se dezvolt? plante cu flori feminine, iar din cei mici - plante cu flori masculine. Problema. despre sex-ra?io la plante poate fi pus? în aceea?i form? ca la animale numai în dou? cazuri: la plantele dioice ?i la cele monoice unisexuate. Dup? datele lui Westergaard (1958) mecanismul cromozomic e bine cunoscut la pu?ine genuri de plante, printre care: Canabis - (XX; ?XY Fragaria - (XY; ?XX Valisneria - (XX; ?XO ?.a. În încheierea acestui capitol trebuie de men?ionat, c? tot mai mult se acumuleaz? date ce m?rturisesc despre natura bisexuat? a indivizilor unor specii, ceea ce contravin teoriei despre rolul absolut al cromosomilor X ?i Y în determinarea sexului. Înc? în anul 1921 K. Bridges, studiind am?nun?it dimorfismul sexual la Drosophyla a observat diferite forme de trecere de la un sex la altul, numindu-le intersexe. El a descris ?i multe cazuri de supersexe - super-femele ?i supermasculi, la care organele reproductive erau hipertrofiate, îns? indivizii ca atare sterili. Studiul citologic al indivizilor intersexuali a demonstrat o varia?ie vast? în coraportul dintre num?rul cromozomilor - X ?i a garniturilor de autozomi. S- a constatat urm?toarea legitate: cu cât indicele sexual X/A este mai mare, cu atât mai mult sunt exprimate caracterele femelei, ?i invers. De aici reiese, c? sexul la Drosophyla este determinat de bilan?ul între cromozomii - X ?i autozomi. Deci sexul prezint? un caracter poligenic, plurifactorial. Genele, ce determina sexul femel sunt localizate în cromozomul X, iar cele ce controleaz? sexul mascul – în autozomi. 5.4 Determinarea sexului la om Determinarea sexului la om are loc în corespundere deplin? cu mecanismul cromozomal. Reie?ind din formula mecanismului cromozomal, sexul copilului va depinde înainte de toate de tat?, dat fiind faptul c? unirea diferi?ilor lui game?i (X ?i Y) cu game?ii X ai mamei va pune începutul dezvolt?rii fie a unei feti?e (XX), fie a unui b?ie?el (XY). Teoretic, reie?ind din aceast? formula, ar trebuie s? se nasc? un num?r egal de feti?e ?i b?ie?i. Statistica demonstreaz?, îns?, c? mai des se nasc, totu?i , b?ie?i. Iat? câteva exemple. În momentul concep?iei se formeaz? aproximativ de o dat? ?i jum?tate ori mai mul?i embrioni-b?ie?i decât embrioni-feti?e. Dar în primele luni de sarcin? mor de 2-3 ori mai mul?i embrioni-b?ie?i, raportul dintre num?rul de b?ie?i ?i feti?e n?scu?i mor?i este egal cu 125: 100, iar mortalitatea infantil? este ?i ea mai ridicat? la b?ie?i. În momentul na?terii raportul dintre num?rul de feti?e ?i b?ie?i e de 100 la 106. Spre vârsta de 18 ani num?rul de fete ?i b?ie?i se echilibreaz? (începutul alegerii miresei ?i a mirelui!). Spre vârsta de 50 de ani la 100 de femei revin 85 de b?rba?i, iar la 85 do ani la 100 de b?trânele revin numai 50de b?trâni. A?a stând lucrurile, mai r?mâne de v?zut care este, totu?i , sexul tare: sexul feminin este astfel nu numai frumos, ci ?i tare! ?i, totu?i , de ce se nasc mai mul?i b?ie?i? Cromozomul Y este întrucâtva mai mic decât cromozomul X. Mult timp, îns?, nu s-a ?tiut dac? aceast? deosebire între spermatozoizii «masculini» ?i «feminini» se r?sfrânge asupra aspectului lor. Abia relativ recent, prin aplicarea unor metode perfec?ionate de microscopie, s-a putut stabili c? exist? într-adev?r dou? variet??i de spermatozoizi: unii au capul mic ?i rotund, iar la al?ii el este mai mare ?i u?or alungit. Biologul american L. ?ettlz a f?cut presupunerea c? cromozomii Y sunt localiza?i în spermatozoizii cu capul mai mic. Ei au o mai mare vitez? de deplasare, de aceea ajung mai repede în ovuli, ?i se concep mai mul?i b?ie?i. Trebuie remarcat faptul c? raportul de sex la nou-n?scu?i depinde ?i de vârsta mamei. Astfel, mamele în vârst? de 18-22 de ani nasc 100 de fete la 125 de b?ie?i, iar mamele între 38 ?i 42 de ani-100 de fete la 90 de b?ie?i. Dup? toate probabilit??ile aceast? legitate este condi?ionat? de modificarea, în leg?tur? cu vârsta, a mediului fiziologic ?i biochimic al organismului feminin. Cele mai mic devieri în direc?ia cre?terii sau mic?or?rii acidit??ii, a alcalinit??ii ?. a. m. d. pot duce la crearea de condi?ii care s? avantajele spermatozoizii de un tip ?i s?-i dezavantajeze pe cei de alt tip. Referitor, îns?, la mortalitatea ridicat? în rândul indivizilor de sex masculin, fenomen propriu nu numai speciei umane, dar ?i majorit??ii reprezentan?ilor lumii animale, putem construi doar ipoteze. Dar ne îndoielnic este c? precump?nirea în momentul concep?iei ?i în cel al na?terii a num?rului de indivizi masculini are o important? valoare adaptiv?, care vine s? compenseze viabilitatea lor mai mic? ?i s? asigure o egalitate numeric? între sexe anume c?tre momentul atingerii matur?rii sexuale. La mamifere sexul masculin reprezint? partea activ? a speciilor ?i, în consecin??, mortalitatea în rândul masculilor, ca urmare a luptelor pentru supravie?uire dintre ace?tia, este mai ridicat? ca la femele. La om sexele masculin ?i cel feminin sunt clar diferen?iate atât în ce prive?te caracterele primare, cât ?i cele secundare. Dar uneori se întâlnesc indivizi, care posed? caractere sexuale proprii ambelor sexe (bisexuali). Grecii, care vedeau în astfel de fiin?e o îmbinare a b?rb??iei lui Hermes ?i a feminit??ii Afroditei, i-au numit hermafrodi?i. Adev?ratul hermafrodit ar trebui s? posede organele necesare pentru a se autofecunda ?i, deci, s? fie în acela?i timp ?i mam?, ?i tat?. Dar organisme cu astfel de tr?s?turi anormale nu sunt cunoscute. Ceva mai des se întâlnesc indivizi numi?i pseudohermafrodi?i: la 1000 de persoane revine 1 pseudohermafrodit. Ace?tia-ni?te intersec?i - sunt înzestra?i cu caractere sexuale secundare proprii ambelor sexe, caracterele sexuale primare fiind distincte. Iat? câteva exemple. În 1935, în timpul Jocurilor Olimpice, mare a fost surpriza pe care au tr?it-o arbitrii, când au aflat c? înving?toarei în proba de 800 m pr?ntr'o interven?ie chirurgical? i-a fost redat? natura masculin?. Un an mai târziu o atlet? de frunte din Anglia, recordman? la aruncarea discului, în rezultatul opera?iei a fost trecut? de asemenea în categoria b?rba?ilor. Într-un alt caz un sergent al armatei poloneze s-a dovedit a fi femeie ?i apoi a n?scut un copil. În celulele hermafrodi?ilor, de regul?, exist? doi cromozomi X, iar pe unul din ei este fixat un fragment de cromozom Y. Dup? opinia savantului american S. Voctel, aceasta nu este singura cauz? a hermafroditismului. Nu este exclus c? în anumite condi?ii factorii de mediu pot ac?iona în a?a fel asupra genelor cromozomului X, încât ele încep s? determine unele dintre caracterele proprii sexului masculin. Drept exemplu poate servi boala de natur? cromozomal? numit? «feminizare testicular?» ?i manifestat? prin fenomenul când individul este femeie dup? aspectul exterior ?i b?rbat dup? structura intern?. De aceast? boal? sufer? fiecare a 2000-ea femeie cu genotipul XY. O astfel de femeie se poate c?s?tori f?r? ca so?ul s?-?i poat? da sama de adev?rata ei identitate. Singurul simptom evident al st?rii sale anormale o constituie sterilitatea. O astfel de femeie a fost regina englez? Elizabet I, care, de?i n-a manifestat indiferen?? fa?? de b?rba?i, totu?i, n-a avut copii. Dar se poate prezice sexul viitorului copil? S-a dovedit c? se poate. Astfel, savantul polonez F. Benendo a observat c? exist? o anumit? leg?tur? între sexul viitorului copil ?i momentul concep?iei. Drept baz? pentru aceast? constatare au servit datele pe care Benendo le-a ob?inut în urma anchet?rii a circa 40 mii de femei gravide ?i perechi conjugale. A ie?it la iveal? o legitate curioas?. Astfel, dac? momentul concep?iei coincidea cu ziua ovula?iei, când ovulul matur este eliminat de ovar (de regul?, aceasta se întâmpl? în a 12-14-ea zi de la începutul ciclului menstrual) în 86,6% se n??tea b?iat. Dac?, îns?, actul sexual se produce cu 4 zile mai devreme în 84,7% de cazuri se n??teau fete. Pe baza acestei legit??i Benendo a prezis la 11 perechi conjugale sexul viitorului copil ?i a gre?it numai într-un singur caz, iar la alte 11 perechi, care urmau indica?iile savantului, s-au n?scut copii anume de sexul de care au dorit. Dar cercet?rile savantului polonez nu s-au bucurat de apreciere. Ele nu aveau o baz? riguros ?tiin?ific?, iar la întrebarea prin ce se explic? legitatea remarcat? Benendo n-a putut r?spunde. Între timp experien?ele lui ?ettlz (despre care am pomenit) au demonstrat c? spermatozoizii «feminini» sunt mai activi în mediu acid, iar cei «masculini» - în mediu alcalin. Ginecologilor le este cunoscut faptul c? de- a lungul ciclului de ovula?ie compozi?ia secre?iilor uterine sufer? schimb?ri considerabile: pe m?sura ce se apropie momentul ovula?iei aceste secre?ii cap?t? un caracter tot mai pronun?at alcalin mai favorabil pentru spermatozoizii «masculini». Cum vedem, aceste date conduc la aceea?i concluzie cu a statisticii lui Benendo: dac? concep?ia se produce în momentul ovula?iei, ?ansele na?terii unui b?iat prevaleaz?. Dar iat? cu ce rezultate s-au încheiat cercet?rile profesorului de la Universitatea din Paris J. Stolcovschi. Ancheta pe care a întreprins-o la 134 de ferme din Normandia ?i care a cuprins 25653 de na?teri a demonstrat c? surplusul de caliu în alimenta?ie face s? sporeasc? probabilitatea na?terii de vi?ei, iar surplusul de magneziu ?i calciu de vi?ele. La 82 de ferme la o parte de vaci, timp de o lun? pân? la fecunda?ie ?i o lun? dup?, li s-a dat hran? cu diferite adausuri. ?i iat? ce rezultate s-au ob?inut: la vacile care au primit hran? cu surplus de caliu s-au n?scut 7 vi?ei ?i 1 vi?ic?, controlul - de 2 ?i 2; la cele la care în hran? li s-a ad?ugat surplus de calciu ?i magneziu -1 ?i 9, controlul -2 ?i 3. Profesorul Stolcovschi consider? c? aceste rezultate nu contravin datelor ob?inute de ?ettlz. Totul const? în faptul c? la ridicarea gradului de aciditate celulele pierd caliul, iar la mic?orarea lui, din contra, îl acumuleaz?. Prin aceasta ?i se poate explica na?terea cu prec?dere a b?ie?ilor în cazurile când concep?ia se produce în momentul ovula?iei, proces, care coincide cu cea mai sc?zut? aciditate a secre?ilor uterine. Ei, dar s? zicem, c? embrionul e deja în stadiu de f?t ?i p?rin?ii vor s? ?tie ce vor avea. Poate c? apare nevoia lu?rii unei decizii oportune. ?i pentru asemenea situa?ie exist? metode de determinare a sexului viitorului copil. Ele constau în determinarea schimb?rilor din compozi?ia sângelui matern, în studierea celulelor frotiurilor vaginale sau a cromozomilor celulelor din lichidul amniotic. Ce-i drept, aceste metode sunt destul de complicate, insuficient de exacte ?i pot fi aplicate abia spre sfâr?itul sarcinii, când, practic, nu mai prezint? nici o valoare. În schimb, metoda elaborat? de C. V. Ciaciava, directorul IC? în domeniul obstetrici ?i ginecologiei al Ministerului ocrotirii s?n?t??ii din Georgia, asigur? o precizie de ordinul a 94-97% ?i este aplicabil? în orice perioad? a sarcinii. În ce const? aceast? metod?? Pentru început se va prinde o broasc?-mascul matur? din punct de vedere sexual ?i i se vor injecta 2- 3 pic?turi de urin? luat? de la femeia gravid?. Peste o or?-dou? din cloaca broa?tei, cu o pipet?, se va extrage pu?in lichid ?i se va depune pe o lam? în a?a fel încât s? vin? în contact cu doi electrozi metalici pla?i, uni?i cu un aparat generator de curent. Sub ac?iunea substan?elor din urina femeilor gravide broasca elimin? spermatozoizi care pot fi examina?i sub microscop. În cazul când urina va apar?ine unei femei care nu este gravid?, broasca nu elimin? spermatozoizi. S? ne imagin?m c? fix?m microscopul ?i cupl?m curentul. Vom vedea una din dou?: sau spermatozoizii se vor deplasa ?ov?itor ?i spre electrodul pozitiv, ?i spre cel negativ, sau cu o vitez? crescând? se vor îndrepta cu to?ii într-o parte ?i în curând vor dispare din câmpul nostru de vedere. În primul caz este vorba de o prob? de spermatozoizi înc?rca?i diferit, iar fenomenul cel?lalt se produce atunci, când se examineaz? o prob? de spermatozoizi cu înc?rc?tur? de un singur sens. Primul caz sugereaz? na?terea unui b?iat, iar cel?lalt - a unei fete. În cursul mai multor ani profesorul Ciaciava ?i colaboratorii s?i ?i-au verificat cu toat? exigen?a metoda elaborat?. Au fost examinate peste 1000 de femei cu sarcini între a 8-a ?i a 40-ea s?pt?mân?. În 95% din cazuri prezicerile examinatorilor s-au adeverit f?r? gre?. De remarcat c? fiecare femeie a fost supus? numai la o singur? prob? de examinare. Probabil, c? prin dublarea probelor procentul previziunilor juste se poate ridica pân? la 100. Într-un cuvânt, datorit? acestei inova?ii omenirii i s-a pus pentru prima oar? la dispozi?ie o metod? simpl? ?i sigur? de rezolvare a str?vechii dileme «b?iat sau fat?». Dar nu va conduce acest lucru la înc?lcarea echilibrului dintre sexe? Speciali?tii consider? c? acest lucru ar avea consecin?e tragice asupra destinului umanit??ii. Iat? ce scrie în leg?tur? cu aceasta renumitul demograf, profesorul D. Valentei: «Înainte de toate urmeaz? s? se stabileasc? dac? p?rin?ii vor da preferin?? vre-unui sex. Spre deosebire de «obiectiva» natur?, p?rin?ilor nu le este indiferent cine li se va na?te-majoritatea dau preferin?? b?ie?ilor... Dar a devenit de pe acum limpede c? pentru biologia speciei umane raportul dintre sexe prezint? importan??. Dup? toate probabilit??ile este important ca între sexe s? domine un echilibru numeric sau o mic? superioritate numeric? a femeilor. Înc?lcarea arbitrar? a acestui raport în favoarea sexului feminin poate duce la cel mai r?u lucru - la degradarea lui Homo sapiens. S-ar întâmpla c? femeia în calitate de membru al societ??ii ar suferi o involu?ie enorm?...» Iat?, îns?, c? publicarea în «Literaturnaia gazeta» (19 iunie, 1974) a rezultatelor unor cercet?ri sociologice a adus o limpezire a situa?iei. S-a dovedit c? umanitatea nu este amenin?at? de nici un fel de deplasare spre un sex sau altul. Aceasta fiindc?, de?i b?rba?ii prefer? s? aib? un fiu, femeile doresc mai mult s? aib? o fiic?. Dac? mai înainte, în timpuri patriarhale, na?terea unui copil de sex masculin promitea familiei anumite avantaje economice sau sociale, ast?zi se pot pune mai multe speran?e pe fiice: ele sunt mai ata?ate de p?rin?i ?i la b?trâne?e le acord? un mai mare sprijin. Exist? ?i alte considerente, de ordin psihologic, etic ?i medical în favoarea b?ie?ilor sau a fetelor, dar toate au o tr?s?tur? comun?: simpatiile p?rin?ilor se repartizeaz? absolut egal. Dar, în general, are rost s? se recurg? la tot felul de metode de diagnosticare ?i de dirijare a sexului uman? Suntem convin?i c? îi majoritatea cazurilor nu exist? nici o nevoie de ele. Doar pentru orice femeie primul copil, indiferent de sexul pe care îl va avea, este mult a?teptat. Iar necunoa?terea faptului cine se va na?te este o surs? de emo?ii pl?cute. Cu atât mai mult dac? în familie exist? doi-trei copii, de regul?, printre ei sunt reprezentan?i ai ambelor sexe. ?i numai în cazuri deosebite, când într-o familie se nasc numai copii de un singur sex, iar p?rin?ii î?i doresc ?i de cel?lalt, poate s? apar? nevoia diagnostic?rii timpurii a sexului pentru a se putea lua o decizie oportun?. 5.5 Ob?inerea sexului dorit Fire?te, nu se poate considera c? un astfel de proces ca formarea sexului s? fie controlat de o singur? pereche de cromozomi sexuali. Sexul este controlat de întregul sistem al genotipului, c?ci dezvoltarea lui presupune elaborarea hormonilor corespunz?tori ?i diferen?ierea a diferitor ?esuturi. A fost emis? ipoteza c? poten?ial fiecare zigot este bisexual, adic? dispune de dou? variante de formare a sexului, dar anumite mecanisme realizeaz? dezvoltarea unui singur sex. Principalul factor al diferen?ierii sexuale sunt genele, care au sub control nivelul secre?iei hormonale de natur? masculin? ?i feminin?. Predominarea în cursul dezvolt?rii individuale când a secre?iei hormonale masculine, când a celei feminine duce la dezvoltarea de forme intersexuale. În acest context hormonii sexuali masculini (androgeni) determin? masculinizarea ovarelor, adic? apari?ia în ele a unor celule sexuale masculine, iar hormonii sexuali feminini (hormoni estrogeni ?i progesteron?) feminizarea testiculelor, adic? formarea în ele a unor celule sexuale feminine. În principiu poten?a bisexual? a organismului ofer? posibilitatea schimb?rii direc?iei de dezvoltare a acestuia. Procesul propriu-zis al diferen?ierii sexului se afl? sub controlul hormonilor secreta?i de glandele endocrine, de c?tre stratul cortical ?i cel medular al primordiului sexual, apoi ?i de c?tre glandele sexuale. La rândul ei, îns?, secre?ia hormonilor masculini ?i feminini este strâns legat? de activitatea genelor specifice. Despre rolul hormonilor în determinarea ?i redeterminarea sexului vorbesc urm?toarele date. Dac? unui animal i se vor extirpa ne cale operativ? glandele sexuale, el nu numai c? devine steril, ci î?i pierde ?i a?a- numitele caractere sexuale secundare, dup? care reprezentan?ii unui sex se deosebesc de reprezentan?ii altuia. Un cuco? castrat î?i pierde facultatea de a cânta, aspectul caracteristic ?i creasta, atrac?ia sexual?, nu mai are obi?nuita fire de b?t?u?. Arm?sarul iute se transform? într-un jugan, iar taurul înd?r?tnic — într-un bou impasibil la toate ?. a. m. d. Experien?ele lui V. B. Savvateev au demonstrat c? la tratarea înainte de incubare a ou?lor fecundate cu hormon sexual feminin se constat? o transformare a sexului masculin în feminin. Dar aceast? schimbare are loc numai în stadiul embrionar, c?ci în continuare genotipul este atotputernic ?i la pui se manifest? o revenire deplin? la sexul masculin. Unul din remarcabilele exemple de redeterminare total? a sexului în ontogenez? a fost stabilit de T. Iamamoto în experien?ele efectuate asupra pe?tilor de acvariu. Ca rezultat al ad?ug?rii de hormon sexual feminin (extrogen) în ra?ia lor alimentar?, to?i pe?tii determina?i genotipic ca masculi (X(), dup? fenotip s-au dovedit a fi femele cu ovare normale ?i prezentând caractere sexuale secundare proprii femelelor. Ei erau capabili s? se încruci?eze cu pe?ti normali. Acest exemplu sugereaz? una din c?ile de reglare artificial? a raportului dintre sexe. La om ?i la diferite mamifere redeterminarea hormonal? a sexului se complic? din cauz? c? diferen?ierea sexului se produce înainte de începutul secre?iei hormonilor. De regul?, la vârsta de 12 s?pt?mâni sexul embrionului uman este clar exprimat. Ve?i întreba: nu se poate oare regula, dup? un plan dinainte stabilit, ob?inerea sexului necesar în zootehnie? Doar este absolut evident c? la fermele avicole este preferabil? ob?inerea unui num?r mai mare de g?ini- ou?toare, la rasele de carne de vite cornute mari - a taurilor, iar la rasele de lapte - a vi?elelor. Da, se poate. În ultimul timp au fost elaborate metode de separare a spermei în game?ii componen?i X ?i (. Aplicându-se tot odat? ?i larg cunoscuta metod? de îns?mân?are artificial?, se poate astfel realiza pe scar? industrial? ob?inerea unor animale de sex dorit. Fire?te, în asemenea cazuri au o importan?? deosebit? calit??ile animalului reproduc?tor. Acesta este supus unui examen de stabilire a constitu?iei sale genetice ?i, abia dup? ce se constat? c? el corespunde, se folose?te în calitate de donator de sperm?. Ea poate fi conservat? ?i p?strat? timp îndelungat la temperaturi joase ?i folosit? când este nevoie. Putem vorbi de un exemplu clasic de ob?inere a sexului dorit la fluturele- de-m?tase. Cu ajutorul razelor Rentghen ?i a temperaturii înalte academicanul B. L. Astaurov a ac?ionat asupra ou?lor viermelui-de-m?tase, nimicind nucleele din ele, citoplasma r?mânând, îns?, func?ional?. Aceste ou? erau fecundate cu spermatozoizi normali ?i din ele cre?teau numai indivizi masculini. Faptul prezint? o mare importan?? practic?, deoarece gogoa?ele indivizilor masculini con?in cu aproape 30% mai mult? m?tase decât ale celor feminini. Dar pentru scara larg? a industriei cre?terii viermilor-de-m?tase aceast? metod? complicat? este nepotrivit?. ?i atunci geneticenii ?i-au adus aminte de ideea profesorului A. S. Serebrovschii de a marca ou?le cu un anumit caracter ereditar, legat de sex. Ou?le viermelui-de-m?tase (numite ?i gren?) sunt de diferite nuan?e-mai deschise ?i mai întunecate. Dar culoarea nu le depinde în nici un fel de sex. Cu alte cuvinte, din ou?le de culoare deschis? se pot na?te ?i omizi- femele ?i omizi-masculi. Este oare posibil ca culoarea s? ob?in? calitatea de atribuit sexual? Ideea era cu perspectiv?. De acest lucru s-a apucat un alt savant - profesorul V. A. Strunicov. El a reu?it pe calea restructur?rii cromozomilor, adic? a muta?iilor, determinate de iradierea ou?lor de viermi-de-m?tase, s? realizeze o «opera?ie» unic?. În cromozomii din nucleul celular se con?ine o gen? responsabil? de culoarea ou?lor de viermi-de-m?tase. Exist? un cromozom care determin? sexul viitoarei insecte. Dar ce se va întâmpla dac? gena care determin?, s? zicem, culoarea închis? a ou?lor de viermi-de-m?tase va fi «plantat?» pe un cromozom care determin? sexul femel al insectei? În acest caz din ou? de vermi-de-m?tase de culoare neagr? vor apare numai omizi-femele. A?a judeca savantul. El a supus radia?iei mii de ou?, le-a sortat dup? culoare ?i era atent s? vad? ce-o s? ias? din ele. A?tepta s? se produc? muta?ia necesar?: genele ambelor caractere ereditare (culoarea închis? ?i sexul femel) - s? se stabileasc? într-un singur cromozom. ?i aceasta s-a produs. În prezent cresc?toriilor de viermi-de-m?tase le este suficient s? vad? culoarea ou?lor, pentru a putea spune ce o s? ias? din ele. Dac? ou?le sunt închise, vor apare omizi de sex femel, dac? ele sunt deschise, se vor na?te omizi de sex mascul. R?mâne doar s? fie alese cele de culoare deschis? ?i se pot cre?te numai omizi-masculi, care produc mult? m?tase. În acest scop inginerii au construit ma?ini automate speciale de sortare a ou?lor de viermi-de-m?tase dup? culoare cu o productivitate pân? la 140 de buc??i pe secund?. VI. GENETICA UMAN? 6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om Spre deosebire de alte etnit??i biologice, omul este o fiin?? biosocial?: formarea lui s-a produs în urma unui îndelungat proces de evolu?ie biologic?, pe de o parte, ?i de dezvoltare social?, pe de alta. P?r?sind lumea animal?, omul a r?mas parte a naturii. Ca ?i la alte fiin?e vii, la om caracterele ?i însu?irile sunt determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o genera?ie la alta are loc conform legilor eredit??ii, descoperite de G. Mendel. De asemenea, la om ca ?i la alte organisme, materialul genetic îl reprezint? ADN-ul localizat în cromozomi. Num?rul de cromozomi din celulele somatice este egal cu 46, pe când celulele sexuale con?in doar 23. În cromozomii fiec?rei celule se con?ine informa?ia genetic? care asigur? deosebirea fiec?rei fiin?e umane de bacterii, alge, melc, broa?te, vr?bii, ?oareci ?. a. m. d. Tot odat?, în ele se mai con?ine informa?ia cu privire la faptul cum va fi nuan?a pieii individului dat, culoarea ?i structura p?rului, culoarea ?i t?ietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge ?i o mul?ime de alte particularit??i morfologice, fiziologice ?i biochimice, care deosebesc un om de altul ?i-l fac unic pe fiecare dintre noi. S? încerc?m s? exprim?m prin cifre volumul acestei informa?ii. Lungimea tuturor filamentelor moleculelor de ADN din nucleul unei celule umane este egal? cu circa patru metri. Dac? ar fi s? întindem într-o linie dreapt? toate moleculele de ADN din totalitatea celulelor unui om, lungimea lor general? ar acoperi distan?a de la p?mânt pân? la soare. Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiec?rei celule umane con?in câteva milioane de gene. De aceea la om posibilit??ile variabilit??ii combinative a caracterelor ?i însu?irilor sunt cu mult mai mari decât la alte specii biologice. Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare p?rinte poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combina?ii ereditare. F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat c? chiar dac? fiecare cromozom uman ar con?ine doar câte o mie de gene, fiecare gen? ar avea doar dou? variet??i (alele dominante ?i recesive) ?i atunci ar fi posibil? existen?a unui num?r de indivizi cu combina?ii ereditare diferite, care ar dep??i cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers. Dun? cum vedem, segregarea ?i redistribuirea liber? a genelor (recombinarea), care înso?e?te formarea celulelor sexuale, precum ?i caracterul întâmpl?tor al fecunda?iei ovulului, constituie cauza colosalei variet??i a oamenilor. În natur? nu exist? doi indivizi cu constitu?ie genetic? identic?. Fiecare om are în sine o garnitur? specific? de gene, fapt care ?i face ca fiecare din noi s? se prezinte ca o etnitate individual? ?i irepetabil?. Chiar ?i într-o familie cu mul?i copii p?rin?ii remarc? întotdeauna c? ei prezint? deosebiri - adesea foarte exprimate - în înclina?ii ?i gusturi, în tr?s?turi de caracter, în particularit??i de comportament ?i în atitudinea lor fa?? de cei din jur - de?i ace?ti copii tr?iesc în condi?ii de via?? similare ?i sunt trata?i cu aceia?i afec?iune de c?tre p?rin?i. Unul este zv?p?iat, altul încet, unul e sociabil, altul timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce prive?te cur??enia, altul e un neângrijit, unul st? ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar altul nu are nici cel mai mic interes pentru aparatele de radio ?i me?tere?te diferite bibelouri artistice, unul s-a înscris la facultatea de fizic?, iar altul - la arte ?i aceast? enumerare poate continua la infinit! În acela?i timp, chiar ?i din observa?ii dintre cele mai superficiale ?i întâmpl?toare, absolut cotidiene, descoperim la cutare persoan? anumite similitudini cu cineva din reprezentan?ii genera?iilor genetice precedente ?i în aceste cazuri spunem: «leit taic?-s?u», «copia bunicii». ?i, de remarcat, aceast? asem?nare pe care o surprindem, ?ine nu numai de aspectul exterior, ci ?i de tr?s?turile de caracter mo?tenite. Este tot atât de iute din fire ?i de ne înduplecat sau moale ?i nehot?rât, un fantezist ?i un vis?tor sau este închis ?i irascibil, ca, s? zicem, tat?l sau bunicul. S? examin?m acum principiul dup? care se desf??oar? la om mo?tenirea unora dintre caracterele cele mai bine studiate. Mai jos prezent?m câteva exemple de caractere dominante ?i de caractere recesive, ce le corespund. |Caractere dominante: |Caractere recesive: | |Nas coroiat |- nas drept | |Nas lat |- nas îngust | |Nas lung |- nas scurt | |Ochi drep?i |- ochi piezi?i | |Ochi mari |- ochi mici | |Ochi întuneca?i |- ochi de culoare | |Gene lungi |deschis? | |P?r întunecat |- .gene scurte | |P?r cre? |- p?r deschis | |P?r ondulat |- p?r ondulat | |Piele smolit? |- p?r drept | |Statur? joas? |- piele deschis? | |Dreptaci |- statur? înalt? | | |- stângaci | Dac? unul din p?rin?i are p?rul de culoare întunecat?, iar altul de culoare deschis?, copiii vor mo?teni p?rul întunecat. Dac? unul din p?rin?i are ochi c?prui, iar altul alba?tri, urma?ii vor avea ochii c?prui„ chiar dac? în genotipul lor sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant ?i recesiv. Începând cu genera?ia a doua, are loc segregarea caracterelor ?i din aceast? cauz? în fenotipul copiilor se manifest? nu numai caractere ale p?rin?ilor, dar ?i caractere ale str?mo?ilor. Trei copii vor avea ochii c?prui, a?a cum îi au p?rin?ii lor direc?i, iar unul îi va avea alba?tri - ca ?i bunicul de exemplu. În mod analog se mo?tene?te ?i capacitatea de a manevra mai u?or cu mâna dreapt? sau cu cea stâng?. Faptul merit? s?-i acord?m acum un interes mai am?nun?it. Ne-am obi?nuit s? consider?m c? este normal când mâna func?ionala este cea dreapt?: oricum dreptacii constituie majoritatea absolut? (dup? diferite evalu?ri – de la 89 pân? la 94% din totalul popula?iei). În acela?i timp cunoa?tem persoane pentru care func?ional? este mâna stâng?, aceasta fiind tot atât de operatorie cum este mâna noastr? dreapt?. Vom ar?ta c? problema dreptacilor ?i a stângacilor este strâns împletit? cu istoria form?rii p?mântului. În emisfera sudic? oamenii ?i-au f?cut apari?ia mai târziu, nimerind aici în condi?ii ecologice absolut noi. Doar în emisfera sudic? p?mântul are o rota?ie de oglind? în raport cu emisfera nordic?. Se presupune c? prin acest fapt se explic? apari?ia stângacilor... Iat? câteva date curioase: printre locuitorii fostei Uniuni Sovietice num?rul stângacilor constituie aproximativ trei procente, în Bulgaria - exact trei, în Corsica, Sardinia ?i Sicilia-7, în Fran?a-8, în Australiea- 26, iar în Africa de Sud-50%. Interesant, c? aceast? însu?ire poate fi constatat? la copii înc? cu totul mici. În acest scop este suficient s?-i d?m copilului o foaie de hârtie ?i s?-l rug?m s? deseneze un cerc. Lua?i aminte în ce direc?ie are s? se mi?te creionul. Dac? se va mi?ca în direc?ia acelor de ceasornic, copilul va cre?te stângaci. În calitatea noastr? de p?rin?i faptul nu trebuie s? ne nelini?teasc? prea mult. Ce-i drept, în via?? un asemenea copil va întâmpina o mul?ime de mic incomodit??i. Toate aparatele de uz curent, începând de la foarfece ?i terminând cu casele de la troleibuze sunt prev?zute pentru dreptaci. În acela?i timp situa?ia de stângaci ofer? ?i unele avantaje destul de importante. Este vorba de faptul c? preferin?a pe care o acord?m mânii drepte sau celei stângi nu reprezint? pur ?i simplu o pl?cere a noastr?, explicarea fenomenului fiind legat? de raporturile dintre emisferele dreapt? ?i stâng? ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul în activitatea creierului îl d? emisfera stâng?. Dar deoarece c?ile nervoase care merg spre creier la întrarea în acesta este încruci?at?, la astfel de oameni este mai puternic dezvoltat? partea dreapt? a corpului. În schimb, la stângaci emisfera dreapt? ?i cea stâng? au aproximativ «drepturi egale». Centrele vorbirii ?i, în general, ale gândirii logice, emo?ionale, adic? tot ce ?ine de sistemul al doilea de semnalizare sunt, de regul?, situate în partea stâng? a creierului. Emisfera dreapt? cuprinzând cu prec?dere gândirea plastic?, intuitiv?, legat? de procesele de crea?ie. De aceea nu este exclus faptul c? stângaci la care emisfera dreapt? este într-o m?sur? mai mic? subordonat? celei stângi sunt înzestra?i poten?ial cu însu?iri creative mai mari, de exemplu, în art?. Se cunoa?te c? stângaci au fost ?i Holben, ?i Picasso, ?i Michelangelo, ?i Leonardo-da Vinci. Dar ?i în alte domenii s-au manifestat numero?i stângaci vesti?i. S? ne amintim, de exemplu, de Alexandru Macedon, de Carol cel Mare, de amiralul Nelson. Deci, dac? micu?ul dumneavoastr? este (sau va fi) stângaci nu face s? v? am?râ?i. Este bine studiat? ?i predispozi?ia ereditar? la poliembrionie (sarcin? multipl?). La 100 de sarcini se na?te o pereche de gemeni, adic? un procent. fenomenul nu este de aceea întâmpl?tor. Maximumul de na?teri de gemeni revine la vârsta de 26--30 de ani a mamei. Un record neobi?nuit în acest sens a stabilit o doamn? austriac?, so?ia unui oarecare Bernar ?ainberg. Ea a n?scut 69 de copii, de?i a avut numai 27 de sarcini. Cazuri similare se cunosc ?i în Rusia În cartea lui A. Ba?u?chii «Panorama Sanct- Petersburgului, editat? cu mai bine de o sut? de ani în urm?, g?sim urm?toarele date. În buletinul, trimis la 27 februarie 1782 la Moscova de la m?n?stirea Nicolschii, jude?ul ?uisc, era însemnat faptul c? ??ranul Fiodor Vasiliev din dou? c?snicii a avut 87 de copii. Prima so?ie în 27 de na?teri a n?scut de patru ori câte patru copii, de ?apte ori câte trei, de ?aisprezece ori câte doi - în total 69 de copii. A doua nevast? i-a d?ruit de dou? ori câte trei copii ?i de ?ase ori câte doi - în total 18 Vasiliev avea 75 de ani, iar în via?? îi erau 83 de copii. În acest caz, deoarece este vorba despre unul ?i acela?i b?rbat ?i de femei diferite, caracterul «sarcin? multipl?» s-a transmis, probabil, pe linie b?rb?teasc?. 6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh) Unul din caracterele ce se transmit constant din genera?ie în genera?ie este apartenen?a la cutare sau cutare grup? de sânge. Sângele este compus din ser (un lichid transparent, cu o nuan?? g?lbuie) ?i diferite elemente figurate (eritrocite, leucocite). Savan?ii au stabilit c?, în dependen?? de capacitatea eritrocitelor de a se aglutina în granule sub ac?iunea unui ser str?in, to?i oamenii pot fi împ?r?i?i în patru grupe. Eritrocitele din sângele de prima grup? sunt capabile s? se amestece cu orice ser str?in f?r? s? formeze granule. Eritrocitele din sângele de grupa a doua se pot amesteca cu ser din propria grup? ?i din a patra, iar în amestec cu ser de grupa întâia ?i a treia se aglutineaz?. Eritrocitele din sângele de grupa a treia se amestec? cu ser din propria grup? ?i din a patra, iar în contextul serului de grupa întâia ?i a .doua se aglutineaz?. În sfâr?it, eritrocitele sângelui din grupa a patra se pot amesteca numai cu ser de propria grup?. Existen?a celor patru grupe principale de sânge a fost descoperit? în anul 1900 de C. Land?tainer. Grupa de sânge este format? de o singur? pereche de gene. Apartenen?a cuiva la o grup? sau alta este determinat? de prezen?a în eritrocitele lui a proteinelor - antigeni. Land?tainer a descoperit în eritrocite doi antigeni. Pe unul l-a numit A, pe cel?lalt B. Concomitent s-a stabilit, c? dac? în eritrocite se con?in antigeni, serul de sânge con?ine alte particule de natur? proteic?, a?a numi?ii anticorpi ce corespund antigenilor. De remarcat, c? antigenul A ?i anticorpul A, antigenul B ?i anticorpul B sunt incompatibili: ei într? în reac?ie, eritrocitele, aglutinându-se, formeaz? trombi, care astup? vasele ?i pot provoca moartea. În eritrocitele din prima grup? nu exist? nici un antigen, de aceea ea este însemnat? prin 1 (0), în schimb, serul con?ine din bel?ug anticorpi A ?i B. Acestei grupe îi corespunde starea homozigotic? a genei recesive, care determin? absen?a antigenilor din eritrocitele sângelui - 00. În eritrocitele din grupa a doua-II (A) - se con?ine antigenul A, iar în ser-anticorpul B. Ei îi corespunde sau o stare homozigotic? a genei dominante AA, sau o stare heterozigotic? - AO. În eritrocitele din grupa a treia -III (B) - se con?ine antigenul B, iar în serul de sânge-anticorpul A. Aceast? grup? poate fi codificat? conform homozigotului BB, sau heterozigotului BO. În sfâr?it, în eritrocitele din grupa a patra de sânge-IV (AB) - se g?sesc ambii antigeni, în schimb, în ser lipsesc complect anticorpii. Aceast? grup? se determin? prin heterozigotul AB. Descoperirea acestor patru grupe a contribuit la folosirea pe larg a transfuziei de sânge, f?când aceast? procedur? practic inofensiv?. Sângele apar?inând primei grupe poate fi transfuzat oricui, în schimb pentru persoanele care au aceast? .grup? de sânge se potrive?te numai sânge de grupa întâia. Un bolnav cu grupa a patra de sânge poate primi sânge de oricare alt? grup?, sângele lui, îns?, poate fi dat numai unor persoane având sângele de grupa a patra. În acest cadru poate s? se i?te urm?toarea între-bare: dac? sângele de grupa 0 se poate transfuza unei persoane de grupa AB, de ce nu se poate face ?i invers, adic? AB în 0? Aici avem de a face cu un fenomen care aminte?te diluarea cu ap? a acidului sulfuric. În nici un caz nu se toarn? ap? în acid sulfuric, deoarece reac?ia furtunoas? de înc?lzire, ce are loc, duce da împro?carea puternic? a acidului sulfuric, în , schimb, la o opera?ie invers?, când acidul se toarn? în ap?, solu?ia devine imediat foarte diluat? ?i fenomenul împro?c?rii lipse?te. În mod analog se procedeaz? cu sângele, deoarece se ?ine cont, în primul rând, de propriet??ile eritrocitelor sângelui transfuzat ?i nu de cele ale serului. Cantitatea acesteia din urm? nu este mare ?i, fiind în bun? parte dilu?t? de serul primitorului (sau recipientului), ea nu poate s? aib? o înrâurire esen?ial? asupra eritrocitelor acestuia. Dar cu toate m?surile de precau?ie, accidente se produceau. ?i cauzele lor au fost dezv?luite abia peste un sfert de secol: în eritrocite au fost descoperite înc? dou? proteine. Acestea au fost «botezate» M ?i N. Antigenii M ?i N au generat alte trei grupe de sânge - MM, MN ?i NN. Trecea timpul. În eritrocitele diferi?ilor oameni se constatau noi ?i noi proteine, iar num?rul de grupe de sânge cre?tea ca ciupercile dup? ploaie, a?a încât în prezent se cunosc circa o sut? de antigeni ?i aproximativ cinci sute de grupe de sânge! Dar aceasta nu era totul. S-a dovedit c? antigeni, care determin? o grup? sau alta de sânge, se con?in nu numai în eritrocite, dar ?i în serul sangvin. În afar? de aceasta, ?i eritrocitele, ?i serul sunt înzestrate cu fermen?i, având o structur? molecular? care difer? cu mult de la om la om. În prezent sângele a fost studiat dup? dou?zeci ?i dou? de sisteme eritrocitare, serologice ?i fermentative. fiecare din ele cuprinde de la dou? pân? la patruzeci de grupe de sânge. Din aceasta rezult? aproximativ 130 de caractere. Coinciden?a tuturor acestora la doi oameni diferi?i practic este imposibil?. Cu alte cuvinte, formula sângelui fiec?rui om este individual? ?i irepetabil?, exact a?a cum unice sunt amprentele l?sate de degetele diferi?ilor oameni! În anul 1940 Land?tainer ?i Viner ?i-au propus s? compare propriet??ile antigenice ale celulelor din sângele uman ?i din cel al maimu?elor macaca- rezus. ?i s-a constatat c? serul eritrocitelor mamiferelor aglutineaz? eritrocitele majorit??ii oamenilor. Prin urmare, în celulele majorit??ii oamenilor se con?ine un antigen, care este prezent în eritrocitele acestor maimu?e. Antigenul în cauz? a fost numit factor rezus (Rh). Cercet?ri ulterioare au demonstrat c? exist? ?ase variet??i de baz? ale antigenului, care ?i constituie sistemul antigenic Rh. Ace?ti antigeni se înseamn? prin literele latine CE, D, E, ce, d, e. Sunt considerate Rh-pozitive (Rh+) persoanele ale c?ror globule ro?ii con?in principalul antigen al sistemului - antigenul D. La început aceast? descoperire p?rea s? nu aib? nici o importan?? practica. Peste un an, îns?, a fost remarcat? o coinciden?? extrem de interesant?: ?i anume. Dac? se c?s?tore?te un b?rbat Rh+ cu o femeie Rh-, copiii proveni?i din aceast? c?s?torie prezint? destul de des cazuri de icter. Eritrocitele se distrug ?i pigmentul din celule trece în ser, colorând toate ?esuturile. Uneori aceast? boal? (icterul hemolitic) poate fi extrem de grav? ?i se întâmpl? c? duce la moartea copilului. O parte din copii mor înainte de a se na?te, în ultimele luni de sarcin?. Dac? ambii p?rin?i sunt rezus-pozitivi sau rezus-negativi, adic? rezus- identic complica?iile lipsesc. Ele lipsesc ?i în cazul unei mame rezus- pozitive ?i ale unui tat? rezus-negativ. În urma unui num?r mare de observa?ii ?i cercet?ri a devenit limpede c? icterul hemolitnc la nou- n?scu?i este determinat de incompatibilitatea Rh a mamei ?i copilului înc? de la stadiul de f?t. Formarea factorului Rh este determinat? de gena dominant? D. Copilul mo?tene?te numaidecât caractere de la ambii p?rin?i. Dac? în celulele sale tat?l con?ine o gen? care determin? factorul Rh (DD sau Dd), îl poate avea ?i copilul, adic? poate fi ?i el pozitiv dup? acest caracter. Dezvoltându- se în organismul unei mame care este Rh- (dd), f?tul cu ereditatea tat?lui elaboreaz? un atigen Rh, care nu exist? în celulele ei. El p?trunde de la f?t în sângele mamei, determinând formarea la ea a anticorpilor anti Rh. Anticorpii forma?i, la rândul s?u, p?trund în sângele viitorului copil, aflat înc? în stadiu intrauterin. Ei alipesc ?i distrug eritrocitele. În acest caz sau f?tul moare pân? la na?tere, sau la nou-n?scut se dezvolt? icterul hemolitic. În prezent exist?, îns?, metode de salvare chiar ?i a copiilor proveni?i din c?s?torii incompatibile dup? factorul Rh. Iat? programul de ac?iuni ce urmeaz? a fi înf?ptuite în acest caz. 1. So?ii trebuie s? cunoasc? dac? sunt sau nu compatibili dup? factorul Rh. Examinarea sub raportul Rh poate fi efectuat? de orice laborator medical. 2. Unei femei Rh - nu i se va transfuza sânge Rh+, aceasta pentru a se evita aglomerarea anticipat? a anticorpilor. 3. Dac? mama este Rh-, iar tat?l Rh+, spre sfâr?itul perioadei de sarcin? o astfel de femeie va trebui s? fie adus? cu câteva zile mai înainte la maternitate. Aici, înainte de na?tere sau dup?, i se va introduce ser imunizat, care con?ine un num?r mare de anticorpi anti Rh. Copilului ace?tia nu-i provoac? nici o daun?, în schimb, provocând aglutinarea antigenilor care au p?truns în sângele mamei în timpul na?terii, ei vor anula procesul imuniz?rii. Anticorpii introdu?i odat? cu serul peste 2-3 s?pt?mâni vor dispare din sângele mamei, iar anticorpi proprii nu se vor mai forma. Cel de-al doilea copil va fi în afar? de orice pericol. 4. Dac? din anumite motive procedeele descrise mai sus n-au fost folosite ?i s-a produs o form? grea de icter hemolitic nou-n?scutului i se face transfuzie de înlocuire a sângelui, adic? sângele vechi este înlocuit pe de- a întregul cu sângele unui donator compatibil. În. acest fel din organism sunt îndep?rta?i to?i anticorpii, elabora?i împotriva antigenului Rh, ?i eritrocitele înceteaz? de a se mai distruge. 5. Dac? pe parcursul sarcinii, cu mult înainte de termenul normal al na?terii, se formeaz? o concentra?ie primejdioas? de anticorpi, copilul mai poate fi salvat prin opera?ie cezarian? ?i f?cându-i-se imediat o transfuzie de înlocuire a sângelui. În prezent genetica grupelor de sânge ?i a factorului Rh este aplicat? la rezolvarea unui ?ir de probleme medico-biologice, medico-juridice ?i de alt? natur?. 6.3 Metodele de studiere a eredit??ii omului Trebuie ar?tat c? studierea eredit??ii umane este legat? de anumite dificult??i. La om nu pot fi aplicate metodele geneticiii experimentale, utilizate pe larg în zootehnie ?i în cultura plantelor. Cele mai r?spândite metode aplicate la studierea eredit??ii omului sunt cea genealogic?, a gemenilor ?i citogenetic?. Metoda genealogic? const? în studierea statistic? a genealogiei (a arborelui genealogic) oamenilor într-un ?ir de genera?ii. Prin aceast? metod? a fost stabilit caracterul transmiterii prin ereditate a multor particularit??i umane, precum ?i natura genetic? a multor afec?iuni ca hemofilia, alcaptonuria, fenilcetonuria, diabetul zaharat, albinismul ?i multe altele. Analiza genealogic? permite pronosticarea eventualit??ii mo?tenirii de c?tre copii a diferitelor boli ereditare ?i, respectiv, de a se lua la timp m?surile profilactice corespunz?toare. În multe cazuri aceast? metod? ajut? la confirmarea leg?turilor de rudenie dintre diferite genera?ii de oameni. Drept exemplu poate servi urm?toarea întâmplare. În anul 1914 în Anglia se repara catedrala ?riuberi. Lucr?rile erau conduse de un urma? al primului duce al ducatului ?riuberi Jon Talbot, îngropat în 1453 în aceast? catedral?. Acest Jon Talbot a fost o figura istoric?. El a luptat împotriva Janei D'Arc ?i a murit de r?ni. 14 genera?ii îl îndep?rtau pe acest cavaler al veacului XV de urma?ul s?u. Puteau oare genele eroului r?zboiului de o sut? de ani s? ajung? peste cinci secole, pân? la contemporanul primului r?zboi mondial? Urma?ul lui Talbot a deschis sarcofagul str?mo?ului. ?i cu acest prilej s- a constatat o dovad? incontestabil? a rudeniei lor, dovad? mult mai sigur? decât documentele genealogice vizate de notar: la unul din degetele scheletului dou? falange erau concrescute în una singur?. Urma?ul ducelui t?iat de franceji le-a ar?tat martorilor mâna. Pe aceia?i mân? ca ?i la schelet, pe acela?i deget ca ?i la schelet, exact acelea?i dou? falange ar?tau ca una singur?. Le-a concrescut gena dominant?, a c?rei expresie fenotipic? poart? numele de simfalangie. Iat? înc? o manifestare a atotputerniciei genei, a eredit??ii! Dup? acela?i tip dominant se mo?tene?te ?i brahidactilia, caracterizat? prin scurtarea degetelor de la mâni. Manifestarea ac?iunii genei dominante chiar în prima genera?ie este folosit? cu rezultate bune în expertiza judiciar?. Astfel, în anul 1921 în Norvegia prin aplicarea metodei genetice s-a repurtat un adev?rat triumf în cadrul unui proces judiciar de stabilire a paternit??ii. Mama a doi copii nu putea prezenta judec??ii alte dovezi decât asigur?ri bazate pe jur?minte c? pârâtul este fostul ei concubin. Expertiza genetic? a stabilit c? ambii copii ca ?i pârâtul sunt purt?tori ai genei de brahidactilie, în timp ce mama nu avea aceast? gen?. ?i judec?torul a satisf?cut cererea mamei. Hemofilia (incoagulabilitatea sângelui) mai este numit? ?i boala regilor. Pentru prima oar? în descrierile dinastice fenomenul hemofiliei a fost înregistrat la fiul vestitei regine a Angliei Victoria. Dat fiind faptul c? regii ?i ?arii se c?s?toresc numai cu regine ?i ?ari?e, aceast? boal? ereditar? s-a r?spândit în rândul familiilor domnitoare din Europa. A suferit de hemofilie ?i fiul lui Nicolai II (Romanov). În cazul acestei boli cea mai mic? leziune vascular? poate provoca o hemoragie mortal?. «Vina» o poart? gena recesiv?, localizat? în unul din cromozomii sexuali X. De remarcat c? sufer? de aceast? boal? numai b?rba?ii, de?i femeile sunt purt?torii acestei gene. În unul din cromozomi X femeia respectiv? are o gen? «defectuoas?». Cel de-al doilea cromozom X con?ine o gen? normal? (dominant?), care ?i asigur? func?ionarea normal? ?i p?ze?te femeia de îmboln?vire. B?iatul pe care îl na?te o astfel de femeie are 50 de ?anse din 100 c? va mo?teni gena defectuoas?. Deoarece la b?rba?i exist? numai un singur cromozom X, iar (cromozomul ( nu con?ine o gen? normal?, care ar dubla-o pe cea defectuoas?, viciul pus în cromozomul X se manifest? numai la b?ie?i, mai exact la jum?tate din fiii n?scu?i de femei cu asemenea cromozomi. În acela?i timp, jum?tate din num?rul total de feti?e, n?scute la asemenea femei poart? un cromozom X, despre existen?a c?ruia nu afl? decât când li se na?te un fiu, bolnav de hemofilie. Cunoscând arborele genealogic al oamenilor la care se întâlne?te aceast? gen?, se poate astfel prevedea manifestarea bolii la genera?iile urm?toare ?i, fire?te, evita combina?iile lui nefavorabile în homozigot. Dup? acela?i tip ca ?i hemofilia este mo?tenit ?i daltonismul (miopie coloristic?) -boal? de care suferea cunoscutul fizician ?i chimist Dalton ?i care se manifest? prin incapacitatea de a deosebi anumite culori, în special cea ro?ie de cea verde. Daltonismul se întâlne?te la 4 procente din b?rba?i, fapt care pe mul?i îi împiedic? s?-?i aleag? profesia de ?ofer. Femei daltonice se întîlnesc de 200 de ori mai pu?ine decât b?rba?i. Femeia devine daltonic? doar în cazul unei coinciden?e rare: când ambii s?i p?rin?i sunt daltonici. În schimb, dac? unul din p?rin?i este s?n?tos, ?i fiica va fi s?n?toas?. Metoda gemenilor const? în studierea dezvolt?rii caracterelor la gemeni. Se cunoa?te c? exist? dou? categorii de gemeni: bivitelini sau pseudogemeni ?i univitelini sau gemeni adev?ra?i. În cazul gemenilor bivitelini sunt fecundate simultan dou?, trei ?i mai multe ovule, nu unul singur ca în mod obi?nuit. Din zigo?i deosebi?i se dezvolt? gemeni, sem?nând între ei ca ni?te fra?i obi?nui?i ?i nu ca ni?te gemeni. Uneori, îns?, dintr-un singur ovul fecundat se formeaz? doi sau mai mul?i embrioni. Aceasta se produce atunci când în stadiile ini?iale de dezvoltare zigotul se divizeaz? în dou? p?r?i, din care în continuare se dezvolt? copii normali. Anume ace?ti gemeni se numesc univitelini sau adev?ra?i. Ei au întotdeauna acela?i sex, deci pot fi sau fete, sau b?ie?i ?i seam?n? între ei ca dou? pic?turi de ap?. Se cunosc cazuri când gemenii univitelini sunt foarte greu de deosebit unul de.cel?lalt Este un fenomen explicabil, dat fiind faptul c? ei au unul ?i acela?i genotip, spre deosebire de cei bivitelini, la care genotipurile sunt diferite. Câ?iva ani în urm? colaboratorii Institutului de genetic? medical? ?i ai Institutului de medicin? II din Moscova au încercat s? explice de ce în unele cazuri se nasc gemeni univitelini (monozigotici), iar în altele - bivitelini sau dizigotici. Ei au examinat 259 de familii din Moscova ?i au ajuns la concluzia c? num?rul de na?teri a gemenilor dizigotici este cu atât mai ridicat cu cât mai... înalt? este statura mamei. Aceast? probabilitate cre?te ?i în familiile în care mamele au un serviciu legat de munca fizic?, precum ?i acolo unde rela?iile dintre p?rin?i nu sunt tocmai bune. În acela?i timp probabilitatea na?terii unor gemeni monozigotici cre?te odat? cu cre?terea vârstei tat?lui, în familiile cu un regim alimentar mai calitativ ?i în acelea în care mama a folosit înainte mijloace anticoncep?ionale. Toate aceste fenomene urmeaz? înc? a fi explicate. Prezint? un mare interes ?i urm?torul fapt: în familia Dionn, de origine francez?, care tr?ia în Canada, s-au n?scut cinci gemeni univitelini, cinci feti?e. Ele uimeau prin asem?nare. Pe baza asem?n?rii ?i deosebirilor dintre ele, s-a putut stabili pân? ?i modul în care s-a produs divizarea ovulului fecundat. Dup? prima diviziune a zigotului ?i formarea a doi blastomeri (celule somatice) dintr-o celul?-fiic? s-au format altele dou? nepoate, de la care au provenit Sesil ?i Annet. De la cealalt? celul?-fiic? ?i-au luat începutul alte dou? nepoate, una dintre care s-a transformat în Ivonn, iar cealalt? celul?-nepoat? s-a divizat în dou? str?nepoate, de la care au provenit Emili ?i Mari. Aceast? schem? a fost stabilit? pe baza faptului c? Sesil ?i Annet sem?nau între ele mai mult decât toate celelalte. Acela?i lucru s-a constatat ?i în cazul lui Emili ?i Mari. Ivonn ocupa parc? o pozi?ie intermediar?. Tot odat? atât Sesil ?i Annet, cât ?i Emili ?i Mari prezentau asem?n?ri exterioare perfecte-copii în oglind? una a alteia. Asem?narea în oglind? se manifesta prin faptul c? dac? unul din gemeni are o aluni?? pe obrazul drept, cel?lalt va avea una identic?, situat? în acela?i punct, dar pe obrazul stâng. La vârsta de patru ani ?i jum?tate toate cinci feti?e s-au îmboln?vit brusc de tonzilit? ?i la toate li s-au scos amigdalele. În leg?tur? cu aceasta se cere subliniat faptul c? gemenii univitelini sufer? în 80- 90% din cazuri simultan de acelea?i boli în timp ce la bivitelini acest fenomen lipse?te. Comparând gemenii univitelini cu cei bivitelini, se pot face concluzii despre rolul eredit??ii, pe de o parte, ?i rolul mediului înconjur?tor, pe de alta, în dezvoltarea unor sau altor caractere, inclusiv ?i în dezvoltarea aptitudinilor intelectuale ale omului. Dar despre aceasta vom vorbi mai încolo. În cazul dat o importan?? deosebit? o au observa?iile asupra gemenilor adev?ra?i care tr?iesc împreun? sau nu, adic? în condi?ii diferite. Metoda citogenetic? a început s? fie aplicat? pe larg abia în ultimul timp. Pe baza acestei metode au fost ob?inute numeroase date referitoare la bolile cromozomice la om. Este suficient s? men?ion?m c? 25% din concep?ii, din cauza unor deregl?ri cromozomale, se termin? cu avorturi spontane. ?i chiar dac? un anumit num?r de astfel de copii suprave?uiesc, ei sufer? de diferite defecte. Prezen?a unor muta?ii cromozomale poate fi determinat? la studierea cu ajutorul microscopului a cariotipului celulelor somatice. În acest scop celulele sunt în prealabil fixate (omorâte brusc) cu ajutorul unor agen?i chimici speciali, apoi ele se coloreaz? cu ajutorul unor coloran?i speciali, a?a încât cromozomii s? se disting? clar de contextul citoplasmei, dup? aceea se preg?tesc preparate care sunt examinate sub microscop. Toate devierile de la num?rul normal ?i structura normal? a cromozomului se înregistreaz? ?i pe aceast? baz? se fac concluziile corespunz?toare. Aceast? metod? ?i-a g?sit de asemenea o larg? aplicare în diagnosticarea timpurie a sexului viitorului copil, precum ?i în serviciile de consulta?ii medico-genetice, pe care urmeaz? acum s? le examin?m. VII. GENETICA MEDICAL? 7.1 Ereditatea patologic? la om «Într-un corp s?n?tos-minte s?n?toas?» spune un str?vechi proverb. ?i nu întâmpl?tor oamenii î?i ureaz? unul altuia în primul rând s?n?tate deoarece celelalte vor veni ?i a?a. De asemenea, în mare parte fericirea dintr-o familie depinde de s?n?tatea copiilor. Numeroasele boli de care sufer? oamenii sunt clasificate, ca ?i diferitele caractere ale organismelor, în ereditare ?i ne ereditare. Cu bolile ne ereditare medicina modern? se descurc? destul de u?or. Alta e situa?ia în ce prive?te bolile ereditare, deoarece în acest caz poate fi lecuit bolnavul, nu îns? ?i boala, cu alte cuvinte, este greu s? se exclud? posibilitatea transmiterii bolii date genera?iei viitoare. De aceea, când în familie exist? un copil cu o boal? ereditar?, p?rin?ii lui vor, fire?te, s? ?tie dac? pot conta pe faptul c? viitorul lor copil va fi s?n?tos sau el este amenin?at de aceia?i boal?. Necunoscutul îi determin? s? se ab?in? de la procrea?ie, s? apeleze la întreruperea artificial? a sarcinii ?. a. m. d. Toate acestea provoac? traume suflete?ti ?i adesea reprezint? cauza destr?m?rii familiei. Dar medicul geneticiian, analizând situa?ia, poate s? împr??tie temerile de prisos. Stabilind c? în c?s?toria respectiv? exist? un mare risc de îmboln?vire a copiilor, medicul poate ?i el s?-i sf?tuiasc? pe p?rin?i s? se ab?in? de a procrea. În acest caz serviciile de consulta?ii medico- genetice servesc profilaxiei r?spândirii bolilor ereditare. Conform unor calcule efectuate de savan?i, de boli ereditare sufer? pân? la 7% din popula?ia globului. Omenirea a ie?it înving?toare în b?t?lia cu multe microorganisme-agen?i patogeni ai bolilor infec?ioase, apropiindu-se nemijlocit de virusuri. Lupta cu bolile ereditare, îns?, abia începe. Mai mult, se creeaz? impresia c? cercul bolilor ereditare se l?rge?te. Faptul se explic? prin mai multe cauze. În primul rând, bolile ereditare, pe fundalul dispari?iei epidemiilor de cium?, variol?, holer?, care luau mii de ve?i, ?i când am început s? trat?m mai eficient tuberculoza, pneumonia, dizenteria ?i numeroase boli de copii, atrag, pur ?i simplu, mai mult aten?ia. În al doilea rând, în leg?tur? cu cre?terea duratei vie?ii se înregistreaz? mai frecvent unele boli complet sau par?ial ereditare, care se manifest? la o vârst? înaintat? (hipertonie, glaucom? ?. a. m. d.). În al treilea rând, datorit? dezvolt?rii industriei ?i tehnicii, au ap?rut un mare num?r de mutageni. (substan?e nocive), care provoac? muta?ii ereditare. Este vorba de diferite tipuri de radia?ie ionizant? (începând cu cele care se formeaz? la explozia bombelor atomice pân? la izotopii radioactivi ?i dozele mari de raze Rentghen), de?eurile întreprinderilor chimice, care polueaz? apa, aerul ?i solul, unele pesticide, aplicate în agricultur? pentru combaterea d?un?torilor ?i bolilor plantelor ?. a. Anume de aceea se subliniaz? în permanen?? necesitatea rezolv?rii importantei sarcini istorice, care este încetarea experien?elor cu orice tipuri de arme nucleare ?i neutralizarea în plan global a fenomenelor secundare nocive pentru om ?i natur?, generate de activitatea de produc?ie. În prezent în mediul ambiant exist? peste dou? milioane de diferi?i compu?i chimici, iar anual sunt sintetizate nu mai pu?in de 250 de mii de noi substan?e chimice. Multe din ele au o activitate mutagenic?, adic? deterioreaz? aparatul genetic al organismelor, inclusiv al celui uman. În ultimul timp s-a stabilit c? rol de mutageni pot avea ?i unele preparate medicamentoase ?i de uz gospod?resc, folosite în cantit??i excesive. Folosirea f?r? control a medicamentelor, fumatul ?i consumul de alcool de c?tre femeile gravide au o înrâurire negativ? asupra dezvolt?rii f?tului. Din acelea?i cauze atât la femei, cât ?i la b?rba?i se formeaz? adesea game?i de valoare genetic? incomplet?. Medicii ?i geneticiienii consider? c? la oamenii din prezent aproape 50% din patologii (boli) sunt determinate de diferite deregl?ri în aparatul genetic. Calculele arat? c? fiecare individ este «posesorul» a circa 5-10 gene poten?ial d?un?toare. Din cauza tulbur?rilor genetice din 130 de concep?ii una se întrerupe chiar în primele zile, 25% se întrerup la stadii mai înaintate ale sarcinii, iar din 40 de nou-n?scu?i unul se na?te mort. În sfâr?it, conform calculelor existente, fiecare 5 nou-n?scu?i dintr-o sut? prezint? defecte genetice manifeste, legate de muta?iile unor gene sau ale unor cromozomi întregi. Pân? la ora actual? au fost descrise circa 1500 de boli întâlnite la om ?i condi?ionate de anumite tulbur?ri în func?ionarea genelor. De câteva din ele am luat deja cuno?tin??. Dar exist? ?i a?a-numitele boli cromozomice, legate fie de modificarea num?rului, fie de modificarea structurii cromozomilor. Exist? aproximativ 500 de boli de acest fel. La b?rba?i se cunoa?te demult sindromul lui Clinefelter - o boal? caracterizat? prin faptul c? b?rba?ii afecta?i au o statur? înalt?, testiculele nedezvoltate, sunt sterili, în majoritatea cazurilor la ei constatându-se o dezvoltare a glandelor mamare, sunt anemici, cu ariera?ie mintal?. Vina o poart? un cromozom X, care este în plus (indicele sexual- XX(). Frecven?a na?terilor cu aceast? boal? o constituie un caz la 400-500 de b?ie?i. La femei este cunoscut sindromul Turner. Din cariotipul acestor femei lipse?te un cromozom X (indicele sexual XO). Ele se caracterizeaz? prin statur? mic?, gât scurt, încetinirea maturiz?rii sexuale ?i a dezvolt?rii mintale. Frecven?a na?terilor cu acest sindrom este egal? cu un caz la 5000 de nou-n?scu?i de sex feminin. ?i la b?rba?i, ?i la femei se întâlne?te sindromul lui Down. În celulele bolnavilor se con?ine un cromozom în plus, situat în perechea 21 de autozomi. În medie boala se întâlne?te cu frecven?a de un caz la - 500-600 de nou-n?scu?i. Simptoamele ei sunt: statur? mic?, dimensiuni mici ale capului, gur? întredeschis?, anomalii în organele interne, în special la inim?, ariera?ie mintal? puternic exprimat? ?. a. În anul 1960 medicii-geneticiieni au stabilit c? (trizomia dup? un cromozom din grupa D (trei omologi ,în loc de doi în perechile 13-15) determin? astfel de defecte ereditare ca «buza de iepure» la nou-n?scu?i ?i dehiscen?a palatului moale ?i a celui dur. În alte cazuri D-trizomia conduce la dezvoltarea anormal? a ochilor, ajungând pân? acolo, încât copilul poate s? r?mân? orb. ?i mai primejdioas? pentru organism este trizomia dup? unul din cromozomii din grupa E (perechile 16-18). 50% din copiii cu acest defect mor în vârst? de pân? la dou? luni, alte 30% - pân? la trei luni ?i doar 1- 2% tr?iesc pân? la 10 ani. La aceast? boal? copiii au foarte slab dezvoltat maxilarul inferior. Gura copilului este mic?, uneori e atât de mic? încât nou-n?scutul nu poate nici m?car s? apuce sânul mamei. În continuare copilul prezint? o insuficient? dezvoltare a musculaturii. Într-o stare de dezvoltare incomplet? r?mâne ?i creierul-copilul ajunge la vârsta de 10 ani ?i tot nu poate vorbi. Numeroase boli ereditare sunt legate nu numai de tulburarea num?rului, dar ?i a integrit??ii cromozomilor. Rezerva de muta?ii d?un?toare de gene ?i cromozomi, acumulate de popula?iile umane, se nume?te povara ereditar? a umanit??ii. Conform datelor statisticii medicale mondiale («Raportul Comitetului de exper?i al organiza?iei Mondiale a S?n?t??ii (OMS) în genetica uman?», Geneva, 1965), povara genetic? a popula?iilor contemporane se exprim? printr-o m?rime impun?toare: 7,5%. Aceasta înseamn? c? din 5.5 miliarde de locuitori ai globului p?mântesc peste 300 di milioane sufer? de boli ereditare (anomalii). Cifra poate deveni ?i mai mare, dac? se va ?ine cont de mortalitatea intrauterin?, care aproximativ în 25% din cazuri depinde de anomaliile cromozomice prezente la f?t. 7.2 Eugenica ?i genetica Se na?te întrebarea fireasc?: cum îi poate fi omenirii u?urat? povara genetic? ?i ce trebuie f?cut îi acest scop? Înc? în anul 1883 F. Galton a adresat îndemnul de a se crea o nou? ?tiin?? - eugenica - având ca profil asigurarea unei eredit??i bune, adic? ameliorarea speciei umane. El vroia s? vad? viitoarele genera?ii s?n?toase fizic, prezentând înalte calit??i sociale. Sarcina eugenicii Galton o vedea în studierea sub control social a metodelor ?i mijloacelor cu care se va putea realiza îmbun?t??irea particularit??ilor ereditare ale genera?iilor viitoare. El a pus problema ac?iunii con?tiente a omului asupra însu?irilor viitoarelor genera?ii prin reglarea c?s?toriilor. Adep?ii lui Galton au emis în continuare o serie de opinii, care sunt cunoscute sub numele de eugenic? negativ? ?i pozitiv?. P?rta?ii eugenicii negative considerau c? una din m?surile primordiale, care trebui luat?, o constituie desf??urarea unei munci largi de l?murire în rândul popula?iei pentru ca persoanele cu defecte genetice s? se ab?in? de a concepe. Tot odat?, în vederea excluderii procre?rii de c?tre persoanele la care se presupun anumite defecte sub raport genetic, se proiecta sterilizarea b?rba?ilor prin una din metodele care nu influen?eaz? asupra vie?ii sexuale. Se preconiza de asemenea avorturi obligatorii în cazurile când constitu?ia genetic? a unuia dintre p?rin?i condi?ioneaz? formarea unui defect incurabil la copil. Adep?ii eugenicii pozitive presupuneau c? scopuri-le lor pot fi atinse prin realizarea unor m?suri cu caracter contrar. Una dintre cele mai importante m?suri de acest fel urma s? aib? drept obiectiv sporirea num?rului de na?teri în familiile f?când parte din clasele avute. Expresia cea mai complet? ideile eugenicii pozitive ?i-au aflat-o în lucr?rile geneticiianului american G. Meller. El proiecta s? introduc? în practic? fecundarea artificial? a femeilor, folosind în acest scop sperma unor donatori special selecta?i. De eugenic? au fost strânse legate diferite teorii rasiale. De acum în anul 1870, înainte chiar do proclamarea eugenicii, F. Galton afirma în cartea sa «Geniul ereditar» superioritatea albilor fa?? de negri, englezii fiind, dup? opinia lui, sub raportul dezvolt?rii mintale cu dou? trepte mai sus decât negrii. Recunoscând diferen?ele dintre rase, Galton considera c? reprezentntan?ii rasei superioare nu trebuie s? formeze c?s?torii cu reprezentan?i al unei rase inferioare, deoarece în acest fel se produce o sc?dere a num?rului na?terilor de personalit??i eminente. În special în ajunul celui de-al doilea r?zboi mondial teoriile rasiale erau în vog?, ?i în acest context Hitler a putut s? afirme c? rasa arian?, dup? convingerea sa, este rasa cea mai superioar? ?i de acea celelalte rase urmeaz? s? i se supun?. În acest fel principiile eugenicii, care ini?ial urmau s? serveasc? profilaxiei bolilor ereditare, ulterior au fost denaturate ?i folosite în scopuri dintre cele mai odioase. Bazându-se pe faptul c? legile eredit??ii sunt aplicabile omului, teoreticienii burghezi au început (s? le dea interpret?ri mecanice, ajungând pân? la teza absurd? c?, chipurile, nu condi?iile sociale dintr-un stat sau altul împart oamenii în boga?i ?i s?raci, în diferite st?ri, ci capacit??ile lor care, dup? opinia lor, depind complet de genotip. În ??rile capitaliste fa?? de om au început s? fie aplicate metode ale selec?iei utilizate în zootehnie. Astfel, în anul 1907 în statul Indiana (SUA) a fost introdus? o lege conform c?reia idio?ii, debilii mintali, delincven?ii-recidivi?ti urmau s? fie supu?i unei steriliz?ri obligatorii. Pân? în anul 1914 asemenea lege a fost introdus? în alte 12 state din SUA. În Danemarca, în virtutea num?rului mic al popula?iei ?i datorit? faptului c? s-au p?strat c?r?i biserice?ti de sute de ani, s-a putut stabili c? unele forme de debilitate mintal? se transmit prin ereditate. Dat? fiind imposibilitatea realiz?rii ideii de a se face ca debilii mintali s? în?eleag? s? nu procreeze, ?i în Danemarca în anul 1929 a fost introdus? legea cu privire la sterilizarea obligatorie. Mai târziu i-au urmat exemplul Finlanda, Norvegia, Suedia ?i Elve?ia. Vom remarca faptul c? legile având ca scop reglementarea c?s?toriilor func?ionau cu mult înainte de apari?ia eugenicii. În Rusia prima lege cu privire la aplicabilitatea selec?iei ?i la rasa uman? a fost adoptat? în anul 1722 pe timpul domniei lui Petru 1. Legea se numea «Despre examinarea pro?tilor în Senat». Pro?ti erau considera?i cei de la care nu se poate a?tepta la «mo?tenire bun? ?i la folos pentru stat». ?i de aceea persoanelor «...care nu erau buni nici pentru ?tiin??, nici pentru serviciu militar nu se potriveau, s? se însoare ?i s? se m?rite nu li se va permite...» În ??rile din Europa Occidental? era propagat? pe larg ideea c? la c?s?torie perechile conjugale trebuie s? îmbine frumuse?ea fizic? cu nivelul intelectual. Cunoscutul savant rus ?i sovietic, unul din întemeietorii revistei de eugenic? în Rusia, A. S. Serebrovschii scria în leg?tur? cu aceasta: «Dac? un de?tept î?i va alege o nevast? de?teapt?, prostul r?mas se va însura cu proasta r?mas?; ?i mai e înc? o întrebare cine dintre ei va da o descenden?? mai numeroas?? C? o nevast? de?teapt? nu va na?te pe întrecute cu una proast?, deoarece ea, fiind de?teapt?, nu va dori s? se transforme într-o ma?in? de n?scut copii». În acest fel opiniile despre faptul c? un so? eugenic trebuie s?-?i aleag? o so?ie eugenic?, din punctul de vedere al geneticiii, nu pot duce la nimic bun. Aceste metode genetice nu pot fi aplicate omului. 7.3 Consulta?iile medico-genetice Considera?ii etico-morale ne silesc s? respingem categoric atât metodele sta?iilor de mont? de «îmbun?t??ire» a speciei umane, cât ?i ideea lipsirii prin lege a persoanelor cu povar? ereditar? de dreptul de a avea copii. Chiar dac? ar fi s? se fac? abstrac?ie de moral?, din punct de vedere pur ?tiin?ific nu întotdeauna se poate spune cu siguran?? care gene sunt «bune» ?i care «rele». Bolile ereditare ale omului sunt înc? insuficient studiate, de aceea orice recomanda?ii privind încheierea c?s?toriilor sunt nu numai anormale, dat fiind faptul c? orice opresiune în sfera vie?ii personale ?i a c?s?toriei este inadmisibil?, dar pot ?i s? nu aib? efectul scontat. Se ?tie, doar, c? nu întotdeauna la persoanele talentate ?i s?n?toase se na?te o descenden?? de aceea?i valoare cu p?rin?ii. Plus de aceasta, calculele demonstreaz? c? chiar dac?, în pofida oric?ror principii ale moralei, s-ar reu?i introducerea unor c?s?torii impuse, rezultatele experien?ei s-ar manifesta abia peste câteva secole. Oricum, bolile genetice continu? s? fie o realitate ?i ele trebuie comb?tute. De acest lucru se ocup? în prezent genetica medical?. Spre deosebire de eugeni?ti, care visau la înmul?irea intens? a num?rului de oameni talenta?i, genetica medical? se m?rgine?te la m?surile «eugenicii negative benevole». Sarcina ei const? în studierea cât mai profund? a bolilor genetice ?i elaborarea unor m?suri de profilaxie ?i tratament. Pe baza sistemului de ocrotire a s?n?t??ii, constituit în ?ara noastr?, în corespundere cu nivelul de dezvoltare a medicinii ?i gradul de preg?tire a medicilor în domeniul geneticiii, s-a creat o re?ea de servicii de consulta?ii medico-genetice. Scopul consult?rilor medico-genetice în sens general-popula?ional o constituie mic?orarea poverii eredit??ii patologice, iar scopul unui serviciu concret de consulta?ii o constituie acordarea de ajutor familiilor în adoptarea unei hot?râri juste în problema în cauz?. S. N. Davidenco este primul medic care în anii 30 a efectuat în practic? munc? de consultare medico-genetic?. El a remarcat pentru prima oar? varietatea bolilor ereditare existente, fapt de care urmeaz? s? se ?in? cont pentru a se putea just prognoza viitoarea genera?ie în familiile cu povar? ereditar?. Serviciul de consulta?ii medico-genetice este o institu?ie de tip policlinic?. Func?iile ei principale sunt urm?toarele: 1) Stabilirea pronosticului s?n?t??ii pentru viitoarea genera?ie în familiile în care exist? sau în care se presupune existen?a unor patologii ereditare; 2) Explicarea într-o form? accesibil? a m?rimii riscului ?i acordarea de ajutor p?rin?ilor în luarea. de c?tre ace?tia a unei decizii; 3) Acordarea de ajutor medicului în diagnosticarea boli ereditare, dac? pentru aceasta sunt necesare metode genetice speciale de cercetare; 4) Propagarea cuno?tin?elor medico-genetice în rândul medicilor ?i ale p?turilor largi ale popula?iei. Este foarte important de a face ca o familie sau alta s? în?eleag? sensul consult?rii genetice, de a i se oferi familiei date sfaturile necesare în luarea unei anumite decizii. În esen??, aceasta e principala sarcin? a medicului geneticiian, dar ob?inerea ca acest sfat s? fie urmat este din sfera competen?ei serviciului de consulta?ii medico-genetice. Deciziile urmeaz? s? le ia p?rin?ii în?i?i. Adesea recomandarea medicului-geneticiian este necesar? la adoptarea hot?rârii de c?s?torie. Faptul se refer? la cazurile în care unul din viitorii so?i fie c? are el însu?i o afec?iune ereditar?, fie c? o are cineva dintre rudele lui. Pentru a se putea 'face o constatare medico-genetic?, este important s? se stabileasc? diagnosticul precis al bolii. La aceasta contribuie examinarea minu?ioas? a arborelui genealogic ?i a rudelor bolnavului. Sarcina primordial? a medicului geneticiian o constituie stabilirea faptului dac? afec?iunea are un caracter ereditar sau nu. Dac? ea se dovede?te a fi ereditar?, pentru a se putea aprecia just probabilitatea apari?iei în aceast? c?s?torie a bolilor ereditare, medicul are nevoie de o imagine exact? a tipului de mo?tenire a afec?iunii date. Astfel, în cazul unei afec?iuni mo?tenite dup? dominant?, în medie jum?tate din copiii unui membru bolnav al familiei vor fi ?i ei afecta?i de aceast? boal?. În schimb, membrii s?n?to?i ai acestei familii nu au de ce s? se team?, deoarece gena dominant? care condi?ioneaz? boala are o manifestare de o sut? de procente. Altfel stau lucrurile în cazul consult?rii genetice a membrilor unei familii în care s-au constatat cazuri de boli mo?tenite recesiv. Gena recesiv? mutant? poate în cursul unei perioade lungi de timp, r?mânând în stare heterozigotic? latent?, s? se transmit? de la o genera?ie la alta, f?r? s? condi?ioneze dezvoltarea bolii. O asemenea stare dureaz? pân? nu se c?s?toresc doi purt?tori heterozigotici ai unei ?i aceleia?i gene recesive. Când o asemenea c?s?torie se încheie, pân? la 25% din copiii proveni?i din ea mo?tenesc gena recesiv? de la ambii p?rin?i, în urma c?rui fapt ?i are loc dezvoltarea unei afec?iuni recesive grave. O alt? situa?ie: boala recesiv? s-a manifestat ?i p?rin?ii se adreseaz? medicului-geneticiian pentru a afla probabilitatea na?terii la ei a unui al doilea copil bolnav. Dup? examinare medicul le poate spune c? pentru fiecare din urm?torii lor copii primejdia îmboln?virii reprezint? 25%. Pe 50% din copiii lor îi amenin?? primejdia de a fi purt?tori heterozigotici ai genei recesive, ei fiind aparent s?n?to?i, ?i numai 25% din copii vor fi absolut s?n?to?i ?i nu vor avea în genotip nici o gen? recesiv?. În mod cu totul firesc, soarta viitorilor copii îi nelini?te?te nu numai pe p?rin?i, ci ?i pe rudele lor de sânge. Membrii unei familii în care s-a produs deja dezvoltarea unei boli recesive pot s? fi mo?tenit gena recesiv? de la un str?mo? comun cu al bolnavului ?i s? fie purt?tori laten?i ai genei mutante. Probabilitatea unei astfel de st?ri de purt?tor de gene recesive poate fi calculat?, ea depinzând de gradul de rudenie. Aceast? probabilitate este cea mai mare pentru fra?ii ?i surorile bolnavului însu?i (66,6%), pentru fra?ii ?i surorile p?rin?ilor bolnavului (50%) ?i pentru copiii lor (25%). De aceea trebuie evitate cu orice pre? c?s?toriile unor rude din familiile în care s-a manifestat deja o boal? recesiv?, deoarece este foarte mare primejdia îmboln?virii copiilor n?scu?i din aceste c?s?torii. Se cuvine s? amintim ?i despre un astfel de caz posibil, cum este c?s?toria unui bolnav de o afec?iune ereditar? înl?n?uit? cu sexul (de exemplu, hemofilie) sau a uneia din rudele acestuia. Într-o asemenea variant? gradul riscului îmboln?virii de aceea?i afec?iune a viitorilor copii poate fi diferit în diferite situa?ii, ?i anume: fiii bolnavului vor fi s?n?to?i, iar toate fiicele lui vor mo?teni o gen? mutant?, în urma c?rui fapt jum?tate din fiii acestora (nepo?ii bolnavilor) vor fi afecta?i de boala ereditar?, iar jum?tate din fiice (nepoatele bolnavului) vor deveni, la rândul lor, purt?toare ale unei gene mutante. B?rbatul s?n?tos, care este rud? cu bolnavul, poate conta c? va avea o descenden?? s?n?toas?. Anume gradul de primejdie al afect?rii viitorilor copii de o boal? ereditar? în cutare sau cutare tip de c?s?torie ?i reprezint? obiectul explica?iilor medicului-geneticiian, adresate persoanelor care îi solicit? consulta?ii. Dac? persoanele a c?ror c?s?torie prezint? un risc ridicat în ce prive?te na?terea unor copii afecta?i de vre-o boal? ereditar?, se c?s?toresc, totu?i, copilul care li se va na?te va fi examinat f?r? întârziere de un medic-geneticiian. În cazul descoperirii semnelor de îmboln?vire lui i se va prescrie tratamentul corespunz?tor. Dar pot fi lecuite oare bolile de acest tip? - ve?i întreba. Doar pe parcursul mai multor ani a dominat opinia cu privire la caracterul fatal al bolilor ereditare, la imposibilitatea combaterii lor. Din fericire, îi putem dezam?gi pe sceptici ?i pesimi?ti, deoarece lucrurile nu stau a?a cum ?i le-au închipuit. Este necesar numai s? se studieze profund cauzele fiec?reia dintre bolile ereditare ?i atunci aceste boli vor ceda tot a?a cum au cedat la timpul lor ciuma, holera, variola, apoi malaria, tuberculoza ?i alte boli infec?ioase. În timpul apropiat cele mai reale ?i mai realizabile mijloace de combatere a bolilor ereditare vor fi legate nu de încerc?rile de a ac?iona nemijlocit asupra aparatului genetic, adic? asupra cromozomilor ?i genelor (este o perspectiv? mai îndep?rtat?), ci de «atacul» din alt flanc. Este vorba de posibilit??ile schimb?rii radicale a condi?iilor de mediu în a?a fel, încât manifestarea unei eredit??i patologice s? fie imposibil?. Aceasta este, de exemplu, calea de tratare a alcaptonuriei - o anomalie ereditar? grav? legat? de metabolism. Persoanele cu un metabolism normal au fermen?i care transform? substan?a alcapton formata în organism ini?ial în acid acetilacetic, apoi are loc transformarea acestuia în bioxid de carbon ?i ap?. La persoanele bolnave acest proces de transform?ri este tulburat. Din cauza lipsei fermen?ilor (este deteriorat? gena care îi sintetizeaz?), alcaptonul nu se descompune în organism, ci este eliminat cu urina. La o vârst? timpurie boala se reflect? pu?in asupra st?rii de s?n?tate a copilului, dar mai târziu, dac? nu se iau m?surile corespunz?toare, ea duce la debilitate mintal?. De altfel, diagnosticarea bolii este foarte simpl?: în scutecul copilului se pune o bucat? de hârtie îmbibat? cu un reactiv special. A?a cum general cunoscuta foi?? de turnesol devine ro?ie dac? se va picura pe ea acid, tot a?a ?i hârtia destinat? determin?rii alcaptonuriei î?i schimb? culoarea, venind în contact cu urina copilului. În ce prive?te tratarea propriu-zis? a bolii, ea const? în faptul c? copilului bolnav se înceteaz? de a i se mai da sân ?i el este trecut la un regim de diet? special, pe care va trebui s?-l urmeze ?i ulterior. Restric?ia, dup? cum vedem, nu este prea împov?r?toare. În schimb, ea îl scute?te complet pe om de consecin?ele tragice ale bolii. În acela?i fel excluderea timpurie a laptelui din ra?ia copiilor suferinzi de galactozemie, scoaterea fenilalaninei din alimenta?ia bolnavilor de fenilchetonurie ?. a. m. d. asigur? persoanelor afectate de aceste boli o dezvoltare identic? cu cea a persoanelor s?n?toase. Bineîn?eles, în asemenea cazuri prezint? o mare importan?? punerea la timp a diagnosticului. Cu cât el este pus mai devreme, cu cât mai repede va începe tratamentul, cu atât mai mult folos va aduce bolnavului. În cazurile când defectul ereditar al organismului este datorat insuficien?ei unei substan?e biologic active oarecare, atunci se poate proceda la introducerea din afar? a compusului lips?. Astfel, prin introducerea unei proteine speciale, care contribuie la sporirea coagulabilit??ii sângelui, este tratat? una din formele de tendin?? la hemoragii (hemofilia A). O boal? destul de r?spândit? este diabetul zaharat, determinat? ?i ea în mare m?sur? de factori ereditari. Câteva decenii în urm? aceast? boal? ducea inevitabil la moarte rapid?. Savan?ii au stabilit c? dezvoltarea diabetului zaharat este condi?ionat? de insuficien?a în organism a hormonului numit insulin?. Folosirea insulinei în tratarea diabetului zaharat nu numai c? a salvat via?a a sute de mii de bolnavi, dar i-a ?i f?cut pe deplin ap?i de munc?. Cel mai greu se trateaz? bolile cromozomice. ?i într-adev?r, s-ar p?rea c? ce poate s? fac? medicul pentru un bolnav în organismul c?ruia fiecare celul? con?ine o garnitur? cromozomal? defect?? Dar ?i în aceast? situa?ie s-a dovedit a fi posibil? acordarea de ajutor. A fost deja acumulat? o anumit? experien?? în tratarea bolnavilor cu anomalii ale cromozomilor sexuali. De exemplu, aplicarea priceput? a terapiei hormonale la femeile care au un singur cromozom X(X0) apropie în mare m?sur? aspectul exterior al acestor femei de cel al femeilor normale. Este cunoscut cazul trat?rii cu metiltestosteron a unui tân?r de 16 ani având sindromul lui Clinefelter ?i care mai târziu a lucrat în calitate de tehnician. O bun? ac?iune are asupra bolnavilor cu sindromul lui Down nia?inamida. Din p?cate, la etapa actual? de dezvoltare a ?tiin?ei bolile ereditare nu pot fi vindecate definitiv. Surplusul sau lipsa de cromozomi din cariotipul oamenilor, precum ?i genele defecte se transmit copiilor lor. Aceast? împrejurare este de natur? s? fac? ?i mai imperioas? necesitatea înt?ririi alian?ei dintre medici ?i geneticiieni pe calea spre descoperirea unor noi metode ?i mijloace de izb?vire a omenirii de ereditate patologic?. În leg?tur? cu aceasta nu este de prisos s? amintim gândurile marelui fiziolog I. P. Pavlov, sunând ca un testament, rostite la sicriul fiului s?u, care a murit de cancer: «Medicii no?tri,-spunea I. P. Pavlov, - trebuie s? cunoasc? la perfec?ie legile eredit??ii. Trebuie nimicit? în r?d?cin? posibilitatea transmiterii genera?iilor viitoare a bolilor cauzate de gene patologice...» ?i «...traducerea în via?? a adev?rului ?tiin?ific cu privire la legile eredit??ii va ajuta omenirea s? scape de multe dureri ?i nenorociri». Consultarea medico-genetic? reprezint? o modalitate de aplicare în medicina practic? a realiz?rilor ?tiin?ifice din domeniul geneticiii, constituind o form? specific? de asisten?? acordat? popula?iei, având ca scop profilaxia bolilor ereditare. Problemele care se isc? cu acest prilej ?in nu numai de sfera geneticiii medicale, multe din ele, aflându-se în mod tradi?ional în competen?a psihologiei, sociologiei, dreptului, economiei, demografiei. Realizarea principiului profilaxiei în medicin? nu poate fi deplin? f?r? profilaxia bolilor ereditare, care se reduce în fond la posibila limitare a na?terilor de copii cu boli ereditare. Aceast? eliberare a comunit??ii umane de povara muta?iilor patologice se cere înf?ptuit? cu astfel de metode care corespund pe deplin principiilor umanitare ale societ??ii noastre. VIII. DETERMINISMUL EREDITAR AL LONGEVIT??II 8.1 Gerontologia ?i genetica Cunoa?tem deja ce reprezint? genetica ?i care este sfera ei de preocup?ri, dar iat? despre gerontolojie mul?i dintre dumneavoastr? posibil c? nici n-au auzit. Cum adesea se întâmpl?, denumirea cuvântului provine din «montarea» a dou? cuvinte grece?ti: gerontos-«b?trâne?e» ?i logos-«înv???tur?». Gerontologia se ocup? cu studiul mecanismelor ?i cauzelor îmb?trânirii organismelor. În schimb, istoria gerontologiei îns??i e departe de vârstele b?trâne?ii, num?rând doar câteva decenii. Începutul cercet?rilor aprofundate ale organismului aflat în proces de îmb?trânire a fost pus prin studiile lui I. I. Mecnicov. Iar la baza cuno?tin?elor moderne despre îmb?trânire se afl? lucr?rile academicianului A. A. Bogomole?-creatorul ?colii de gerontologie ?i organizatorul primei în lume conferin?e ?tiin?ifice în aceast? problem?. Ea se numea semnificativ «B?trâne?ea» ?i s-a desf??urat la Chiev în anul 1938. Aproximativ peste 20 de ani discipolii ?i colaboratorii lui Bogomole? au creat, din nou la Chiev, Institutul unional de gerontologie, care a g?zduit cel de-al nou?lea Congres interna?ional de gerontologie din anul 1972. Fiindc? vorbim de îmb?trânire, este firesc s? se i?te urm?toarea întrebare: cât poate ?i cât trebuie s? tr?iasc? omul? Iat? câteva date ce-i caracterizeaz? pe longevivi. Mo?ierul maghiar P. Zartai s-a n?scut în secolul XVI ?i a murit în secolul ...XVIII, tr?ind 185 de ani. Via?a conjugal? a maghiarilor Jon ?i Sarra Ravel a durat 147 de ani: so?ul a murit în vârst? de 172 de ani, iar so?ia în vârst? de 164 de ani. Este exemplul celei mai îndelungate ve?i conjugale. Albanezul Hudie a tr?it 170 de ani, având în timpul vie?ii 200 de urma?i: copii, nepo?i, str?nepo?i, str?-str?nepo?i ?. a. m. d. În cartea sa «Prelungirea duratei vie?ii» A. A. Bogomole? citeaz? urm?torul fapt cunoscut: la 31 iulie 1654 cardinalul d'Armaniac a v?zut un b?trân ce plângea în strad?. La întrebarea din ce cauz? plânge, b?trânul a r?spuns c? l-a b?tut taic?-s?u. Mirat, cardinalul ?i-a exprimat dorin?a de a-l vedea ne tat?l b?trânului. ?i i-a fost dat s? vad? un b?trân plin de via?? în vârst? de 113 ani, care i-a spus c? ?i-a pedepsit fiul pentru lipsa de respect fa?? de unchiul s?u: îl întâlnise ?i nu-l salutase. Când cardinalul a intrat în cas?, a v?zut un alt b?trân în vârst? de 143 de ani - ?i el plin de via??. ?i în fosta URSS au fost înregistrate cazuri de uimitoare longevitate. Osetina Tense Abzieva a tr?it 180 de ani. Muslim ?iraliev-164, Ismail Aitraliev- 160 de ani... Vorbind despre durata posibil? a vie?ii omului, savan?ii numesc cifre diferite: 120-150-180-200 de ani ?i mai mul?i. Înc? marele biolog rus I. I. Mecnicov, referindu-se la caracterul inepuizabil al rezervelor interne ale organismului, spunea: «Moartea înainte de împlinirea a 150 de ani este o moarte silit?». Omul dispune de astfel de rezerve interne ?i for?e de ap?rare, care permit s? se vorbeasc? nu numai de posibilitatea prelungirii duratei vie?ii, încetinirii procesului de îmb?trânire, de care se ocup? gerontologia, dar ?i de posibilitatea prelungirii perioadei de tinere?e, a p?str?rii ei ?i chiar de reântinerire. Aceste probleme sunt rezolvate de o nou? ramur? a gerontologiei numit? juvenologia. Este vorba de p?strarea tinere?ii, de prelungirea duratei vie?ii active ?i a activit??ii creatoare a omului. Gerontologia, juvenologia. Dar ce leg?tur? au ele cu genetica? Lev Tolstoi a murit la 82 de ani de pneumonie. Ghiote a murit la 83 de ani tot de pneumonie. Abia cu un an înainte de moarte terminase partea a doua a lui «Faust». Pân? în ajunul mor?ii ?i-a p?strat facult??ile creatoare, capacitatea de munc?, capacitatea de a se pasiona. Ti?ian a murit la 99 de ani de cium?. La vârsta de 95 de ani el a terminat vestita sa pânz? «Hristos purtând coroan? de spini». Michelangelo a murit în vârst? de 89 de ani, f?r? s? p?r?seasc? munca ?i fiind pasionat pân? în preajma mor?ii, trecând de la sculptur? la arhitectur?, de la pictur? la compunerea versurilor. Englezul Tomas Parr la vârsta de 105 ani a fost supus unei peniten?e pentru concubinaj, la 120 de ani s-a c?s?torit din nou ?i a murit la 152 de ani întâmpl?tor din cauza supraalimenta?iei. La autopsie marele fiziolog ?i embriolog Harvei n-a descoperit în organismul lui modific?ri gerontice serioase. Începând studierea longevit??ii, colaboratorii Institutului de fiziologie clinica al Academiei de ?tiin?e din Rusia au descoperit în anul 1937 în împrejurimile" ora?ului Suhumi 12 persoane între 107-135 de ani. To?i s-au dovedit a fi plini de for?? ?i gazde ospitaliere. Unul din ace?ti b?trâni, în vârst? de 107 ani, î?i nega cu îndârjire vârsta, afirmând c? are numai 70. «Demascat» de oameni de-o vârst? cu el ?i de al?i martori, el a m?rturisit: «Vreau s? m? însor. Dar cine o. s? se m?rite cu un b?trân de 100 de ani? Cu unul, îns?, de 70 de ani se m?rit? oricine». În Georgia se bucur? de o larg? popularitate corul b?trânilor de 100 de ani, iar dansatorului L. ?aria la vârsta de 112 ani i s-a acordat un premiu special pentru cea mai corect? executare a unui dans. În sport este cunoscut numele moscovitului Nicolai Zolotov, care, de?i avea 85 de ani, continua s? participe la competi?ii oficiale de anvergur?, ca, de exemplu, crosul de atletic? u?oar? organizat de ziarul «Pravda», cursa tradi?ional? pe distan?a de 30 de chilometri Tarasovca-Moscova ?. a. Toate aceste date ?i altele similare ne ofer? certitudinea c? posibilit??i poten?iale ale prelungirii termenului de via?? activ? exist? ?i trebuie c?utate doar c?ile de realizare a acestor posibilit??i În acest sens genetica este chemat? s?-?i aduc? contribu?ia. Asupra acestui aspect au st?ruit în discursurile lor ?i participan?ii la cel de-al 9-lea congres de gerontologie din anul 1972. 8.2 Teoriile genetice ale îmb?trânirii Din timpurile lui Hipocrat au fost emise peste 200 de ipoteze ?i teorii ale îmb?trânirii. Dar abia în prezent savan?ii au ajunse în preajma dezleg?rii tainelor mecanismului îmb?trânirii, al rezolv?rii problemelor prelungirii vie?ii. Biologii au acumulat numeroase date despre schimb?rile ce se produc odat? cu vârsta în organism, în anumite celule ?i chiar în molecule. Dar pentru în?elegerea esen?ei îmb?trânirii lipse?te principalul: nu se ?tie care sunt cauzele acestor modific?ri, ce este primordial ?i ce este secundar ?. a. m. d. S? ne oprim pe scurt asupra unor teorii genetice contemporane privind îmb?trânirea organismelor, teorii ce se bucur? de cea mai mare popularitate, Una din acestea afirm? c? b?trâne?ea, ca de altfel ?i dezvoltarea individual?, este programat? în genele organismului, începând cu prima lui celul?. În comunicarea f?cut? la congresul de gerontologie men?ionat B. F. Vaniu?in a citat date experimentale care se refereau la teoria genetic? a îmb?trânirii. În ce constau aceste date? În faptul c? odat? cu vârsta num?rul de grupe metilice ale bazelor suplimentare din moleculele de ADN scad. O astfel de legitate a fost constatat? la gorbu?? ?i la ?obolani: în ADN-ul din celulele somatice con?inutul de 5-metilcitozin? scade aproximativ de 1,5 ori. Aceste grupe metilice condi?ioneaz? sinteza unor fermen?i, sc?derea num?rului c?rora înrâure?te asupra întregii activit??i a celulei vii. În acest fel «amprenta vârstei» din celul? a fost pentru prima oar? descoperit? în însu?i ADN. Este logic s? se presupun? c? procesul de îmb?trânire este comandat de programul genetic al celulei ?i din motivul c? durata vie?ii are în mod evident un caracter de specie. Doar to?i oamenii îmb?trânesc, to?i elefan?ii tr?iesc nu mai mult de 70-80 de ani, caii nu mai mult de 30-40, câinii ?i lupii-de 13-15 ani, pisicile-de 9-10 ani, ?oarecii ?i ?obolanii tr?iesc aproximativ 3 ani. În lumea plantelor exist? numeroase exemple ale unei durate a vie?ii excep?ional de mare: mestecenii, plopii, cire?ii, vi?inii tr?iesc câteva sute de ani, iar pinii, ar?arii ?i stejarii-peste 1000 de ani. A fost descris un baobab cu o vârst? de peste 5000 de ani. Pe de alt? parte, la unii microbi durata vie?ii este de câteva zeci de minute... Ar fi greu s? se contesteze c? ciasornicele biologice sunt întoarse întotdeauna pentru un termen individual propriu fiec?rei specii, iar diferen?ele specifice sunt determinate anume de gene: ?i dezvoltarea embrionului, ?i apari?ia pe lume a nou-n?scutului, ?i toat? dezvoltarea lui ulterioar?-pân? la moarte... La congres a vorbit ?i profesorul universit??ii Stenford (SUA) Leonard Haiflic-unul din creatorii gerontologiei moderne. Haiflic ?i colaboratorii s?i au demonstrat c? procesului de îmb?trânire este supus nu numai organismul în ansamblu, dar ?i fiecare celul? aparte, chiar dac? acestea sunt izolate ?i cresc în eprubet?. Mai precis, a fost stabilit c? în afara organismului via?a celulelor este limitat?: dup? un anumit num?r de diviziuni cre?terea în continuare a culturilor de celule înceteaz? ?i ele per. Pentru celulele umane num?rul critic de diviziuni este egal în medie cu 50. De ce nici mai mult, nici mai pu?in, dar anume 50? - ve?i întreba. Ce parc? celulele «?in minte» prin câte, diviziuni au trecut? La aceast? întrebare nu poate r?spunde pân? una alta nici Haiflic însu?i. Dar se pare c? celulele au, totu?i, «?inere de minte». Haiflic a remarcat faptul c? celulele congelate pot fi p?strate în azot lichid aproape la infinit, iar fiind dezghe?ate ele încep iar??i s? se divid?. Dar ce s-ar întâmpla dac? ar fi s? fie dezghe?ate celule conservate dup? ce au suferit, de exemplu, 10 diviziuni? Sau 20? S-a constatat c? celulele decongelate se dubleaz? de atâtea ori, încât num?rul 'de noi diviziuni în sum? cu cele precedente s? fie egal cu 50! Dac? diviziunea este oprit? la a dou?zecia mitoz?, celulele se vor diviza dup? decongelare de înc? 30 de ori. Dac? s-au realizat 10 mitoze, vor urma înc? 40 de dubl?ri. Aceasta înseamn? c? celulele au într-adev?r memorie, ?in, deci, minte ce li s-a întâmplat mai înainte ?i nu gre?esc la socoteal? pân? ea nu se încheie! Dar iat? o alt? întrebare: ?in minte numai celulele congelate sau orice fel de celule ale organismului viu? Haiflic a recoltat celule de la oamenii în vârst? de la 20 pân? la 87 de ani ?i aceste celule se dublau în cultur? de la 29 pân? la 14 ori. Pe baza a numeroase experien?e a fost stabilit? urm?toarea legitate: cu cât donatorul este mai în vârst?, cu atât mai pu?ine dubl?ri se produc în celulele recoltate de la el. Celulele embrionului sufer? circa 50 de diviz?ri, celulele unei persoane de 20 de ani aproximativ 30 ?. a. m. d. Mai târziu au fost stabilite limitele de vârst? ?i la celulele altor tipuri de organisme. Dar la principala întrebare-de ce moare celula?--nu s- a g?sit un r?spuns, de?i au fost emise numeroase ipoteze. Toate aceste ipoteze pot fi împ?r?ite în dou? grupe mari. Conform primei grupe de ipoteze, în celul? îmb?trâne?te nucleul. Conform celei de-a doua, în producerea fenomenului de îmb?trânire particip? ?i citoplasma. Aceste idei ?i-au propus s? le verifice în continuare L. Haiflic ?i V. Rait. S-a hot?rât s? se procedeze la întinerirea unei celule b?trâne, introducându-se în ea citoplasm? tân?r?. Pentru aceasta s-au folosit celule lipsite de nucleu (citopla?ti) care erau fuzionate cu celule întregi. În cursul experien?elor au fost fuziona?i citopla?ti «b?trâni» cu celule «tinere», citopla?ti «tineri» cu celule «b?trâne», precum ?i «tineri» cu «tinere», «b?trâni» cu «b?trâne». Ultimele dou? variante au demonstrat c? celulele sufereau un anumit num?r de diviziuni ?i apoi periau. M?surând, îns?, durata vie?ii ulterioare a celulelor fuzionate în primele dou? variante, autorii au ajuns la concluzia c? ad?ugarea de citoplasm? «tân?r?» nu spore?te durata vie?ii celulelor «b?trâne» ?i invers, citoplasma «b?trân?» nu o îmb?trâne?te pe celula «tân?r?». Prin urmare, dup? toate probabilit??ile «vârsta» citoplasmei nu determin? «vârsta» întregii celule (dat fiind faptul c? ea nu «hot?r??te» de câte ori s? se mai divid? aceasta înainte de a peri). ?i de?i autorii indic? asupra caracterului preliminar al rezultatelor ob?inute, ei înclin? s? acorde mai mult credit ideii c? fenomenul de b?trâne?e începe de la nucleu. Cine e, totu?i, «calculatorul» molecular al celulei? Colaboratorul Institutului de epidemiologie ?i microbiologie al A? din Rusia A. M. Olovnicov consider? c? mai degrab? este vorba de ADN. Posibil c? celula deaceea ?tie câte mitoze au avut loc în ea, deoarece cu fiecare diviziune scade lungimea ADN-ului, pe care îl con?ine, cu un anumit segment. Cu alte cuvinte, celulele-fiice mo?tenesc molecule tot mai scurte de ADN- A. M. Olovnicov a f?cut presupunerea c? la capetele ADN-ului se afl? gene speciale de tampon, care nu con?in informa?ie, ci au doar misiunea de a ocroti celula. Toate genele de importan?? vital? sunt dispuse mai aproape de mijloc ?i atâta timp cât ele nu sunt retezate, celulele func?ioneaz? normal. În procesul replic?rii ADN-ului celula sacrific? genele de tampon. Fenomenul se desf??oar? probabil în felul urm?tor. De fiecare dat? în procesul replic?rii nu este reprodus segmentul marginal al genei de tampon ?i dup? 30 de mitoze se pierd 30 de asemenea segmente, iar în total gena de tampon este compus? din aproximativ 50 de p?r?i. Ele toate sunt «bilele» moleculare cu care celula face calcule. Atâta timp cât gena de tampon nu este epuizat?, celula func?ioneaz? normal. Catastrofa începe s? se produc? atunci când se ajunge la gena care îi urmeaz?. În aceasta ?i const?, dup? opinia lui Olovnicov, cauza primordial? a îmb?trânirii. Cu mai mult de zece ani în urm? a fost exprimat un alt punct de vedere, conform c?ruia fenomenul de îmb?trânire este numit «catastrofa erorilor» în procesul biosintezei moleculelor: acumularea de erori duce la formarea de proteine ?i de acizi nucleici defectuo?i, la tulburarea metabolismului ?i la moarte. ?i într-adev?r, dac? în molecula de ADN în care este cifrat? informa?ia cu privire la sinteza proteinei se produce vre-o dereglare (ca urmare a iradierii sau ac?iunii unui virus patogen sau din alt? cauz?), se începe sinteza unor molecule proteice cu defect. ?i precum o liter? gre?it culeas? din matri?a tipografic? se repet? în fiecare exemplar al unei publica?ii, s? zicem cu un tiraj de 100 de mii, a?a ?i eroarea comis? în molecula de ADN va duce la sinteza a?a-numitelor proteine false, care se deosebesc de cele normale ?i dup? structur?, ?i dup? compozi?ia elementelor-componente ?i, desigur, dup? ac?iune. Aceasta modific? la rândul ei func?iile celulei. La început acestei ipoteze formulate de L. Orghel, nu i s-a acordat prea mare aten?ie, dar apoi s-a dovedit c? ea este cât se poate de conving?tor fundamentat? de date experimentale. S-a constatat astfel c? într-adev?r la îmb?trânirea celor mai diferite tipuri de celule se produc modific?ri în proteine ?i anume: scade rezisten?a la ac?iunea diferitelor valori de temperatur?, scade activitatea ?i se schimb? specificitatea fermen?ilor. Dar pân? nu demult lipseau dovezile în favoarea faptului c? în procesul îmb?trânirii scade precizia func?ion?rii sistemului informa?iei genetice. Cercet?torii englezi S. Linn, M. Cairis ?i R. Holidei au încercat s? verifice ipoteza «catastrofei erorilor». Ei au hot?rât s? vad? ce e întâmpl? cu ADN-polimeraza la îmb?trânirea unei culturi de fibrobla?ti umani. ADN-polimeraza asigur? p?strarea ?i transmiterea informa?iei genetice, de aceea de precizia cu care lucreaz? acest ferment depinde via?a, celulei. Experien?a a constat în urm?toarele. La început s-a separat fermentul aparte din culturi de celule tinere ?i b?trâne. Apoi acest ferment a fost pus s? ac?ioneze, adic? s? sintetizeze ADN dup? o matri?? artificial?, a c?rei compozi?ie nucleotidic? era cunoscut? exact. Apoi dup? compozi?ia ADN- ului sintetizat s-a determinat precizia ac?iunii fermen?ilor ?i la aceast? etap? a experien?elor s-a dovedit c? fermentul ADN-polimeraz?, separat din celulele unor culturi b?trâne, gre?e?te de zeci de ori mai des! R?mânea neclar faptul ce trebuiau s? fie considerate aceste modific?ri: cauz? sau, din contra, urmare a îmb?trânirii. Teza de baz?, îns?, a ipotezei cu privire la mic?orarea preciziei ac?iunii fermen?ilor în cazul îmb?trânirii a fost demonstrat?. Aceast? certitudine explic? conving?tor de ce la îmb?trânire cre?te frecven?a muta?iilor ?i a anomaliilor cromozomice. Autorii lucr?rii consider? c? observa?iile lor permit o mai bun? în?elegere a mecanismelor apari?iei cancerului ?i a altor boli la vârste înaintate. Majoritatea cercet?torilor consider? c? toate presupusele explica?ii ale îmb?trânirii ?in de una din cele dou? teorii de baz?: a program?rii genetice ?i a acumul?rii erorilor. Relativ recent în cadrul Institutului de gerontologie al A? din Ucraina savantul V. V. Frolchis a elaborat înc? o ipotez? a fenomenului de b?trâne?e ?i anume ipoteza adapta?ional-regulatoric?. Esen?a acestei ipoteze const? în urm?toarele: deregl?rile din aparatul genetic, ce conduc la îmb?trânirea organismului, apar nu în orice loc al moleculei de ADN, ci, la început, numai în genele de reglare. Dup? cum se ?tie, exist? dou? tipuri de gene - structurale (în ele este înscris codul de construire a proteinelor) ?i de reglare (un fel de întrerup?toare care conecteaz? sau deconecteaz? procesul de «citire» a informa?iei ADN). Cu alte cuvinte, genele reglatoare dirijeaz? activitatea genelor structurale. O analojie dintre cele mai simple: butonul cu care sunt f?r? sfâr?it puse ?i scoase din func?iune mii de relee, se defecteaz? primul. V. V. Frolchis consider? c? din cauza defectelor primare în genele de reglare se produc muta?ii în toate verigile metabolismului unor proteine. Apoi, pe baza aceasta - modific?ri importante în func?iile celulelor ?i ale întregului organism. 8.3 Perspectivele juvenologiei A?a stau lucrurile cu teoriile. Dar în practic? e posibil ca un experiment privind prelungirea vie?ii s? izbuteasc?? Da, e posibil, de?i a vorbi în acest sene referitor la om e înc? prematur. În schimb, s-a reu?it ca printr-o diet? special? s? li se prelungeasc? durata ve?i» unor ?obolani. Primele experien?e de acest fel au fost înf?ptui-te de biologul american C. Macchei; el a pornit de la o idee destul de simpl?: dac? s-ar putea încetini dezvoltarea unui organism printr-o ra?ie alimentar? special?, în acest fel se poate lungi durata vie?ii acestui organism. Academicianul V. V. Nichitin împreun? cu colaboratorii s?i au dat în cursul a 100 de zile unor ?obolani hran? de re?inere a cre?terii, con?inând multe proteine ?i vitamine, în schimb având un con?inut redus la maximum de gr?simi ?i glucide. Ca urmare, protoplasma a suferit restructur?ri serioase, amintind protoplasma unor animale de control mult mai tinere. Dup? aspect exterior un ?obolan în vârst? de trei ani, ?inut la diet?, era greu de deosebit de unul de control, având vârsta de numai trei luni. În sistemul endocrin al ?obolanilor de experien?? au fost înregistrate muta?ii profunde. Astfel, la ?obolanii care îndurau foame ?i la cei de control cantitatea de colagen (protein? fibrilar?) din ?esuturi era egal?; în schimb, la cei ?inu?i fl?mânzi colagenul a r?mas la fel de elastic ca ?i la animalele tinere! Rezultatele acestor experien?e sunt interesante ?i importante: ?obolanii ?inu?i la diet? tr?iau cu 10-30% mai mult decât cei de control. De remarcat c? atunci când dup? perioada de diet? fl?mând? animalelor li s-au dat iar??i s? m?nânce pe s?turate, particularit??ile organismului care se conturaser? în timpul experimentului s-au p?strat! Se cunoa?te de asemenea c? sc?derea temperaturii corpului doar cu 1-2 grade promite sporirea duratei vie?ii cu 10-20 de ani. De exemplu, musculi?a o?etului la o temperatur? a mediului ambiant de 30 de grade tr?ie?te 15 zile, iar la 10 grade- 177 de zile. Acestea sunt într-o prim? comparare posibilit??ile a doi factori curativi: alimenta?ia ra?ional? ?i c?lirea termic?. Se în?elege c? cel mai ispititor este «s? se trag? de sforile» genetice pentru a se putea corecta astfel în programul genetic ceea ce este «scris de la na?tere». ?i faptul nu este întâmpl?tor. C?ci, de exemplu, s-a reu?it o m?rire a duratei vie?ii, înlocuindu-se o singur? gen?. S-au ob?inut deja linii de ?oareci ?i insecte care tr?iesc de 2-3 ori mai mult decât cei obi?nui?i. Acestea ?i multe alte experimente, efectuate în diferite laboratoare din diferite ??ri, vin s? confirme posibilitatea oper?rii de corect?ri în «înregistrarea» de program. Fire?te, ar fi absurd s? se cread? c? procedându-se la o copiere a unor astfel de experien?e se poate aplica ?i la om o recomanda?ie similar?. Dar experien?ele sunt necesare ?i valoroase, c?ci pe baza lor se poate studia extrem de complicatul mecanism biochimic .al îmb?trânirii. Noua direc?ie în gerontologie se deosebe?te principial de cea tradi?ional? prin faptul c? î?i pune drept sarcin? schimbarea pe cale artificial? a însă?i termenelor în care se produce instalarea b?trâne?ii ?i a mor?ii la diferite specii. Se cere prelungit? nu perioada de b?trâne?e, ci cea de maturitate, fapt care ar deplasa durata vie?ii departe de limitele actuale. Conform opiniei majorit??ii savan?ilor, singura posibilitate ne folosit? de m?rire a duratei medii a vie?ii r?mâne încetinirea proceselor de îmb?trânire. Savan?ii ajung la concluzia c? deja în viitorul apropiat la nivel genetic se va putea realiza posibilitatea ac?ion?rii asupra organismului în vederea re?inerii proceselor de îmb?trânire. Faptul se explic? prin împrejurarea c? ?tiin?a ia ob?inut succese importante în studierea codului genetic - unul dintre cei mai însemna?i factori, ce determin? durata vie?ii. Ultimele descoperiri în domeniul biologiei moleculare ?i al geneticiii ofer? speran?a c? în timpul apropiat se vor putea realiza schimb?ri esen?iale în programul genetic al organismului. Au fost adoptate programul ?tiin?ific complex «Mecanismele îmb?trânirii, elaborarea c?ilor ?i a mijloacelor de m?rire a duratei vie?ii». La înf?ptuirea lui particip? unele dintre cele mai mari institute de cercet?ri ?tiin?ifice ?i institu?ii de înv???mânt: Institutul de genetic? general? al Rusiei, universit??ile din Moscova, Chiev, Harcov ?i altele. De curând la Moscova a fost înfiin?at Institutul de juvenologie, care este chemat s? cerceteze ?i s? pun? pe o serioas? baz? ?tiin?ific? toate cercet?rile care se efectueaz? în ?ar? în acest domeniu complex ?i interesant. A fost creat? o Asocia?ie mondial? în problema «Sporirea artificial? a duratei specifice a vie?ii oamenilor», din care fac parte ?i savan?i din ?ara noastr?. În adresarea c?tre to?i savan?ii din lume, pe care a adoptat- o, se spune: «...e timpul s? recunoa?tem cu îndr?zneal? c? numai datorit? miopiei noastre ?tiin?ifice b?trâne?ea continu? s? nimiceasc? oameni în vârst? de 60-80 de ani. Am sc?pat prilejul de a le da la timp oamenilor suplimentar zeci sau poate ?i sute de ani de via?? ?i acest fapt ne impune acum obliga?ia de a ne dubla eforturile în aceast? munc?». Dar, nu e cazul s? ne lini?tim la gândul c? savan?ii lucreaz? pentru noi ?i c? faptul ne scute?te de a ne preocupa de acest lucru. Prelungirea perioadei de via?? activ? depinde de fiecare din noi. Vechile formule ale s?n?t??ii-munca, odihna, practicarea sportului, bunele rela?ii cu cei din jur, un mod de via?? moderat, renun?area la fumat, evitarea exceselor alimentare, a abuzului de alcool ?i altele - r?mân în vigoare. S? ne amintim de teza fundamental? a geneticiii: posibilit??ile poten?iale ale genotipului se pot realiza numai în condi?ii de via?? corespunz?toare. Dup? cum a spus L. M. Suharebschii, directorul Institutului de juvenologie, dac? omul duce de la na?tere un mod de via?? care corespunde întrutotul concep?iilor existente privind normele de psihoigien?, eforturile fizice, igiena alimenta?iei, muncii ?i odihnei, el trebuie s? tr?iasc? cel pu?in 150-200 de aii. ?i nu într-un viitor îndep?rtat, ci în prezent. IX. REALIZ?RILE ?I PERSPECTIVELE GENETICIII 9.1 Genetica ?i fitotehnia Una din c?ile de intensificare a produc?iei agricole a constituit-o înlocuirea soiurilor vechi de plante cu alte noi, mai productive. Cel care s-a ocupat de realizarea în practic? a acestei metode a fost academicianul N. I. Vavilov-cunoscut? personalitate ?tiin?ific? în domeniul geneticiii, primul director al Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice (IUC?) în domeniul fitotehniei. Deoarece de calitatea soiului sunt r?spunz?toare genele ?i deoarece din ele se pot ob?ine diferite combina?ii dorite, Vavilov a hot?rât s? organizeze prima în lume colec?ie de gene, reunite într-o singur? genotec?. Aceast? genotec? urma s? stea la dispozi?ia selec?ionatorilor-abona?i, care vor putea elabora noi soiuri. A?a s-a n?scut ideea de a se trimite din Rusia în toate ??rile lumii expedi?ii speciale în vederea colect?rii de gene. N. I. Vavilov, adep?ii ?i discipolii s?i au organizat circa 150 expedi?ii în cele mai îndep?rtate col?uri ale fostei Uniuni Sovietice ?i alte 50 în diferite ??ri de pe toate continentele. Ca urmare a eforturilor depuse de aceste expedi?ii, precum ?i a schimburilor îndelungate de probe de semin?e ?i material s?ditor cu institu?ii ?tiin?ifice din toate ??rile, la IUC? în domeniul fitotehniei a fost creat? o colec?ie unic? de plante vii, care în prezent num?r? peste 250 de mii de mostre, obiectivul fiind în viitor s? se ajung? pân? la 400 de mii de mostre. Pe baza colec?iei, precum ?i datorit? aplic?rii pe larg a îngr???mintelor minerale, a irig?rii, chimiz?rii ?i mecaniz?rii proceselor de cultivare a culturilor agricole, fitotehnia a atins în prezent cel mai înalt nivel din istoria agriculturii. Cu ajutorul noului ritm tehnologic de cultivare câmpurile devin adev?rate «sec?ii de produc?ie», iar plantele - «ma?ini verzi» de transformare a îngr???mintelor minerale în hran? pentru om ?i animale agricole. Soiurile create se caracterizeaz?, în primul rând, prin faptul c? la ele este sporit? ponderea gr?un?elor în raport cu masa general? a plantelor. Savan?ii numesc aceast? însu?ire «recuno?tin?a» plantelor fa?? de introducerea îngr???mintelor. Dar aplicarea unor doze mari de îngr???minte, în special azotate, a avut ?i consecin?e ne dorite: grânele au început s? poligneasc?. De aceea, aproape concomitent în toate ??rile, au început s? apar? soiuri cu tulpina scurt?, rezistente la polignire. Fa?? de selec?ionatori î?i înainteaz? preten?iile ?i mecanizatorii, lega?i nemijlocit de cultivarea ?i recoltarea plantelor, care-?i doresc soiuri la care fructele se coc concomitent ?i sunt amplasate cam la aceea?i în?l?ime. Tot odat?, l?rgirea grani?elor agriculturii irigate a determinat o sporire a bolilor micotice la graminee. Acestea ?i alte numeroase exemple indic? asupra faptului c? nici tehnica, nici chimia, f?r? modificarea eredit??ii plantelor nu pot s? rezolve cu succes problema sporirii roadelor. De aceea geneticiienii ?i selec?ionatorii trebuie s? ?in? cont de toate «preten?iile» ?i s? lichideze consecin?ele ne dorite prin crearea de soiuri corespunz?toare. S-au modificat ?i ritmurile activit??ii de selec?ie pe baz? genetic?. Pân? nu demult înc? pentru ob?inerea unui nou soi de culturi cerealiere era nevoie de • 12-14 ani, iar schimbarea lor de pe câmpuri avea loc o data în 20 de ani. În prezent situa?ia s-a schimbat. Perfec?ionarea continu? a tehnologiei cultiv?rii plantelor impune crearea în termen mai reduse a noilor soiuri. De exemplu, cultivarea unui astfel de soi înalt productiv cum este Bezostaea-1 da anual fostei URSS o produc?ie suplimentar? de mare valoare din punctul de vedere al economicit??ii ?i nu este indiferent faptul c? acest soi a fost ob?inut cu 2-3 ani mai devreme sau cu 2-3 ani mai târziu. În rezolvarea acestor obiective un rol important i-a revenit geneticiii, care la etapa industrializ?rii la care se afla produc?ia agricol? se manifesta în crearea de noi soiuri. Tot odat?, crearea acestor soiuri este de ne conceput f?r? cunoa?terea profund? ?i exact? a legilor eredit??ii. În ultimii ani genetica ?i selec?ia plantelor au înregistrat un asemenea progres, încât el a fost numit, pe bun? dreptate, «revolu?ia verde». C?ci numai cu -20-30 de ani în urm? pentru cele mai bune soiuri de grâu de toamn? limita rodniciei o constituia 25-30 q/ha, iar în prezent multe soiuri de grâu de toamn?, având un agronom corespunz?tor, asigur? ob?inerea a câte 60-70 q/ha ?i câte 90-100 q/ha în cazul irig?rii. 9.1.1 Hibridarea ca metod? de ob?inere a soiurilor noi Care sunt, deci, metodele geneticiii ?i selec?iei care permit crearea unor soiuri înalt productive de plante de cultur?? Printre metodele destul de veci, dar bine încercate, aplicate cu succes în prezent trebuie numit? hibridarea. Hibridarea ofer?' posibilitatea îmbin?rii într-un singur soi a însu?irilor utile a dou? ?i mai multe forme parentale. Prin aceast? metoda au fost deja create soiuri de culturi cerealiere productive, cu boabe de calitate superioar?, rezistente la factorii climatici nefavorabili, la boli ?i d?un?tori, la polignire ?i scuturare. Dintre soiurile omologate de grâu aproximativ 60% sunt formate prin hibridare. O capodoper? a selec?iei o constituie soiul de grâu de toamn? Bezostaia- 1, creat de academicianul P. P. Luchieanenco. Acest soi cu tulpina scurt?, cu paiul tare, care nu poligne?te la irigare, este tot odat? rezistent la rugina brun?, galben? ?i de tulpin? ?i la iernare. El are o productivitate înalt?, iar f?ina ?i produsele preparate din ea sunt de calitate superioar?. Ce îmbinare de caractere ?i însu?iri utile! Un adev?rat soi «genial»! Conform rezultatelor încerc?rii interna?ionale a soiurilor, Bezostaia-1 a fost apreciat drept cel mai bun soi de grâu de toamn? din lume. Lucrând în vederea cre?rii unor soiuri noi, ?i mai productive, de grâu, P. P. Luchieanenco a încruci?at Bezostaea-1 cu soiuri rezistente la polignire din RDJ ?i a ob?inut soiurile înalt productive de grâu de toamn? «Avrora» ?i «Cavcaz» - cu tulpina scurt?, rezistente la polignire ?i boli micotice, capabile s? dea roade de 70-80 q/ha. Un loc deosebit în selec?ia grâului de toamn? revin lucr?rilor academicianului V. N. Remeslo. În cadrul IC? «Mironovschii» în domeniul selec?iei ?i seminologiei, el a creat un remarcabil soi sub aspectul productivit??ii ?i calit??ii boabelor - Mironovscaia-808. Savan?ii de la Institutul «Mironovschii» au creat o serie de noi soiuri cu un ?i mai, ridicat poten?ial productiv. Este vorba de soiurile Ilicovca, Mironovscaea-Iubileinaia ?i altel¸, care dau o road? de 90-100 q/ha. Veniturile de la introducerea lor, ob?inute în curs de 3 ani, au întrecut de 1000 de ori cheltuielile pe care le-a necesitat crearea lor. Apoi pe câmpuri a început s? fie sem?nat ?i grâul de toamn? «Prjevalscaia», care în condi?iile irig?rii d? roade de 110,4 q/ha. O larg? aplicare au c?p?tat la graminee lucr?rile de hibridare îndep?rtat?. În cazul hibrid?rii îndep?rtate sunt încruci?ate plante, apar?inând unor specii ?i chiar unor genuri diferite (de exemplu, grâu ?i secar?). Metoda permite introducerea într-o anumit? specie a caracterelor altei specii, inclusiv a caracterelor unor specii s?lbatice. Aceasta l?rge?te extrem de mult îmbinarea unor însu?iri productive valoroase. Astfel au fost create un num?r mare de soiuri ca urmare a încruci??rii diferitelor specii de grâu, grâu ?i secar?, grâu ?i pir. Aplicarea hibrid?rii îndep?rtate este legat? ?i de-un ?ir de dificult??i: compatibilitatea proast? a p?rin?ilor, sterilitatea hibrizilor din prima genera?ie. În cazul încruci??rii unor plante de diferite specii în hibrid se îmbin? garnituri ne omologe (ne asem?n?toare) de cromozomi. De aceea la hibrid meioza decurge incorect (în game?i se stabilesc garnituri cromozomale diferite ?i incomplete). Astfel de game?i sunt ne viabili. Geneticiianul G. D. Carpecenco a elaborat teoria ?i metoda îmbin?rii cromozomilor formelor parentale în hibridul fertil. El a fost primul care a ob?inut un hibrid intergenic fertil prin încruci?area ridichii cu varza. Cu aplicare la culturile cerealiere, ideile lui G. D. Carpecenco au fost realizate în modul cel mai deplin la crearea culturii numite triticale, care reprezint? un hibrid fertil rezultat din grâu ?i secar?. Triticale se ob?ine prin încruci?area grâului cu secara ?i dublarea garniturii cromozomale a hibridului, ac?ionând cu alcaloidul numit colchicin?. Colchicina împiedic? repartizarea cromozomilor în procesul diviziunilor celulare. În acest fel, cromozomii de grâu ?i de secar? devin perechi ?i hibridul devine fertil. Triticale a mo?tenit de la p?rin?i calit??ile lor cele mai bune: hibridul este mai rezistent la schimb?rile bru?te de timp, cre?te la fel de bine pe cele mai diferite soluri ?i este mai rezistent la boli, în special la rugin?. Unele soiuri de triticale îmbin? con?inutul înalt do proteine ca la grâu cu un mare con?inut de lizin? - aminoacid indispensabil - ca la secar?. În afar? de aceasta, noua cultur? s-a dovedit a fi mai roditoare ?i este cultivat? în prezent în 52 de ??ri. Se considera c? f?ina de triticale va fi mai proast? decât cea de grâu. A?a s-a ?i întâmplat în cazul primelor forme ale hibridului. Pâinea nu era pl?cut? la gust ?i nu cre?tea. De aceea triticale era privit ca grâu de furaj, fiind introdus în ra?ia vitelor de carne ?i de lapte ?i a p?s?rilor domestice. S-a observat c? animalele ?i p?s?rile mâncau cu poft? grâul, ad?ugând bine în greutate. Iar analizele efectuate recent asupra f?inii celor mai bune ?i mai noi soiuri de triticale au demonstrat c? din ea se poate coace pâine destul de bun?. A. F. ?ulîndin a creat trei soiuri cerealiere de triticale (Amfiploid- 196, 201, 206) ?i unul de furaj (Amfiploid-1). Productivitatea triticalelor cerealiere atinge 75 q/ha, iar a celui de furaj - aproximativ 500 q/ha de mas? verde. Pe baza încruci??rii interspecifice a pirului cu grâul academicianul N. V. ?i?in a creat soiuri ?i forme valoroase de grâu de toamn?, având o mare rezisten?? la polignire, imunitate fa?? de o serie întreag? de boli. În Gr?dina Botanic? central? a A? a URSS N. V. ?i?in ?i V. F. Liubimova au ob?inut un nou hibrid cerealier trigenic în urma încruci??rii grâului, pirului ?i sec?rii. Hibridul are 35 de cromozomi din care 21 proveni?i de la grâul moale, 7-de la pir ?i 7-de la secar?. El îmbin? astfel caractere a trei genuri de plante, fiind multianual. Pentru a lichida sterilitatea hibridului, germenii lui au fost prelucra?i cu colchicin?, fapt care a dus la dublarea num?rului de cromozomi. Formele de plante ob?inute au 70 de cromozomi ?i sunt fertile. Hibrizii grâu-pir- secar? îmbin? astfel de caractere utile ca rezisten?a la iernare, vivacitatea, imunitatea la boli micotice ?i bacteriene, calitatea înalt? a boabelor. În ac?iunea de sporire a produc?iei de cereale în ??rile sudice inclusiv în republica noastr?, cu condi?ii climaterice de toamn? ?i prim?var? specifice o mare importan?? prezint? crearea unor soiuri de grâu de tipul plantelor îmbl?toare. Ele sunt create prin metoda hibrid?rii formelor de toamn? cu cele de prim?var?. În cazul când sunt îns?mân?ate toamna, ele se comport? ca grâul de toamn?, iar în cazul îns?mân??rii -- prim?vara - ca cel de prim?var?. La Universitatea agrar? «M. V. Frunze» din Chi?in?u s-au efectuat cercet?ri ale naturii genetice a îmbl?toarelor în cazul încruci??rii grâului de prim?var? cu grâu de toamn? de c?tre V. D. Siminel. El a creat o colec?ie de forme variate de acest tip (D-915, D-983, D-1009 ?. a ) pentru îns?mân?area în perioade mai târzii ?i în condi?iile unor toamne prelungite ?i secetoase. În astfel de an dup? rodnicie îmbl?toarele întrec cu 5-10 q/ha cele mai bune soiuri de grâu de toamn? (Mironovscaiea- 808, Bezostaiea-1 ?. a.). În plus, ele se remarc? prin calitatea înalt? a f?inii ?i a produselor de panifica?ie. Una din direc?iile cu cea mai bun? perspectiv? a geneticiii în domeniul selec?iei se bazeaz? pe aplicarea fenomenului heterozisului, numit ?i fenomen al vigorii hibride. Dup? cum se ?tie, formele hibride ale plantelor se deosebesc printr-o cre?tere mai intens?, prin vigoarea masei vegetale, printr-o road? înalt? de boabe. Prin aplicarea teoriei genetice s-a putut stabili c? cel mai mare efect heterozis îl d? încruci?area liniilor pure. Ob?inerea unor forme hibridie la plantele autopolenizate este, îns?, o chestiune destul de grea, fiind legat? de mari investi?ii de mijloace. De exemplu, pentru ob?inerea hibrizilor între linii la porumb a fost necesar ca de pe plantele liniei materne s? fie regulat îndep?rtate paniculele (inflorescen?ele), creându-se astfel posibilitatea poleniz?rii încruci?ate cu polen de alt? linie- patern?. Aceast? opera?ie a fost efectuat? manual ?i a necesitat mult timp ?i mult? munc?. Ce-i drept, descoperirea fenomenului sterilit??ii mascule citoplasmatice (SMC) a f?cut s? dispar? necesitatea efectu?rii opera?iei indicate. Fenomenul SMC la porumb a fost descoperit concomitent de c?tre selec?ionatorul, academicianul M. I. Hadjinov ?i de c?tre savantul american M. Rods ?i const? în aceea c? la plantele respective paniculele dau polen ne viabil. Dar în virtutea faptului c? sterilitatea este determinat? de anumite caracteristici ale citoplasmei ?i, deci, se mo?tene?te pe linie matern?, ?i hibridul ob?inut va fi steril. Pentru evitarea acestui lucru în calitate de forme paterne sunt folosite forme care au însu?irea de a reinstaura în hibrid fertilitatea, deoarece cromozomii lor con?in a?a- numitele gene-restauratoare. În produc?ia curent? se aplic? demult o serie de asemenea hibrizi heterozici ca, de exemplu, Crasnodarschii-303 TV, Dneprovschii-201, Orbita MV ?. a., care fac s? sporeasc? cu 30% productivitatea în boabe ?i mas? verde. În Moldova porumbul cu SMC a început s? fie cultivat din anul 1955. El a fost descoperit printre soiurile locale de porumb: Moldovenesc-galben, Moldovenesc-portocaliu, Cincvantino ?. a. A fost trecut? pe baz? de sterilitate cultura semincier? a mai multor .hibrizi de porumb, fapt care a permis s? se economiseasc? anual 150-200 mii de zile-om. Pe baza heterozisului productivitatea p?pu?oiului a crescut de la 20-30 q/ha la hibrizii între soiuri 60-70 q/ha la hibrizii între linii. Se desf??oar? o mare munc? în vederea cre?rii unor hibrizi de grâu, floarea- soarelui ?i de alte culturi. 9.1.2 Rolul poliploidiei în ameliorarea plantelor Un fenomen nu mai pu?in interesant, aplicat în cultura plantelor îl constituie poliploidia. Cunoa?tem de acum c? garnitura cromosomal? de baz? caracteristic? celulelor sexuale, se nume?te garnitur? haploid?. Pentru celulele somatice ale majorit??ii speciilor de plante sunt caracteristice garnituri cromozomale duble sau diploide. În condi?ii naturale se întâlnesc, îns?, ?i forme de plante cu o garnitur? cromozomal? poliploid?. Astfel, de exemplu, specia de grâu numit? tenchi con?ine o garnitur? cromozomal? diploid? (2n=14), grâul tare - o garnitur? tetraploid? (4n=24), iar grâul moale - o garnitur? cromozomal? hexaploid? (6n=42) Ultima form? este ^ forma de grâu cea mai r?spândit? pe glob ?i cu rezisten?a cea mai mare la ger. Academicianul A. R. Gebrac a ob?inut soiuri de grâu care con?in în celulele lor somatice câte 56 ?i 70 de cromozomi, adic? forme octaploide ?i decaploide, care nu se întâlnesc în flora spontan?. Fenomenul poliploidiei poate fi declan?at pe cale artificial?, folosind în acest scop diferite substan?e chimice, dintre care r?spândirea cea mai larg? a c?p?tat-o alcaloidul pomenit mai sus - colchicina. Formele de plante poliploide se deosebesc de cele diploide dup? multe caractere, inclusiv dup? productivitate. A. N. Lutcov, V. A. Panin, V. P. Zosimovic au ob?inut un soi de sfecl? de zah?r triploid?, care d? o road? de r?d?cini dulci ?i de frunze de dou? ori mai mare ?i, ce-i mai important, con?inutul de zah?r din r?d?cini este cu 10-25% mai ridicat în compara?ie cu parametrii respectivi ai formei diploide. În Japonia, Ungaria, SUA se cultiv? harbuji, care se. caracterizeaz? printr-o productivitate mare, con?inut sporit de zah?r, aproape fiind lipsi?i de semin?e ?i având o capacitate mai mare de p?strare. Poliploidia este aplicat? cu succes ?i în selec?ia culturilor cerealiere Au fost create deja un ?ir de soiuri de secar? tetraploid?: Belta, Leningradecaia tetraploidnaia, Polesscaia tetra. Start ?. a. Ele se disting printr-o înalt? productivitate, prin boabe mari, prin faptul c? nu polignesc ?i printr-o mai mare rezisten?? la bolile micotice decât soiurile diploide de secar?. În cadrul Gr?dinii botanice a A? a Republicii Moldova I. S. Rudenco a ob?inut o form? tetraploid? de poam? Risling-de-Rin. Ea are bobi?ele mai mari (aproape de dou? ori decât la forma diploid?), iar coacerea lor se produce cu 7-10 zile mai devreme. O mare munc? se desf??oar? ?i în vederea ob?inerii unor forme poliploide de plante de furaj. Astfel, soiurile tetraploide de trifoi ob?inute dau un însemnat adaos de mas? verde (25-86%) ?i cresc repede dup? seceri?. În Polonia a fost ob?inut? seradel? tetraploid?, care d? cu 204% mai mult? mas? verde decât cea diploid?. 9.1.3 Mutageneza experimental? O deosebit? aplicare a c?p?tat în selec?ie metoda mutagenezei experimentale, adic? a inducerii artificiale a muta?iilor, care servesc drept materie ini?ial? pentru crearea unor forme noi de plante. Pentru realizarea muta?iilor se folosesc atât mutageni fi-zici (diferite tipuri de radia?ie) cât ?i diferite. substan?e chimice. Metoda mutagenezei permite modificarea unor caractere ale acestui soi prin schimbarea anumitor gene sau blocuri de gene. Metoda poate fi aplicat? în vederea corect?rii unor neajunsuri ale soiului (de exemplu, rezisten?a sc?zut? la polignire sau boli). Dar principala direc?ie în folosirea mutagenezei const? în crearea de forme, având anumite caractere valoroase, cu scopul implic?rii lor în încruci??rile ulterioare. Deja a fost omologat soiul mutant de floarea-soarelui Pervene?, ob?inut prin metoda mutagenezei chimice. Con?inutul de acid oleic al uleiului extras din semin?ele acestui soi atinge 75%, ceea ce reprezint? de dou? ori mai mult decât la soiurile obi?nuite. Aplicând tratamente cu substan?e ca nitrozoetiluree (NEU), dimetilsulfat (DMS), etilenimin? (EI), etilmetansulfonat (EMS) ?i cu altele, I. I . Tarasencov a reu?it s? induc? numeroase caractere utile la maz?re. De exemplu, una din formele mutante ale maz?rei se coace cu o s?pt?mân? mai devreme, iar alta cu 10 zile mai târziu în raport cu soiurile ini?iale, ceea ce ofer? posibilitatea înc?rc?rii mai uniforme a fabricilor de conserve. Alte forme au întrecut cu 60% productivitatea unor a?a soiuri bune cum sunt Pobediteli ?i Ciudo Calvedona. Au fost ob?inu?i mutan?i cu o amplasare compact? a boabelor, cu o tulpin? mai scurt?, fiind mai rezisten?i la polignire ?i prezentând . avantaje pentru recoltarea mecanizat?. Dar, probabil, cel mai interesant s-a dovedit a fi soiul de maz?re cu sterilitate func?ional? incapabil de autopolenizare. La el pistilul iese în afar?, iar staminele sunt foarte scurte, de aceea polenul de pe ele nu nimere?te pe pistil. Concomitent la al?i mutan?i s-a format un nou tip de floare: cu totul deschis?, accesibil? pentru polenizarea de c?tre insecte. A?a a fost creat? pentru prima oar? maz?re capabil? de polenizare încruci?at?. Ac?iunea acestor mutageni chimici a fost controlat? pe ro?ii. ?i cu acest prilej au fost ob?inu?i mutan?i care prezentau interes: aveau o coacere mai rapid?, erau mai productivi, iar mutagenii DMS ?i EI au determinat formarea la soiul Moldavschii-rannii a unor plante cu ciorchini a câte 30 de ro?ii fiecare-recomandându-se ca foarte avantajoase pentru recoltarea mecanizat?. La A? a RM V. N. Lâsicov ?i colaboratorii s?i au creat pe baza folosirii factorilor fizici ?i chimici o original? colec?ie de mutan?i de porumb, care num?r? peste 500 de forme, fiecare dintre care având un ?ir de caractere valoroase: precocitate, num?r sporit de ?tiule?i, rezisten?? la t?ciune, con?inut ridicat de proteine ?. a. În RM trec probele sta?ionare circa 100 de noi hibrizi de p?pu?oi, crea?i pe baza liniilor mutante. Folosirea unor muta?ii ca Opac-2 ?i Flauri-2 au ca efect îmbun?t??irea calitativ? a proteinelor din gr?un?ele de porumb pe contul sporirii con?inutului de aminoacizi indispensabili (lizin?, triptofan) ?i în acest fel sporindu-i valoarea biologic?. Experien?ele de îngr??are a porcilor au demonstrat c? la hr?nirea lor cu p?pu?oi cu procent sporit ' de lizin? sporul de greutate în 24 de ore este egal cu .. 500-550 g, iar la hr?nirea cu p?pu?oi obi?nuit-doar cu 230-310 g. Hibridul Moldavschii-423 VL, creat de T. S. Cealîc, A. F. Palii, M. I. Borovschii ?. a. ?i raionat în republic?, con?ine de dou? ori mai mult? lizin? decât alte soiuri. Uneori metoda mutagenezei experimentale d? forme care lipsesc cu totul în natur?. Tratând semin?ele de grâu cu raze gama, selec?ionatorul indian M. S. Svaminatan a creat, de exemplu, vestitul soi-pitic, a c?rui introducere în practica agricol? a contribuit într-o m?sur? însemnat? la sporirea produc?iei de grâu a Indiei. Prin aceea?i metod? academicianul P. P. Luchieanenco a ob?inut un mutant din soiul Bezostaea-1 ?i o linie semipitic? de grâu cu un con?inut ridicat de protein? ?i cu o productivitate de peste 80 q/ha. Unul din principalii factori din mediul extern, care determin? productivitatea soiurilor, este regimul radia?ional. Dac? plantele vor fi mai bine luminate, productivitatea lor va fi corespunz?tor mai înalt?. Dar faptul depinde, în ultim? instan??, de structura plantelor-de caracterul compactit??ii ?i al ramifica?iei tufei, de orientarea frunzelor în spa?iu. De exemplu, la p?pu?oi frunzele sunt situate vertical ?i de aceea, chiar la o densitate sporit? a plantelor, fiecare din ele cap?t? o doz? suficient? do raze solare. La bumbac, îns?, frunzele din partea superioar? le umbresc ne cele din partea interioar?. În perioada înfloririi ?i rodirii, când rândurile se unesc, etajele medii ?i inferioare se afl? în condi?ii «de foame» de lumin?, fapt care se reflect? negativ asupra productivit??ii. De aceea, la «construirea» unor noi forme de bumbac o aten?ie deosebit? se acord? geometriei tufei. Prin iradierea cu raze gama a semin?elor savan?ii Institutului de cultur? a bumbacului al A? Tajice au ob?inut 60 de forme de bumbac modificate genetic. Între acestea se num?r? ?i mutantul «Duplex», la care frunzele sunt dispuse în a?a fel, încât nu se împiedic? una se alta ?i razele soarelui lumineaz? aproape integral etajul mediu. Pe fiecare peduncul al fructului plantei se dezvolt? ' câte dou? capsule de valoare complecta, scuturarea rodului legat fiind minim?. Productivitatea mutantului este cu 10 q/ha mai mare decât la soiul industrial primar 108-f, fiind de asemenea superior în ce prive?te calit??ile tehnologice ale fibrelor. Una din ispititoarele c?i de ridicare a productivit??ii fitotehniei o constituie sporirea facult??ii germinative a semin?elor în câmp. Este general cunoscut faptul c? în câmp uneori nu încol?esc aproape o p?trime din semin?ele cultivate. ?tiin?a agricol? mondial? caut? c?i de stimulare a încol?irii semin?elor. Se încarc? s? se ac?ioneze asupra grâului cu câmp electromagnetic, raze lazer, cu vibra?ii de frecven?? superânalt?, cu impulsuri de radia?ie solar? concentrat?. Savantul din Novosibirsc I. F. Peatcov a elaborat o metod? de ac?iune asupra semin?elor de grâu cu raze infraro?ii, fapt care are drept efect îmbun?t??irea încol?irii ?i cre?terea rodniciei. Semin?ele de clasa a treia, care dau 85% de încol?ire ?i care în mod obi?nuit nu se seam?n?, fiind tratate în prealabil cu raze infraro?ii, au dat o produc?ie de 25,1 q/ha. Peatcov a stabilit limita la care iradierea infraro?ie poate determina cre?terea procentului de încol?ire a semin?elor: era de 26%. Roada de pe terenurile experimentale trecea cu mult de 26%. Pe ce baz?? Spicele de grâu de aici erau mai bine dezvoltate, nu sufereau de boli, de?i nu fuseser? supuse în prealabil tratamentului cu substan?e chimice toxice. Razele s-au dovedit a fi ap?r?tori mai puternici ai plantelor decât mijloacele chimiei. Mai mult. Peatcov a sem?nat semin?ele iradiate într-un sol special infectat ?i ele r?mâneau s?n?toase. Noua metod? prezint? ?i o serie de alte avantaje. Sistemul radicular al plantelor experimentale e aproape de dou? ori mai viguros decât la cele de control. Aria suprafe?ei frunzelor este în medie cu 19% mai mare. Boabele experimentale con?in cu 3% mai mult gluten, iar acesta este un indiciu al unui con?inut mai ridicat de albumine. Deci, plantele sunt mai productive ?i dau o road? mai calitativ?. Este o realizare unic?! O alt? metod?, care s? dea rezultate asem?n?toare, pân? una-alta nu exist? în tehnica agricol? mondial?. ?i aceast? performan?? ar fi fost de neconceput f?r? s? se fi apelat la serviciile geneticiii. 9.2 Genetica ?i zootehnia În condi?iile actuale de cre?tere a popula?iei globului ?i respectiv de sc?dere a suprafe?elor rezervate plantelor furajere pe locuitor zootehnia are datoria de a face fa?? acestei noi situa?ii. Aceast? sarcin? de asigurare a popula?iei în cantit??i satisf?c?toare cu produse animaliere poate fi rezolvat? nu atât pe contul sporirii num?rului de vite, cât pe contul sporirii productivit??ii lor. Tot odat?, este necesar s? se ia în considera?ie o serie de noi tendin?e, ce se manifest? în direc?ia de dezvoltare a zootehniei. Vorba este c? sc?derea muncii fizice grele a determinat o sc?dere a nevoii de gr?simi. Din aceast? cauz? în întreaga lume se desf??oar? o reprofilare a tuturor verigilor zootehniei spre produc?ia de carne bogat? nu în gr?simi, ci în proteine. Continu? procesul de domesticire a unor specii de animale. A ap?rut o ramur? zootehnic? cu totul nou? - cre?terea animalelor s?lbatice. Intensificarea industrializ?rii unui ?ir de ramuri zootehnice (cre?terea p?s?rilor, a vitelor de lapte, a porcilor) necesit? selec?ionarea animalelor din punctul de vedere al capacit??ii acestora de a tr?i în condi?ii neobi?nuite pentru ele ?i al adapt?rii la un ?ir de procese de produc?ie noi. De exemplu, mecanizarea mulsului a condi?ionat necesitatea selec?iei dup? un astfel de caracter cum este viteza de secretare a laptelui ?i forma ugerului. Ca urmare a muncii de pr?sil? ?i de selec?ie, au fost create cirezi înalt productive cu o cantitate anual? de lapte muls de la fiecare vac? de rasa Neagr?-b?l?at? cu alb de 5-6 mii kg, de la rasele Simental, Ro?ie de step? ?i de la o serie de alte rase - câte 4-4,5 mii kg. În cursul unei lacta?ii de la vaca recordist? Volga (de ras? Neagr?- b?l?at? cu alb) din sovhozul «Rossia» regiunea Celeabinsc, s-a muls 17,5 mii kg de lapte, de la vaca Malvina (de rasa Simental), rejiunea Cernigov- 14,4 mii kg. Au fost create noi rase de vite de carne (cazah?), de lapte (curgan?, caucazian?, brun? ?. a.). 9.2.1 Fenomenul heterozisului la animale O direc?ie important? a geneticiii animalelor o constituie folosirea heterozisului, care apare la încruci??rile interspecifice între linii. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie ob?inerea unor pui heterozici (hibrizi). Purtând numele de produc?ie broiler, aceast? metod? se dezvolt? în întreaga lume în propor?ii enorme. Sarcina ei const? în crearea de pui, care în 8 s?pt?mâni s? ating? o greutate de 1,4 kg. În condi?iile actuale ale produc?iei industriale a puilor broiler sporul în greutate de 1 kg se realizeaz? prin cheltuirea doar a 2 kg de hran?. Efectul heterozis dup? un astfel de caracter important ca produc?ia de ou? este studiat pe larg. Conform datelor ob?inute de I. Socican, G. Caitaz ?i L. Vandiuc, introducerea hibrizilor simpli ?i complec?i de g?ini în toate gospod?riile-marf? din republic? va permite s? se ob?in? anual suplimentar câte 6-7 mln. ou?. Efectul heterozis se manifest? de asemenea la porci ?i oi. Rezultatele experien?elor efectuate de V. Ju?co ?i A. Anghelu?a în cadrul Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul zootehniei ?i medicinii veterinare din Republica Moldova, au ar?tat c? efectul heterozisului de pe urma încruci??rii interrasiale a porcilor de rasa Marele-alb, Lendras ?i a celor de rasa Eston? pentru becon constituie în medie în ce prive?te productivitatea scroafelor 8-12%, dup? sporul în greutate - 10-15% ?i dup? cheltuielile pentru hran?-8-10%. La oi efectul heterozisului se folose?te în scopul sporirii produc?iei de carne de miel. Experien?a efectuat? de F. Iliev ?i I. I. Mogoreanu în raionul Comrat, a demonstrat c? tineretul hibrid îl dep??e?te pe cel de ras? pur? în greutate vie cu 19-30% ?i d?, calculat pe fiecare animal, cu 17,5% mai mult? produc?ie. Mul?i hibrizi destul de valoro?i au fost ob?inu?i prin metoda hibrid?rii îndep?rtate a animalelor. Savan?ii, încruci?ând oi cu lân? fin? cu berbecul s?lbatic arhar, au creat o nou? ras? - rasa cu lini? fin? Arharo-Merinos - cu o bun? adaptare la condi?iile natural-climatice ?i de hran? locale. În urma încruci??rii berbecului s?lbatic muflon cu oi domestice a fost ob?inut? o form? hibrid? de berbeci bine adapta?i la condi?iile de step? ?i ale p??unilor alpine de înalt? altitudine. ?inem numaidecât s? pomenim ?i de încruci?area vitelor cornute mari cu zebu. Zebu este un animal ne preten?ios ?i foarte rezistent; el suport? bine ?i c?ldura, ?i frigul, este rezistent la numeroase boli infec?ioase, hematoparazitare ?i de alt? natur?. Laptele de zebu are un procent ridicat de gr?simi, proteine ?i microelemente. El digereaz? mai eficient decât animalele domestice hrana. De aceea folosirea calit??ilor sale utile în selec?ie este deosebit de important?. În SUA prin încruci?area dintre zebu ?i vite de carne au fost create noi rase productive. Între acestea se num?r? ?i cunoscuta ras? Santa-Hertruda. În cadrul Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice «Ascaniea-Nova» au fost încruci?ate vaci de ras? Ro?ie de Step? cu zebu arab, în Azerbaijean ?i în republicile din Asia Mijlocie au fost încruci?ate animale de rase locale. De la cei mai buni hibrizi s-au ob?inut câte 6 mii kg de lapte, cu un procent de gr?sime. dep??ind 4%. Hibrizii î?i întrec p?rin?ii ?i dup? alte calit??i folositoare: animalele sunt mari, grase, greutatea medie a unei vaci fiind egal? cu 550 kg. Carnea este gustoas?, prezentând un caloraj ridicat. La crearea raselor noi de animale se ?ine de asemenea cont ?i de un astfel de indiciu economic, cum este consumul de nutre?uri pe unitatea de produc?ie. Se ?tie, c? pentru hr?nirea animalelor se cheltuiesc de patru ?i jum?tate ori mai multe proteine decât cantitatea pe care ele o redau omului sub form? de carne, lapte, ou? ?i alte produse bogate în protein?. Care e solu?ia? Se fac încerc?ri de rezolvare a problemei, crescându-se noi produse proteice pentru animale - începând cu drojdiile ce cresc pe parafinele petroliere pân? la de?eurile din industria alimentar?. Dar exist? ?i o alt? cale: crearea unor noi animale, care se mul??mesc cu o hran? modest?, dar pe care o folosesc cu un mai mare randament. Anume pe aceast? cale s-a ob?inut un succes important. Este vorba de crearea unui tip nou de animale - hibridul triplu - prin încruci?area bizonului american, cu vite de rasa «?arole» (este r?spândit? în Fran?a) ?i animale de rasa Herford. Bizonul se afl? demult în centrul aten?iei cresc?torilor de vite: este fertil, ne preten?ios, cre?te repede. Dar bizonul nu este un animal pa?nic. Este un animal primejdios cape poate pune în orice moment coarnele în aplicare. Încerc?rile de a se încruci?a bizoni cu rase de vaci pa?nice timp îndelungat s-au soldat cu e?ecuri, urma?ii se dovedeau a fi sterili. ?i iat? c?, în sfâr?it, în California a fost ob?inut acest hibrid «interna?ional» care d? o descenden?? fertil? ?i nu mo?tene?te apuc?turile n?r?va?e ale unuia dintre p?rin?i. Carnea noii rase de vite con?ine multe proteine ?i un procent sc?zut de gr?sime: pre?ul de cost al ei este cu 25-40% mai ieftin decât al c?rnii de vac?. La nou? luni semibizonul-semitaurul cânt?re?te jum?tate de ton? (taurul obi?nuit atinge aceast? greutate la un an ?i jum?tate). ?i consum? în special ierburi. 9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute Metodele genetice sunt folosite pe larg ?i în vederea recre?rii multor specii de animale disp?rute. Activitatea economic? a omului se reflect? în modul cel mai tragic asupra animalelor s?lbatice. Se presupune c? în apropia?ii o sut? de ani de pe planeta noastr? va disp?rea în medie anual câte o specie de fiin?e vii. Desigur, cel mai chibzuit ar fi protec?ia animalelor în locurile lor obi?nuite de trai, dar acest lucru nu întotdeauna reu?e?te. Este necesar s? se depun? eforturi ca speciile rare de animale s? se acomodeze în rezerva?iile naturale ?i în gr?dinile zoologice, unde asupra lor se poate institui un control riguros. În acest fel animalele rare vor exista, chiar dac? vor disp?rea din natur?. Din rezerva?ii ?i gr?dini zoologice animalele vor putea fi mutate ulterior îi mediul natural. Exemplul cel mai memorabil în acest sens îl constituie regenerarea zimbrului. În 1927 în toat? lumea se num?rau doar 48 de zimbri europeni ?i 1 mascul caucazian. ?i to?i tr?iau în condi?ii de priva?iune: în gr?dini zoologice ?i în parcurile din Europa apusean?. Societatea interna?ional? de p?strare a zimbrilor ?i-a asumat grija de înmul?irea ?i încruci?area lor. Masculul caucazian, aflat, la Hamburg, a fost încruci?at cu un zimbru din Belovejscaia Pu?cia. Pe calea retroâncruci??rilor ?i încruci??rilor reciproce de la aceea?i hibrizi s-a reu?it ob?inerea unor animale de specia ini?ial?; ele au fost puse în libertate în Caucaz într-o rezerva?ie natural? organizat? special în acest scop ?i în prezent cireada num?r? peste 1100 de zimbri. La fel s-a procedat ?i cu zimbrii europeni. Dar pentru a li se spori fertilitatea ?i viabilitatea ei au fost mai întâi încruci?a?i cu bizoni americani ?i cu animalele domestice. Metodele retroâncruci??rii au condus în scurt timp la efectul scontat- deja în a patra genera?ie s-au ob?inut zimbri aproape pur-sânge. Tot gr?dinilor zoologice le dator?m ?i p?strarea unui astfel de animal rar cum este calul lui Prjevalschii. Istoria nou? a calului lui Prjevalschii a început de la trei perechi p?strate în diferite gr?dini zoologice. De rena?terea fo?tilor tr?itori ai pustiurilor centrale s-a apucat gr?dina zoologic? din Praga. În prezent în gr?dinile zoologice din lume se num?r? câteva sute de asemenea cai. Geneticiienii ?i zoologii nu numai au p?strat ?i au f?cut s? creasc? num?rul unor specii de animale aflate pe cale de dispari?ie. Ei au reu?it de asemenea s? restaureze unele specii disp?rute demult. Câteva veacuri trecuser? de la dispari?ia de pe p?mânt a tarpanilor ?i bourilor. Savan?ii i-au f?cut, îns?, s? reînvie. Experien?ele respective au fost pe cât de grele, pe atât de instructive. Caii s?lbatici, numi?i tarpani, erau r?spândi?i în p?durile ?i în stepele europene. Ultima dat? tarpanii au fost v?zu?i la începutul veacului trecut. ?i doar un metis de tarpan cu cai domestici i-au p?strat pân? în zilele noastre însu?irile ?i caracterele. Anume pe calea încruci??rii acestor hibrizi ?i s-a putut ob?ine cai identici din punct de vedere morfologic cu tarpanii. Primii s-au apucat de acest lucru speciali?ti polonezi la începutul veacului nostru; paralel la gr?dinile zoologice din Miunhen ?i Berlin f?ceau experien?e în acest sens fra?ii Hec. Probând diferite variante de încruci?are ?i f?când o riguroas? selec?ie artificial? de-a lungul unui ?ir de genera?ii, ei au c?utat s? ob?in? tarpani asem?n?tori cu str?mo?ii lor s?lbatici. ?i succesul a venit. Ultimul bour a c?zut în anul 1627. Dar sângele acestui str?mo? al vacilor s-a p?strat în arterele urma?ilor s?i domestici. Cele mai multe caractere ale bourului s-au p?strat la vacile ungare ?i ucrainene de step?, precum ?i la vacile engleze de parc. Unul din fra?ii Hec, directorul gr?dinii zoologice din Berlin, s-a apucat s? restaureze bourul cu acelea?i metode ale încruci??rii reciproce. În prezent a fost creat? o copie destul de exact? a acestor animale, disp?rute acum trei secole ?i jum?tate. 9.2.3 Banca de gene În scopul p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie ?i al îmbun?t??irii rasei de animale domestice, la ora actual? se depun eforturi în vederea elabor?rii unor metode de conservare a genelor lor, adic? a cre?rii unor depozite (b?nci) speciale de p?strare a genelor de animale. În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din Pu?chino s-a desf??urat o conferin?? consacrat? în exclusivitate acestei probleme. Ini?iativa organiz?rii conferin?ei îi apar?inea profesorului B. N. Veprin?ev. Lui i-a venit ideea s? colecteze ?i s? conserve sortimente de gene de animale pentru ca în viitor, dac? va fi necesar ?i vor exista posibilit??i tehnice, s? se recreeze din ele speciile disp?rute. Aceast? idee a trezit ?i interesul tuturor participan?ilor la Asambleia general? a Asocia?iei Interna?ionale de Ocrotire a Naturii (AION), care s-a desf??urat în octombrie 1978 în ora?ul A?habad. Se ?tie c? fauna mondial? a pierdut o astfel de specie unic? de mamifere marine ca vaca-de-mare, nimicit? în mod barbar cu 200 de ani în urm? în apele de coast? ale insulelor Comandore. În zilele noastre s-a ajuns s? se în?eleag? cât se poate de bine ce fond genetic s-a pierdut odat? cu dispari?ia acestor animale: dac? vaca-de-mare s-ar fi p?strat pân? în prezent, problema dobândirii proteinelor de origine animal? s-ar fi rezolvat destul de simplu ?i de eficient: prin cre?terea acestor animale pe întinsele «p??uni» sub-acvatice. Pentru ce este nevoie de o banc? a genelor? Întreaga bog??ie a lumii animale de pe p?mânt este condi?ionat? de varietatea genelor, care s-au format în cursul evolu?iei de milioane de ani. Dar aceast? bog??ie este amenin?at? de o primejdie real?. În primul rând, scade în mod catastrofal num?rul general de specii de plante ?i animale. În al doilea rând, scade num?rul indivizilor din interiorul multor specii, iar aceasta implic? o sc?dere a volumului fondului genetic al speciei. Desigur, c? pentru multe animale pe cale de dispari?ie ultimul refugiu îl pot constitui gr?dinile zoologice, dar pentru a se evita încruci??rile dintre indivizi cu un grad apropiat de rudenie, fapt care duce inevitabil la degenerare, gr?dinile zoologice ar urma s? între?in? cel pu?in câte 50- 100 de indivizi de fiecare specie. Dar, dup? cum arat? calculele, chiar ?i în cazul unui astfel de num?r minim de indivizi necesari se va pierde aproape jum?tate din genele de fiecare specie. De altfel, anume o astfel de situa?ie s-a creat în zootehnie. Tendin?ele moderne constau în folosirea unui num?r redus de rase înalt productive; în timp zeci de rase locale dispar ireversibil. În realitate, îns?, toate speciile de animale ?i plante au valoare economic? poten?ial?. Bun?oar?, animalele s?lbatice, constituie o surs? absolut necesar? de creare în zootehnie a unor noi rase pe calea domesticirii ?i încruci??rii cu rase locale. În acest fel îns??i logica vie?ii indic? asupra necesit??ii de a se depune eforturi pentru p?strarea unui num?r maxim posibil de genotipuri. Dar pentru aceasta este necesar? crearea unui depozit, unde vor fi concentrate asortimente variate de gene ?i de unde ele vor putea fi primite, în caz de necesitate, pentru munc? experimental? sau de selec?ie. Conform opiniei lui B. N. Veprin?ev ?i N. N. Rott, asortimentele de gene pot fi p?strate «închise» în celule sau chiar în embrioni. A fost elaborat? o metodic? de congelare a celulelor, care permite ca dup? decongelare ele s?-?i p?streze vitalitatea. În ce const? aceast? metodic?? În mediul în care se afl? celulele se adaug? crioprotectori - substan?e care protejeaz? celulele de ac?iunea nimicitoare a frigului, iar apoi celulele sunt r?cite treptat pân? la temperatura de –79°CE sau pân? -196°CE. Celulele congelate se pot p?stra timp îndelungat: pân? la câteva zeci de ani. În practica cre?terii vitelor în prezent se aplic? pe larg metoda p?str?rii spermei congelate în azot lichid (la t° de -196°CE), urmând ca apoi, dup? ce va fi decongelat?, s? fie folosit? pentru fecunda?ia artificial? a femelelor. Metoda ofer? posibilitatea sporirii de multe ori a productivit??ii reproduc?torilor care prezint? caractere de mare valoare economic?. Bun?oar?, de la un taur se pot ob?ine nu 50-100 de vi?ei anual ca în cazul fecunda?iei naturale, ci pân? la 10 mii. Sperma congelat? se p?streaz? ani întregi ?i poate fi folosit? ?i atunci când reproduc?torul e mort; ea poate fi de asemenea u?or transportat? într-acolo unde este necesar? ameliorarea cirezii. Aceast? metod? poate fi folosit? pentru înmul?irea vitelor cornute mari, a cailor, porcilor, oilor, caprelor, g?inilor, pe?tilor ?i a altor animale. Ea este folosit? ?i pentru cre?terea animalelor s?lbatice, între?inute în gr?dini zoologice. Se fac experien?e pe 80 de specii de astfel de animale. În ultimii ani a fost propus înc? un mod de p?strare a genelor. Este vorba de congelarea timpurie a embrionilor de mamifere. Dup? decongelare ace?ti embrioni se implanteaz? în uterul femelei-recipient, unde î?i continu? dezvoltarea. Metoda se aplic? în prezent la iepuri, oi, capre ?i la vite cornute mari. Congelarea embrionilor ofer? posibilitatea p?str?rii ?i transmiterii caracterelor economic valoroase nu numai a masculilor, dar ?i a femelelor. Vacile recordiste (de exemplu, Volga, despre care am mai pomenit) este ra?ional s? fie folosite nu numai în calitate de produc?toare de lapte, ci ?i de ovule. În prezent în URSS ?i în alte ??ri au fost ob?inute succese importante în direc?ia determin?rii la oi ?i vaci a poliovula?iei, a extragerii din uter ?i a conserv?rii ovulelor, apoi implantarea lor unor femele-recipien?i obi?nuite. Cu ajutorul unor trat?ri hormonale de la o singur? femel? înalt productiv? se poate ob?ine pân? la 60 de embrioni anual in loc de 1-2. Ei pot fi apoi implanta?i unor femele de rase inferioare, ob?inându-se astfel de la o vac? 20-30 de vi?ei pe sezon. Pe aceast? cale se poate realiza o ameliorare substan?ial? a ?eptelului dintr-o gospod?rie, raion sau chiar ?ar?, deoarece animalele de rase valoroase pot fi u?or r?spândite sub forma embrionilor congela?i. Anume a?a se procedeaz? în Australia, unde importul de animale mature este interzis de reguli de carantin? speciale. O alt? cale de realizare a poten?ialului genetic al unor organisme cu indicatori remarcabili o constituie clonarea genetic?, adic? ob?inerea unor copii exacte de animale în via?? sau care au disp?rut demult, dac?, bineîn?eles, celulele lor, într-un fel sau altul, s-au p?strat. În biologie grupul de celule formate de la una singur? se nume?te clon?. Din aceast? cauz? ?i ob?inerea unor organisme identice genetic dintr-o singur? celul? se nume?te clonare. În principiu, nu exist? nici o piedic? în vederea clon?rii în acest mod a oric?ror specii de animale. Câ?iva ani în urm? J. Herdon din Chembridj (Anglia) a ob?inut un mormoloc care practic nu avea «mam?». El a recoltat dintr-un intestin de broasc? o celul? somatic? (diploid?), a extras din ea nucleul ?i l-a implantat în ovulul unei alte broa?te. Totodat?, nucleul din ovul fusese nimicit prin iradiere cu raze ultraviolete În acest fel întreaga garnitur? de gene noul organism o ob?inea de la unul din p?rin?i. Mormolocul era, bineîn?eles, copia genetic? absolut? a broa?tei de la care s-a «împrumutat» nucleul celular. Într-un alt centru ?tiin?ific din Anglia (Oxford) D. Bromholl a reu?it s? implanteze nucleul extras dintr-o celul? somatic? în ovulul de epure. De remarcat c? doctorul Bromholl a folosit celule care au crescut mul?i ani la rând în cultur? de ?esut în afara organismului (in vitro). Anume cu asemenea celule a fecundat ovulul, nucleul c?ruia era nimicit ini?ial prin iradiere cu raze ultraviolete. Ovulul fecundat a fost implantat în uterul iepuroaicei, care îndeplinea rolul de incubator viu. În consecin??, s-a dezvoltat un embrion ale c?rui gene con?ineau numai gene ale iepurelui (mort demult) celulele c?ruia fuseser? cultivate in vitro. O adev?rat? reînviere! Conform opiniei unor exper?i, în anii apropia?i va fi elaborat? o metodic? general accesibil? ?i ieftin? de înmul?ire «prin plombagin?» a vitelor cornute mari ?i a altor animale domestice. O atare metodic? va avea ca obiectiv ob?inerea de celule extrase din ?esuturile unor indivizi animali remarcabili, stimularea femelelor în producerea unui num?r mare de ovule (aceasta deja se realizeaz?), fecunda?ia cu nuclee de celule somatice (atât de la masculi, cât ?i de la femele-recordiste) a acestor ovule (ale c?ror gene au fost ini?ial distruse prin iradiere) ?i implantarea ovulelor la mame adoptive. 9.3 Genetica ?i pedagogia 9.3.1 Genotipul ?i mediul social Probabil, c? nu o dat? ne-am întrebat, de ce nu fiecare om poate fi f?cut compozitor, pictor, scriitor sau matematician? De ce unul începe s? compun? versuri înc? de pe b?ncile ?colii, iar altul nu reu?e?te s-o fac? chiar ?i dup? ce însu?e?te toate tainele compunerii versurilor? Acela?i lucru se poate spune ?i despre cele mai înalte performan?e sportive: oricâte eforturi ?i timp nu s-ar cheltui pentru antrenamente, nu fiecare poate s? devin? campion olimpic. De ce un om se poate abate u?or de la drumul drept ?i deveni delincvent, iar altul r?mâne neclintit chiar în împrejur?ri care îl pun la încerc?ri dintre cele mai grele? Toate aceste «deceuri» au un singur r?spuns: to?i oamenii sunt diferi?i. Fiecare î?i are genotipul s?u pe baza c?ruia, în rela?ie cu mediul, se formeaz? particularit??ile omului, inclusiv ?i cele psihice. În afar? de aceasta, asupra form?rii psihicului o mare înrâurire o are educa?ia, începând din primele zile ale apari?iei pe lume a noului om. Mult timp pe savan?i ?i pe pedagogi i-a fr?mântat urm?toarea întrebare: în ce mod conlucreaz? în lupta pentru viitorul om ereditatea, mediul ?i educa?ia? Cu alte cuvinte, cui dintre ace?ti trei factori îi apar?ine rolul hot?râtor în formarea personalit??ii? Unii considerau c? formarea esen?ei sociale a omului, dezvoltarea personalit??ii depinde în totalitate de ereditate. Va fi omul bun sau r?u, curajos sau fricos, harnic sau un lene? toate acestea, dup? opinia lor, sunt programate dinainte în ereditate. Nu este greu s? ne d?m sama c? acest punct de vedere este nu numai nefundamentat, dar ?i într-o anumit? m?sur? d?un?tor, deoarece nu rareori el serve?te drept paravan celor care nu ?tiu sau nu doresc s? se preocupe de educa?ie: toate deficien?ele din educa?ie le pun în sama «eredit??ii proaste», împotriva c?reia educa?ia ar fi, chipurile, neputincioas?. Ea este d?un?toare ?i în alt? privin??. S? ne imagin?m urm?toarea situa?ie. F?când totalurile anului ?colar înv???torul d? scurte caracteristici fiec?rui elev. De exemplu, «Scutaru este silitor, perseverent, sârguincios. Succesele lui au depins în mare m?sur? de h?rnicia ?i sârguin?a cu care a muncit» – dup? aceste cuvinte cel caracterizat va c?uta pe viitor s? se manifeste ?i mai în deplin?tatea acestor calit??i. «Dar iat? c? Ciobanu a reu?it totul f?r? mult efort. Este un talent înn?scut». La ce se poate gândi vizatul Ciobanu dup? aceste cuvinte? E bine c? totul îi merge u?or ?i în toate izbute?te. Dar în caracteristic? nu s-a pomenit despre atitudinea sa fa?? de înv???tur?, fa?? de munca ob?teasc?. Reiese c? nu el a ob?inut rezultate bune, ci ele au venit singure, de la sine. Dar oare aceast? insinuare nu reprezint?, de fapt, o minimalizare a personalit??ii lui Ciobanu, o negare a «eu»-lui s?u? P?rta?ii altor tendin?e considerau c? to?i oamenii se nasc cu aptitudini naturale egale ?i dac? educatorii nu-?i vor precupe?i eforturile, iar copiii nu se vor l?sa pe tânjal?, apoi fiecare ar putea s? ajung?, de exemplu, la nivelul lui Mozart ?i Eminescu, Pu?chin ?i Repin. Urmând acestei logici, s-ar p?rea c? este tot a?a de u?or s? se formeze personalitatea omului prin intermediul instruirii ?i educa?iei, cum se poate face din lut orice figur?. ?i acest punct de vedere s-a dovedit lipsit de valabilitate. Fiecare pedagog cunoa?te faptul c? atât temperamentele, cât ?i înclina?iile, ?i capacit??ile copiilor – toate sunt diferite. Fiecare elev, fiecare om, în general, este o personalitate irepetabil?, cu caracterul s?u deosebit, cu un mod personal de gândire, memorare, de aten?ie. Unul toat? via?a nu mai ajunge s? aib? ureche muzical?, iar altul compune muzic? de la ?ase ani. Un elev abia de poate pricepe legea lui Culon, în schimb, poate deosebi dup? glas orice pas?re, altul rezolv? ecua?ii diferen?iale, iar altul nu poate s? deosebeasc? teiul de ar?ar. «Dac? to?i oamenii ar avea acelea?i aptitudini, – spune A. C. Scvor?ov, cunoscut biolog-evolu?ionist, – din aceasta ar reie?i c? ?i omenirea luat? în întregime n-ar prezenta o diversitate de talente poten?iale mai bogat? decât un om oarecare. Este, probabil, o idee prea s?r?cit? despre omenire...» Este un adev?r incontestabil faptul c? spiritul de observa?ie, aten?ia, memoria, h?rnicia ?. a. m. d. contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, la afirmarea talentului. Chiar ?i un astfel de artist genial al cuvântului ca Tolstoi ?i el a fost nevoit s? retranscrie «R?zboi ?i pace» de 8 ori! Dar al?ii ar fi gata s?-?i transcrie lucr?rile la nesfâr?it f?r?, îns?, s? aib? ?ansa de a ajunge vre-odat? la în?l?imea lui Tolstoi. Apropo, fiindc? veni vorba de memorie. ?i ea este diferit? la diferi?i oameni. Chiar dac? ar fi s? fie antrenat? la nesfâr?it, la majoritatea oamenilor memoria-i... «ca memoria»; unii au dezvoltat? memoria vizual?, al?ii pe cea mintal? (logic?, auditiv?), sau ?i pe una, ?i pe alta. Dar se întâlnesc ?i oameni cu o memorie fenomenal?. I. Andronicov povestea despre I. Sollertinechii, care avea o memorie cu totul ie?it? din comun. Aruncând o privire asupra unor pagini de text, pe care le vedea pentru prima oar?, el întorcea cartea ?i spunea: «Controleaz?». ?i orice pagin? nu i-ar fi fost numit?, el o reproducea pe de rost. Când a fost rugat s?-?i aminteasc? ce era tip?rit în josul paginii 212 din volumul doi al operelor complecte ale lui N. V. Gogol din ultima edi?ie a AES (Asocia?ia Editurilor de Stat), Sollertinechii, chibzuind câteva momente, a redat integral ?i f?r? nici o gre?eal? textul: «Laud? ?ie, artiste, vivat Andrei Petrovici – recenzentului cum se vede îi pl?cea fami-... «Iart?-ne, Ivan Ivanovici, dar ce e cu acest «fami-? – «Fami-? – a r?spuns el cu nep?sare, de parc? ar fi fost în firea lucrurilor, – «fami-» este prima jum?tate a cuvântului familiaritate, numai c? «-liaritate» vine de acum pe pagina dou? sute treisprezece». Este pu?in probabil c? doar cu ajutorul antrenamentelor fiecare din noi ar putea s?-?i formeze un asemenea nivel de dezvoltare a memoriei. ?i e p?cat. Exemplele prezentate vin s? ne conving? de faptul c? asupra form?rii profilului individual al capacit??ilor omului exercit? o anumit? influen?? ?i ereditatea, ?i mediul în în?elesul cel mai larg al no?iunii. Pe lâng? ac?iunea mediului, genotipul determin? ?i el dezvoltarea general? a copilului ?i succesele lui la înv???tur?. Un debil mintal se alege cu foarte pu?in chiar ?i de pe urma celei mai bune instruiri, în timp ce un om n?scut cu aptitudini geniale reu?e?te în mod obi?nuit multe f?r? ajutorul cât de cât însemnat al cuiva. Dar pentru majoritatea copiilor de ambian?a familial?, instruirea în ?coal?, propriile lor eforturi depinde în ce m?sur? realiz?rile lor se vor apropia de limita superioar? a capacit??ilor lor înn?scute. Gemenii sunt materialul natural pe baza c?ruia se poate cel mai bine studia interac?iunea dintre genotip ?i mediu. Dup? cum am mai ar?tat, exist? dou? categorii de gemeni: obi?nui?i (bivitelini), cu genotipuri-diferite ?i identici (univitelini), cu genotipuri identice. Numeroase experien?e efectuate asupra gemenilor au demonstrat c? cu cât un caracter oarecare depinde mai mult de genotip, cu atât mai mult gemenii identici seam?n? unul cu altul sub raportul acestui caracter. ?i cu cât el depinde mai mult de mediul extern, cu atât mai mult se pot deosebi între ei gemenii identici. Cele mai mari deosebiri între gemeni se constat? în cazul când ei sunt educa?i în familii diferite; dar astfel de cazuri se întâlnesc extrem de rar. De regul?, gemenii identici sunt educa?i în condi?ii într- atât de identice, încât poate s? apar? întrebarea: nu este oare acest fapt principala cauz? a asem?n?rii lor? R?spunsul se poate ob?ine prin compararea lor cu gemenii obi?nui?i. Gemenii obi?nui?i cresc ?i ei în una ?i aceea?i familie, în unul ?i acela?i interval de timp. De aceea influen?a mediului asupra deosebirilor dintre gemenii obi?nui?i este comparabil? cu influen?a pe care o are mediul asupra diferen?elor dintre gemenii identici. Diferen?a dintre gemenii obi?nui?i ?i cei identici, crescu?i împreun?, este condi?ionat? în temei de ereditatea lor diferit?. În schimb, diferen?ele dintre gemenii identici crescu?i împreun? ?i gemenii identici crescu?i în medii diferite este condi?ionat? totalmente de condi?iile diferite de mediu. Astfel, conform datelor savan?ilor americani, educa?ia diferen?iat? duce la deosebiri cu mult mai mari de greutate ?i capacit??i mintale, dar nu are nici o înrâurire asupra în?l?imii. Prin urmare, în?l?imea depinde în special de ereditate, iar greutatea fizica ?i capacit??ile intelectuale sunt determinate aproximativ în egal? m?sur? de ereditate ?i de mediu. 9.3.2 Talentul ?i ereditatea L?murind rolul eredit??ii ?i al mediului în dezvoltarea omului, în formarea personalit??ii sale, este important s? se explice ce reprezint? mediul raportat la om. Asemeni altor fiin?e vii, omul se na?te ?i tr?ie?te într-un mediu ce este determinat atât de factori abiotici, cât ?i de factori biotici. În acest sens se poate afirma c? mediul omului este acela?i ca ?i al altor fiin?e vii. Dar datorit? con?tiin?ei, omul ac?ioneaz? în sfera formei sociale de mi?care a materiei, subordonându-?i mediul ?i to?i factorii ce ac?ioneaz? în el. Din aceast? cauz? mediul uman are un caracter social. Fiecare fiin?? uman? se na?te ?i tr?ie?te în condi?iile mediului social. În ce prive?te identitatea sau varietatea genetic?, ele sunt determinate de garniturile de gene. Fiecare om î?i are garniturile sale particulare de gene ?i în virtutea acestui fapt din punct de vedere genetic to?i oamenii sunt diver?i, individuali, cu excep?ia gemenilor identici. Remarcând diferite particularit??i în manifestarea caracterelor la diferi?i oameni, ne ciocnim nu de o insuficien?? genetic?, ci de diversitatea genetic?. Este important s? se sublinieze în acest context c? diversitatea genetic? a oamenilor nu depinde de mediul social ci, din contra, de mediul social depinde manifestarea diversit??ii genetice, deoarece ea este determinat? de condi?iile sociale în care omul se na?te, se dezvolt? ?i se formeaz? ca personalitate. Ei, bine, ve?i spune dumneavoastr?, dar capacit??ile fenomenale la copiii care, ca s? zicem a?a, n-au dovedit înc? s? între în contact cu mediul social, care n-au trecut înc? minimumul elementar de instruire ?i educa?ie? Aceea?i întrebare se poate referi ?i la personalit??ile remarcabile care se dezvolt? în aceea?i familie cu altele destul de mediocre. Într-adev?r, majoritatea copiilor care se nasc sunt copii obi?nui?i, copii înzestra?i într-un domeniu oarecare se nasc într-un num?r mic, iar personalit??i remarcabile, înzestrate multilateral, adic? oameni geniali, se nasc extrem de rar. Na?terea copiilor geniali aminte?te întrucâtva loteria. Juc?torii reu?esc, de regul?, s? ghiceasc? unul-dou? numere, mult mai pu?ini – 3-4 ?i cu totul pu?ini – 5-6 numere. iar în dependen?? de ghicire se stabile?te suma câ?tigului. Cu cât mai mic? este probabilitatea ghicirii, cu atât mai valoros este câ?tigul. Ideea a fost exprimat? sugestiv de V. Polânin. «Na?terea geniului, – spunea el, – este câ?tigul realizat la o loterie lipsit? aproape de câ?tiguri». Ne este dat foarte rar s? auzim despre apari?ia copiilor cu talente deosebite. Una din aceste rare comunic?ri senza?ionale a fost publicat? de ziarul japonez influent «Japan Times». Ea se referea la Chim Iun Von, un seulez de trei ani, care vorbea la fel de liber engleza ?i germana ca ?i coreeana, limba sa matern?. El rezolva cu o nemaiv?zut? u?urin?? probleme dintre cele mai complicate, folosind în acest scop calculele diferen?iale ?i integrale. Chim Iu este me?ter la scrisul caligrafic, scrie versuri foarte bune ?i cite?te ziarele. P?rin?ii acestui fenomen – Chim Su Son, fizician, în vârst? de 33 de ani ?i Iu Mun Hiun, cadru didactic la Universitatea din Seul, în vârst? de asemenea de 33 de ani - au povestit c? în a patra lun? dup? na?tere fiului i-au ap?rut dintr- odat? 19 din?i, iar peste dou? zile el a început s? rosteasc? cuvinte. La ?ase luni el a început s? mearg? ?i s? memoreze din auzite denumiri de copaci ?i de animale. La 1 an ?i o lun? Chim însu?ise destule cuvinte engleze?ti, pentru a vorbi satisf?c?tor engleza. Peste o lun? el a început s? vorbeasc? germana. La un an ?i jum?tate a început s? scrie cu o pensul? mic?, ?i cu tu?, iar la doi ani a început s?- ?i fac? însemn?ri zilnice. Multe dintre însemn?rile ?i desenele lui au fost publicate în ziarele din Seul. Deci, un adev?rat fenomen. Un alt exemplu. În anul 1979 la sec?ia preg?titoare a Universit??ii din Moscova a fost primit un b?ie?el de nou? ani – Jalil Said – din Afganistan. Guvernul acestei ??ri a hot?rât s?-l trimit? pentru continuarea studiilor în URSS la facultatea de mecanic? ?i matematica a USM (programa pentru ?coala medie el a însu?it-o într-un an). Jalil a venit în Uniunea Sovietic? împreun? cu tat?l s?u Cherim Said, care urma ?i el s?-?i fac? studiile la Universitate. Dup? o lun? ?i jum?tate de cursuri cu înv???tori de limba rus?, Jalil a început s? în?eleag? bine întreb?rile care i se adresau, s? r?spund? la ele ?i adesea s-o fac? chiar pe traduc?torul pentru tat?l s?u. Dar la început lec?iile mergeau destul de prost. ?i doar atunci când a fost schimbat modul de instruire, luându-se ca baz? manualul de matematic?, treburile s-au normalizat. Care este explica?ia acestor cazuri? Ce rol i se atribuie eredit??ii ?i ce rol mediului în dezvoltarea talentelor cu totul ie?ite din comun? Iat? ce scriu în leg?tur? cu aceasta cunoscu?i savan?i Ia. Reghinschii ?i A. Scvor?ov: «Ereditatea talentului? Exist? numeroase genealogii care o confirm?: muzica în familia Bah, astronomia pentru întreaga genera?ie de astronomi Cassini în cadrul c?reia s-a desf??urat de la tat? la str?nepot timp de 124 de ani continuitatea în conducerea observatorului astronomic din Paris; pictura în familia Macovschii, matematica în familia Bernulli. Pe de alt? parte, îns?, în majoritatea cazurilor înzestrarea ereditar? este determinat? de îmbinarea unui ?ir de însu?iri independente... Poate c? anume în polifactorialitate ?i se ascunde una din cauzele faptului c? chiar ?i în familiile cu mul?i copii ale geniilor se n??teau atât de rar copii geniali». «Nu avem motive s? afirm?m c? exist? gene speciale ale genialit??ii; formele de manifestare a talentului uman sunt atât de variate ?i individual irepetabile, încât este mai verosimil s? fie considerate nu urmarea unor gene speciale ale genialit??ii, ci rezultatul unor combina?ii unice, irepetabile în fiecare caz aparte ale unui ?ir întreg de gene, care fiecare în parte nu determin? nici un efect remarcabil. Adev?rul este confirmat ?i de faptul c? în marea majoritate a cazurilor descenden?a oamenilor de sam? este destul de obi?nuit?». Din aceste opinii se poate trage urm?toarea concluzie general?: nu ac?iunea unor oarecare gene izolate determin? formarea talentului. Fiecare gen? aparte sau o grup? de gene condi?ioneaz? unele însu?iri pozitive aparte (temperament, atrac?ie pentru ceva, aten?ie, memorie, spirit de observa?ie, imagina?ie, capacitate de în?elegere rapid? ?. a. m. d.), iar îmbinarea întâmpl?toare a unei mul?imi de asemenea însu?iri (?i, prin urmare, ?i a genelor care le determin?) într-un singur individ contribuie la dezvoltarea maxim? a capacit??ilor sale – adic? a talentului. Probabilitatea îmbin?rii într-o singur? persoan? a majorit??ii însu?irilor pozitive e foarte mic? – de aici ?i raritatea apari?iei lor în lume. Tot odat?, se cunoa?te c? nu toate genele se manifest? într-un mediu sau altul ?i c? genele asem?n?toare î?i manifest? în chip diferit ac?iunea în condi?ii de mediu diferite. Prin urmare, însu?i mediul «potrive?te» ac?iunea fiec?reia dintre gene sau a unor blocuri de gene unul fa?? de altul, «?lefuindu-le» efectul general. Tot mediul este cel care joac? rol de «punct de trecere», aprobând sau anulând aceast? ac?iune general?, adic? stimuleaz? sau inhibeaz? o ac?iune sau alta a individului. În acest cadru o importan?? colosal? o are instruirea ?i educa?ia orientat?. Se în?elege de la sine c? dac? elevul sau studentul nu poate s? asimileze ceva, dar o dore?te, el va fi, pe drept, recompensat, dac?, îns?, este capabil, dar lene?, pe bun? dreptate, va fi mustrat. ?i deoarece toate aceste calit??i determin? rela?iile dintre oameni, manifestarea lor va fi apreciat? în chip diferit, în dependen?? de condi?iile concrete ale mediului social. În ce prive?te seulezul de 3 ani Chim, nici acest caz nu con?ine nimic supranatural. Pur ?i simplu, exemplul ilustreaz? o dat? în plus posibilitatea manifest?rii foarte de timpuriu ?i în diverse domenii a unor capacit??i poten?iale enorme. ?tiin?a nu dispune înc? de informa?ie suficient? asupra modului în care recep?ioneaz? lumea înconjur?toare copilul în perioada dezvolt?rii sale embrionare. Nu este exclus c? anume aceast? perioad? este fundamental?, hot?râtoare în formarea psihicului ?i, prin urmare, ?i a personalit??ii omului. În perioada embrionar? dezvoltarea creierului este determinat? de programul .genetic. Programul genetic, – scrie cunoscutul geneticiian sovietic, academicianul N. P. Dubinin, – asigur? posibilitatea manifest?rii sferei spiritual suprabiologice a omului, iar condi?iile sociale transform? aceast? posibilitate în realitate în procesul activit??ii de munc?, social de produc?ie a oamenilor, legat? de dezvoltarea vorbirii ?i înrâurind asupra form?rii gândirii logico-abstracte». Nu este exclus c? în viitor no?iunea «mediu social» se va complecta cu starea psihic?, emotiv? în care se afl? viitoarea mam? în perioada gravidit??ii. Doar ?i ea este diferit? la diferite mame ?i chiar la una ?i aceea?i mam? la sarcini diferite. 9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia Dac? a?i fost mai mul?i copii în familie, pute?i – s-o întreba?i pe mama, cum se sim?ea ea când a?tepta un copil sau altul. Mul?i î?i manifest? înc? de pe atunci temperamentul... Momentul fecunda?iei ovulului este, de fapt, momentul na?terii unei noi vie?i. Pân? la el celulele sexuale au parcurs o cale lung? de diferen?iere ?i specializare în conformitate cu programul genetic al fiec?ruia dintre p?rin?i. Dup? unirea gametului mascul cu cel femel ?i formarea zigotului, începe ac?iunea coordonat? a dou? programe genetice ?i realizarea consecvent? a informa?iei ereditare, pe care o con?in, pe parcursul întregului proces de dezvoltare individual?. De acum la a optsprezecea zi de la concep?ie începe s? bat? inima noii fiin?e, la dou? luni organele îi sunt în temei formate, iar la trei luni ea se manifest? în toat? plin?tatea: se poate stabili ce este b?iat sau fat?. La patru luni EL sau EA încep s?-?i caute o pozi?ie mai comod?, iar la cinci unii î?i manifest? deja caracterul. La acest moment copilul simte ?i retr?ie?te toate bucuriile ?i emo?iile mamei, fiind foarte sensibil la dispozi?ia ei ?i reac?ionând în mod corespunz?tor. Se pare c? în parte la acest fundament se referea L. N. Tolstoi când scria: «Oare nu atunci am ob?inut eu tot cu ceea ce tr?iesc în momentul de fa??, ?i am agonisit atât de mult, atât de repede, încât în întreaga via?? ce a urmat nu am reu?it s? cap?t nici a suta parte cât c?p?tasem înainte? De la un copil de cinci ani ?i pân? la mine e un singur pas. De la un nou- n?scut pân? la un copil de cinci ani e o distan?? cumplit?. De la embrion pân? la nou-n?scut e o pr?pastie, iar de la ne existen?? pân? la embrion se întinde nu o pr?pastie, ci ceva de neconceput». În psihologie ?i pedagogie se obi?nuie?te s? .se considere c? omul nu se na?te personalitate, ci devine ca atare. ?i aceasta este într-adev?r a?a, deoarece personalitatea a început s? semnifice cel mai adesea individualitatea în raporturile ei sociale. Dar atunci ce urmeaz? s? se considere na?terea omului-apari?ia lui pe lume sau momentul ini?ial al dezvolt?rii sale în uterul mamei? Doar acele nou? luni care urmeaz? dup? momentul concep?iei noului om sunt mult mai bogate în informa?ie decât mul?i dintre anii ce vor urma. «Pot s? demonstrez c? multe din ceea ce consider?m specific uman, c?p?tat de om dup? na?tere, în realitate se con?ine în genetica noastr?, se afl? în natura noastr? în forma unor raporturi fixate ale structurilor nervoase», – scria remarcabilul fiziolog, academicianul P. Anohin. Aceast? declara?ie permite s? se considere c? formarea personalit??ii începe .in procesul dezvolt?rii embrionare a copilului, iar manifestarea particularit??ilor ei începe la diferi?i oameni în momente diferite. Nu f?r? temei se spune devenirea, ?i nu apari?ia personalit??ii; ?i nu a personalit??ii în general, ci a unui om concret. «Nu este exclus, - scrie cunoscutul psiholog Ia. L. Colominechii, – c? într-un viitor nu prea îndep?rtat s? se formeze un domeniu special al pedagogici – pedagogia embrionar?, ?tiin?a despre ac?iunea direct? ?i indirect? (prin intermediul psihicului ?i organismului mamei) asupra form?rii psihicului omului în perioada dezvolt?rii sale embrionare». Ideea c? fiecare om vine pe lume cu un ansamblu variat de capacit??i a devenit una din tezele de baz? ale concep?iei umaniste despre om. Aproape în fiecare om exist? capacit??i spirituale poten?ial nelimitate. A fost demonstrat c? miliardele de celule ale creierului omenesc sunt capabile s? înf?ptuiasc? o munc? cu adev?rat titanic?; problema e, în ce mod se pot mobiliza ?i folosi la maximum colosalele lor posibilit??i. Într-un laborator de psihologie a fost efectuat? o experien?? în care ex-campionul lumii la ?ah M. Tal a jucat ?ah cu persoana supus? examin?rii. Trei partide acesta le-a jucat în stare obi?nuit?, iar alte trei-în stare de hipnoz?, insuflându-i-se chipul unuia dintre ?ahi?tii remarcabili din trecut. Tal a câ?tigat. Dup? seans el ?i-a caracterizat în felul urm?tor partenerul: «Înainte de hipnoz? am jucat cu o persoan? care abia mi?ca figurile. În stare de hipnoz?, îns?, în fa?a mea st?tea un cu totul alt om, expansiv, energic, îndr?zne?, care juca cu dou? categorii mai bine». O persoan? este considerat? capabil?, dac? manifest? un interes deosebit pentru vre-o preocupare ?i dac? în acest caz ea însu?e?te mai repede ?i mai u?or decât al?ii cuno?tin?ele, deprinderile, metodele corespunz?toare, dac? ob?ine succese în domeniul respectiv. Dar în caz c? nu ob?ine nici un fel de succese? Trebuie considerat? incapabil?? Oameni incapabili nu exist?, exist? oameni care nu ?i-au valorificat capacit??ile, oameni care «?i-au îngropat talentul». În prezent a devenit ca nici odat? acut? problema determin?rii hipertimpurii a profilului capacit??ilor copilului, ale adolescentului, pentru a i se putea alege direc?ia de instruire ?i de preg?tire profesional?, care i-ar asigura ?i cuno?tin?ele, ?i dragostea pentru ocupa?ia, pe care el o va exercita cu maxim? d?ruire, ?i deci ob?inând maximum de satisfac?ie. Capacit??ile remarcabile se pot îmbina cu o memorie auditiv? obi?nuit?; o memorie vizual? obi?nuit?-cu o capacitate de a reac?iona rapid. Eforturile enorme care se depun pentru ob?inerea instruirii muzicale pot s? nu dea nici m?car o parte mic? din efectul pe care l-ar da cultivarea la acela?i copil a aptitudinilor sale matematice sau lingvistice. Cu alte cuvinte, fiecare adolescent, p?rin?ii ?i pedagogii acestui adolescent trebuie s?-i cunoasc? p?r?ile slabe ?i cele tari ale profilului capacit??ilor cu care este înzestrat. Fiecare om este poten?ial înzestrat pentru a activa într-un anumit domeniu mai eficient ca al?ii. Doar registrul capacit??ilor umane este infinit, iar num?rul profesiilor trece peste 40 de mii. Prin urmare, rar om care s? nu fie înzestrat cu un num?r de aptitudini suficiente pentru a putea munci creator, cu toat? d?ruirea, pentru a se putea realiza plenar. Este limpede c? orice profesie se cere aleas? conform înclina?iilor pe care le avem. «Dac? îns? ne-am ales o profesiune pentru care nu avem capacit??ile necesare, nu o vom practica nici odat? în mod onorabil... Cel mai firesc rezultat va fi atunci dispre?ul fa?? de noi în?ine; dar exist? oare sentiment mai chinuitor...» medita la timpul s?u tân?rul Marx. Problema privind influen?a relativ? a eredit??ii ?i a mediului asupra tr?s?turilor individuale ale omului continu? s? fie departe de a fi rezolvat? definitiv. Dar deja în prezent este limpede c? ignorarea deosebirilor genetice dintre oameni în ceea ce prive?te particularit??ile de intelect sau caracter are repercursiuni negative asupra instruirii ?i educa?iei. Iar noi suntem cu to?ii material organiza?i în chip întrucâtva diferit. Colosala varietate a aptitudinilor din popula?iile umane reprezint? acea surs? inepuizabil?, pe baza c?reia se realizeaz? progresul tehnico-?tiin?ific ?i social al societ??ii. Noi, p?rin?ii ?i pedagogii, mai avem mult de muncit pentru ca fiecare nou- n?scut s? poat? deveni ceea ce este în stare s? devin?, s? se realizeze la cel mai înalt grad. Or, aceasta nu-i chiar atât de pu?in. Prin urmare, este necesar ca genetica ?i pedagogia s? g?seasc? cât mai repede limb? comun?, precum au g?sit de acum genetica ?i teoria evolu?iei, genetica ?i selec?ia, genetica ?i microbiologia, genetica ?i medicina. 9.4. Genetica ?i psihologia 9.4.1 Omul ca fiin?? biiosocial? Corela?ia între componentele biologice ?i sociale ale omului constituie una dintre cele mai importante probleme, pe care caut? s-o rezolve savan?i din întreaga lume. În cartea «Genetica, comportamentul, responsabilitatea (N. Dubini, I. Carpe?, V. Cudreav?ev, 1982) se scrie: «Recunoscând aspectul socializat al propriet??ilor bilologice ale omului nu trebuie se sc?p?m din vedere, c?, fiind o fiin?? vie, el se supune totodat? legilor bilologice fundamentale ?i în acest sens posed? particularit??ile proprii a tot ce e viu pe P?mânt». Biologul ?i socialul la om sânt factori strâns lega?i între ei ?i interdependen?i. Astfel, A. Ghezell în lucrarea «Copiii omului ?i copiii lupilor» ne poveste?te despre unii copii, care de mici, fiind r?pi?i de lupi, au crescut în mediul acestora ?i pe urm? n-au avut comportare uman?. În anul 1920 în India, în vizuina unor lupi, au fost g?site dou? feti?e – Amala ?i Camala, care fiind date în grija savan?ilor a?a ?i n-au mai fost în stare s? se adapteze la mediul societ??ii umane ?i au murit curând. Este bine cunoscut ?i cazul lui Kaspar Hauzer, care fiind izolat timp de 16 ani într-un beci, dup? aceea scolarizarea lui a fost imposibil?. Particularit??ile biologice – genotipul s?u individual – omul le cap?t? prin ereditate de la p?rin?i. Totodat? calit??ile omului sunt determinate de mediul ambiant, în mijlocul c?ruia are loc dezvoltarea lui. Cazurile descrise mai sus demonstreaz? pe deplin acest adev?r. Ca dovad? în acest sens poate servi ?i faptul c? gemenii monovitelini nu numai c? seam?n? între ei ca dou? pic?turi de ap?, adic? sunt identici ca genotip, dar sunt aproape identici ?i ca fenotip. Dac? asemenea gemeni erau desp?r?i?i ?i crescu?i în medii diferite, ei î?i p?strau complet asem?narea fizic? ?i multe manifest?ri de ordin psihic – temperamentul, înclina?iile, gusturile – le aveau asem?n?toare. Dup? cum s-a mai men?ionat omul este o fiin?? biosocial?. Evolu?ia biologic? se produce într-un timp foarte îndelungat, pe când cea social? într-o perioad? mult mai redus?. În timpul dezvolt?rii istorice oamenii creeaz? instrumente de munc? ?i înf?ptuiesc munca, în procesul c?reia stabilesc rela?ii sociale ?i î?i îmbog??esc cuno?tin?ele. Experien?ele c?p?tate se transmit din genera?ie în genera?ie ?i, astfel, apare un program social, care se mo?tene?te din str?mo?i. Academicianul A. Leontiev distinge la om trei feluri de experien?e: experien?a mo?tenit? prin program biologic sub form? de instinct; experien?a social istoric? dobândit? de omenire ?i transmis? prin instruire ?i educa?ie; experien?a individual? pe care o cap?t? fiecare om în cursul vie?ii personale. Prima cuprinde perioada embrionar? – de la conceperea ?i formarea zigotei pân? la na?terea copilului. În aceast? perioad? se realizeaz? programul genetic cu o oarecare influen?? (prin intermediul organismului mamei) a mediului extern. Atât factorii pozitivi, cât ?i cei negativi influen?eaz? corespunz?tor asupra realiz?rii programului genetic al f?tului. Unii savan?i (B. Astaurov, E. Ilin, etc.) afirm? c? genele regleaz? nu numai dezvoltarea fizic? ci ?i comportamentul social al omului. Mediul ambiant nu va educa un pictor, un cânt?re?, un matematician sau un sportiv eminent dintr-un copil, care nu posed? predispozi?ii ereditare c?tre acestea înclina?ii, subliniaz? ei. Academicianul N. Dubinin neag? aceast? accentuare a rolului programului genetic. «Nu exist? – scrie el – nici un fel de gene pentru con?inutul spiritual al omului. Caracterele psihicului uman se formeaz? cu ajutorul activit??ii social-practice a oamenilor». Îns?, cum pe drept men?ioneaz? Kleopatra Vnorovschi, practica demonstreaz?, c? fiecare om însu?e?te programul social în felul s?u. De exemplu, într-o clas? de elevi se prezint? acela?i program de obiecte, ce trebuie s? fie însu?ite. De?i în timpul pred?rii obiectelor de studiu se ?ine seama de particularit??ile individuale ale elevilor, totu?i nu fiecare dintre ei poate s? le însu?easc? la acela?i nivel. Atitudinea elevilor fa?? de obliga?ii, reac?iile lor la sarcinile puse sunt diferite. Str?duin?ele p?rin?ilor ?i înv???torilor nu întotdeauna pot orienta copiii în direc?ia dorit?. Copiii, adolescen?ii, tinerii î?i aleg calea lor proprie, conform intereselor, înclina?iilor, aptitudinilor. La fiecare om ele sunt diferite ?i ca con?inut ?i ca nivel. Psihologul A. Luria a ajuns la concluzia, c? în perioada dezvolt?rii psihicului în ontogenez? ereditatea are o influen?? mai accentuat? când copilul este mic. La etapele mai avansate de dezvoltare procesele psihice se schimb? ?i dependen?a lor de factorii ereditari devine mai mic?. Aici experien?ei individuale îi revine un rol mai pronun?at. Programul genetic variaz? mult de la om la om. Chiar în aceea?i familie copiii cresc foarte diferi?i. Programul genetic în decursul de milioane de ani s-a schimbat la omenire în întregime, îns?, foarte pu?in. Factorii evolu?iei ?i selec?iei naturale la om joac? un rol mai mic decât la animale. Omul ac?ioneaz? asupra naturii în direc?ia dorit? de el ?i î?i creeaz? un mediu specific, prielnic existen?ei. Iat? de ce programul social se schimb? repede. Din genera?ie în genera?ie el cap?t? forme noi, cea ce tocmai ?i constituie progresul social. Educa?ia ?i instruirea asigur? continuitate ?i progres. De?i programul social nu este înscris în gene ?i con?inutul vie?ii psihice nu este ereditar, importan?a factorului biologic nu treze?te nici o îndoial?. F?când o compara?ie metaforic? putem spune c? programul genetic prezint? acel fundament material pe care se dezvolt? suprastructura social? a comunit??ii umane. 9.4.2. Factorii ereditari ?i intelectul Trebuie de subliniat, c? omul poate s? aib? o experien?? bogat?, s? posede cuno?tin?e vaste, îns? dup? cum se ?tie, nimeni pân? azi n-a putut descoperi vre-un mijloc cum s? elaboreze în?elepciune prin instruire ?i educa?ie. Nu degeaba într-o zical? moldoveneasc? se spunea: «Când ar cre?te mintea pe toate c?r?rile, apoi ?i oile ar pa?te-o». Care este factorul principal în dezvoltarea inteligen?ei? ?i aici exist? dou? puncte de vedere, dou? orient?ri: . orientarea ereditarist?, care recunoa?te ereditatea ca factor principal în formarea ?i dezvoltarea inteligen?ei; . orientarea ambientalist?, care consider? c? totalitatea factorilor din meidul ambiant determin? nivelul inteligen?ei. Prima orientare sus?ine, c? inteligen?a omului, gândirea lui sunt înn?scute. Deosebirile în comportamentul ?i psihicul oamenilor se datoreaz? unui anumit genotip, unic pentru fiecare dintre noi. Psihicul este dependent de sistemul nervos, de anumite structuri ale creierului, de organele de sim?, care se dezvolt? în baza ac?iunii specifice a anumitor gene. Capacitatea omului de a se instrui este de asemenea înn?scut?. Faptul acesta se datoreaz? aptitudinii omului de a influen?a asupra mediului ?i de a-l schimba, iar intelectul e o form? superioar? de a se adapta la mediu. Orientarea ambientalist? sus?ine c? inteligen?a se formeaz? ?i se dezvolt? datorit? exclusiv factorilor sociali. Progresul social, care este nelimitat, influen?eaz? activitatea intelectual?, dându-i un anumit con?inut. Actualmente, afar? de aceste dou? orient?ri diametral opuse, exist? ?i o a treia, care îmbin? ambii factori: ereditatea ?i mediul ambiant. Prin urmare, biologicul ?i socialul au rolul lor în formarea întregului psihic uman ?i a specificului fiec?rei individualit??ii. Omul se na?te cu multe predispozi?ii, care în cursul vie?ii se pot manifesta într-un mod sau altul în dependen?? de anumite condi?ii. Cuno?tin?ele ce le cap?t? fiecare om în parte amplific? poten?a sa intelectual?. Instruirea, educa?ia, diversele rela?ii sociale constituie amplificatori ai dezvolt?rii inteligen?ei. Poten?ele apar ca ni?te predispozi?ii biologice, iar mediul social, cultura – ca amplificatori ai acestor predispozi?ii. Diferite medii sociale apar în rezultatul ac?iunii diferitor amplificatori. Propriet??ile biologice ne caracteristice speciei umane nu pot fi dezvoltate la indivizii s?i, oricare ar fi mediul ce-i înconjoar?, ?i invers, poten?ele înn?scute, care exist? în stare latent?, pot fi realizate prin crearea de condi?ii corespunz?toare lor. Se poate oare diagnostica nivelul de inteligen??, aptitudinile mintale ale omului? ?tiin?a contemporan? dispune de asemenea metode. Dintre ele principale sunt dou?: 1. Studierea comparativ? a gemenilor; 2. Studierea aptitudinilor mintale prin teste de inteligen??. Gemenii monovitelini având acela?i genotip prezint? o foarte mare asem?nare atât somatic?, cât ?i psihic?. Aceasta ofer? un material unic pentru a studia atât factorul ereditar, cât ?i ac?iunea mediului în dezvoltarea intelectului. Deosebirile ?i asem?n?rile, ce se observ? la gemenii monovitelini, dintr-o parte, ?i la gemenii bivitelini, din alta, crescu?i împreun? sau separa?i unul de altul, ne demonstreaz? tocmai rolul eredit??ii ?i a mediului în manifestarea multor particularit??i, printre care ?i ale celor intelectuale. Nivelul de inteligen?? se m?soar? prin coeficientul intelectual (CI), aflat prin aplicarea testelor de inteligen??. Testele m?soar? variate propriet??i intelectuale, care se formeaz? ?i se dezvolt? în decursul vie?ii individuale. Rezultatele test?rilor efectuate de mai mul?i savan?i au demonstrat, c? CI la gemenii monovitelini crescu?i în acelea?i condi?ii coincid cu 87%, la gemenii monovitelini crescu?i în codi?ii diferite coincid cu 75%, pe când la gemenii bivitelini crescu?i împreun? sau separat coinciden?a CI e numai de 50%. Savantul american Iepsen a ajuns la concluzia c? 80% din coeficientul de inteligen?? se datoreaz? eredit??ii ?i 20% – mediului. Norma nivelului mintal este considerat? dezvoltarea medie. Dac? reprezent?m acest lucru cu ajutorul unui grafic, atunci vom avea la mijloc intelect normal, mai sus de linia normei – genii ?i supradota?i, iar sub linie oligofrenii. La oamenii geniali ?i supradota?i în mai multe direc?ii CI constituie mai mult de 100 de puncte. De ace?tea se nasc în mediu cca 2%. La oamenii talenta?i, cu inteligen?? foarte bun?, CI=80-100 puncte. Ei sunt dota?i numai într-o oarecare direc?ie (muzic?, pictur?, matematic? etc.) ?i sonstituie cca 15% din toat? popula?ia uman?. 20% le revin oamenilor inteligen?i, care î?i ating culmea preg?tirii profesioniste în cele mai bune condi?ii de instruire. La ei CI=60-70 puncte. CI la media normal? e de 40-50 puncte prezentate de majoritatea dintre noi. Pentru mediocri, care constituie 10-20% din popula?ie, se cer eforturi deosebite în instruire, CI la ei fiind egal numai cu 20-30 puncte. Oligofrenii (oameni incapabili) lua?i împreun? (10%) constituie contingentul ?colilor speicale, CI e mai mic de 10. Oligofrenia de cele mai multe ori este rezultatul unor anomalii cromozomice. Debilii mintali, de?i se afl? sub limit?, pot fi plasa?i în ?coli speciale ?i ajuta?i s? se adapteze la via?? ?i la o munc? potrivit? pentru ei. Imbecilitatea ?i idiotismul sunt provocate de gene recisive, pe când debilii mintali rezult? datorit? eredit??ii poligenice. Astfel de copii de regul? nu pot înv??a s? citeasc? ?i s? scrie. Ei nu sunt în stare s? perceap? corect realitatea datorit? deregl?rii func?iei creierului. De asemenea le este deranjat ?i limbajul atât cel oral, cât ?i cel scris. Ei nu-?i pot concentra aten?ia s? asculte, s? judece, s? citeasc? ?i s? socoat?. Deci, la un cap?t al firului eredit??ii se afl? oligofrenii, contingentul ?colilor speciale, iar la alt cap?t – oameni supradota?i ?i geniali, cu aptitudini deosebite. Între aceste dou? poluri se g?sesc to?i ceilal?i ce reflect? dispersia heterogen? a capacit??ilor intelectuale la majoritatea omenirii. 9.4.3. Aptitudinile ?i ereditatea Însu?irile fizice ?i psihice care-i permit omului s? activeze cu succes în anumite domenii, se numesc aptitudini. Acestea pot fi generale ?i speciale. Aptitudinile care asigur? succesul într-un ?ir de activit??i sunt numite generale, iar cele care se manifest? numai într-un anumit domeniu de activitate – speciale. O îmbinare original? a ac?iunilor, a cuno?tin?elor este posibil? atunci când omul e talentat. Talentul îi permite s? se exprime original în mai multe domenii. V. Belinschii spunea, c? omul talentat vede în lumea înconjur?toare ceea ce al?ii nici nu observ?. Omul talentat vede totul original, în felul s?u. Sunt îns? oameni ale c?ror aptitudini ating un nivel foarte înalt de manifestare. Astfel de oameni sunt numi?i genii. Geniul e o fiin?? dotat? cu posibilitatea de a crea ceva nou, absolut original. Oamenii geniali posed? tr?s?turi de caracter, au interese ?i idealuri la fel ca ?i ceilal?i oameni. Cu toate acestea, ei sunt deschiz?tori de noi c?i, de noi ere în istorie, fac descoperiri în domeniul în care î?i manifest? talentul, deschid noi ?coli în ?tiin?? ?i art?. Foarte laconic în privin?a aceasta s-a exprimat O. de Balzac: «Minunea geniului const? în aceea, c? el seam?n? cu to?i, dar cu el nimeni». Ce determin? apari?ia geniilor? În antichitate se considera, c? geniul este alesul lui Dumnezeu ?i-i inspirat de puterea divin?. Existau p?reri, cum c? geniul este un om, care iese din cadrul obi?nuitei norme de dezvoltare. Geniul ?i nebunia erau puse al?turi. Pe lâng? genii, care sunt foarte pu?ini la num?r, trebuie descoperi?i ?i oameni talenta?i, care se nasc ceva mai des, sunt bine dota?i ?i contribuie la progresul societ??ii. Mul?i savan?i au studiat problema aptitudinilor, dota?iei, talentului, genialit??ii. Rezolvarea acestei probleme ca ?i a celei consacrate inteligen?ei are trei solu?ii: unii consider? aceste calit??i înn?scute, al?ii – ob?inute datorit? instruirii ?i educa?iei; a treia grup? recunoa?te îmbinarea celor doi – cel genetic ?i cel al mediului. Marele pedagog V. Suhomlinschii sus?ine existen?a unor predispozi?ii biologice, care trebuie s? fie eviden?iate la timp ?i cultivate permanent. Eminentul matematician N. Lobacevschii e de p?rere c? geniul se na?te ?i e convins, c? arta educatorului const? în aceea ca s? descopere geniul ?i s?-i dea libertate s? înf?ptuiasc? poten?ele sale. Deci ?i V. Suhomlinschii ?i N. Lobacevschii sunt de aceia?i p?rere: talentul ?i geniul sunt înn?scute, dar trebuie s? fie scoase la iveal? ?i cultivate. E necesar de condi?ii favorabile pentru ca acestea s? se manifeste. Predispozi?iile sunt înn?scute, iar manifestarea ?i perfec?ionarea lor sunt rezultatul dezvolt?rii omului în cursul vie?ii individuale ?i adapt?rii lui la mediu prin educare ?i instruire. Aptitudinile pot apare de la vârsta fraged? pân? la b?trâne?e. Cel mai devreme se manifest? aptitudinile pentru matematic? ?i muzic?, poezie, pictur? ?i joc de ?ah. Astfel, Mozart a început s? compun? muzic? la vârsta de 3 ani, Mendelson – la 5 ani, Repin ?i Serov au început s? fac? pictur? la 4 ani, primele versuri ale lui A. Pu?chin au ap?rut la vârsta de 8 ani, ale lui M. Lermontov – la 9 ani. Hose Capablanca a ob?inut victoria la jocul de ?ah la vârsta de 4 ani, peste o zi dup? ce a v?zut pentru prima dat? cum se joac?. Academicianul L. Landau la 14 ani înva?? la dou? facult??i: de chimie ?i de fizic? ?i matimatic?. Numai la 26 ani a devenit doctor habilitat în ?tiin?e. Cercet?rile întreprinse de geneticieni ?i psihologi demonstreaz? c? biologicul î?i are rolul s?u predominant în formarea ?i manifestarea aptitudinilor de diferite niveluri. Aptitudinile, talentul, genialitatea vor fi cu atât mai dezvoltate cu cât vor fi mai puternice ?i calitative predispozi?iile înn?scute ?i cu cât vor fi mai favorabile condi?iile sociale pentru manifestarea lor. Dup? cum subliniaz? savan?ii V.Timakov ?i N. Bocikov, pentru perfec?ionarea omului nu exist? piedici, trebuie numai cunoscut? biologia lui, descoperite ?i dezvoltate aptitudinile individuale. Ele, îns?, trebuie descoperite cât mai devreme, cu mult? pricepere de genera?ia adult?. S? nu uit?m c? natura nu cizeleaz? nici o tr?s?tur?, ea numai îi pune baza, o cizel?m noi: p?rin?ii, pedagogii, societatea. Ce calit??i fizice ?i psihice cer aptitudinile pentru muzic? ?i pictur?? M.Borisov a stabilit, c? în complexul înzestr?rii muzicale sensibilitatea la diferen?ierea în?l?imii ?i t?riei sunetului sunt ereditare. H. Pinga? consider? c? începutul aptitudinilor muzicale î?i au originea din comunicarea sonor? a mamei cu copilul, înainte, chiar ca el s? înceap? a vorbi. Savan?ii au ajuns la concluzia, c? exist? o corela?ie bine exprimat? între capacitatea muzical? a p?rin?ilor ?i cea a copiilor. Astfel, în dinastiile familiale ale lui Bah, Rahmaninov, Ciaicovskii, Mo?art, Bethoven, ?open, Pucini, Bize, ?ubert, Veber, Procofiev, Dunaevskii, Neaga ?. a. majoritatea au fost vesti?i muzicieni. În privin?a eredit??ii aptitudinilor prezint? interes ?i familia lui Serghei Rahmaninov. Iat? ce scrie despre ea Cleopatra Vnorovschi în minunata sa carte «Psihicul ?i ereditatea» (1984). Neamul lui Rahmaninov î?i trage originea de la domnul Moldovei Drago?-Vod?. Dup? moartea lui ?tefan cel Mare, feciorul s?u mai mic Rahman, a plecat în Rusia. El a pus începutul dinastiei Rahmaninov. Dintr-o tabel? genealogic? întocmit? de sora lui S. Rahmaninov se poate urm?ri, c? în ?ase genera?ii aptitudinea muzical? se repet? la mul?i membri ai acestei familii. Str?bunica lui S. Rahmaninov a studiat muzica la cei mai buni profesori ai vremii. Fratele bunicii a fost regentul corului la capela cur?ii ?arului ?i era ?i compozitor. Fetele n-aveau aptitudini muzicale, pe când b?ie?ii aveau to?i. Acel X-cromozom transmis la b?ie?i era dominant, iar la fete – recesiv. Bunicul lui S. Rahmaninov s-a retras din armat? ?i se ocupa numai de muzic?, în fiecare zi cânta minunat la fortopian. S. Rahmaninov a început s? se ocupe de muzic? la vârsta de patru ani. Prima lui înv???toare a fost mama. Sora lui Serghei avea un contralto pl?cut. Îns? totu?i cel mai str?lucit talent muzical în aceast? familie l-a avut Serghei Rahmaninov. La vârsta de 9 ani el începe s? înve?e la conservator. ?i pa plaiul nostru tr?iesc ?i creeaz? mul?i muzicieni, pentru care muzica e voca?ie familial?, transmis? din genera?ie în genera?ie. L?utarii Moldovei au fost vesti?i. Într-o familie de l?utari a crescut ?i a activat Gheorge Neaga. El este reprezentantul genera?iei a patra de muzican?i. Str?bunicul s?u, Anton Neaga, cânta la cobz?, iar bunicul Timofei era viorist. Tat?l s?u, vestitul ?tefan Neaga (1900-1951), primul din acest neam a f?cut studii muzicale la conservator ?i a devenit un ilustru pianist, compozitor ?i dirijor. Mama lui Gh. Neaga a fost ?i ea pianist?. Dup? cum am mai spus, aptitudinile muzicale se manifest? de timpuriu înc? din fraged? copil?rie. Cei mai vesti?i muzican?i au început s? cânte foarte devreme – de la 3-5 ani, de?i se cunosc ?i excep?ii. Ei aveau o memorie muzical? fenomenal?, puteau reproduce u?or muzica auzit?. Savantul B. Teplov consider?, c? omul are anumite date anatomo-fiziologice, care-i permit o manifestare timpurie a aptitudinilor muzicale. Aceste predispozi?ii depind de gene. Cu atât mai mult c? muzica este o cunoa?tere a realit??ii prin emo?ii, dar emo?iile, dup? p?rerea speciali?tilor, sunt supuse legilor genetice. Matematicienii se caracterizeaz? printr-o anumit? form? de gândire, prin anumite calit??i ale min?ii. Ei percep lumea în realit??i de numere ?i m?rimi. Psihologul V. Crute?kii a cercetat aptitudinile pentru matematic? a unor copii contemporani. El a urm?rit apari?ia ?i dezvoltarea acestor aptitudini. În cartea sa «Psihologia aptitudinilor matematice» el constat?, c? particularit??ile psihice, specifice oamenilor talenta?i în domeniul matematicii, sunt acelea?i , indiferent de timpul în care tr?iesc ?i chiar de vârst?. Iat? câteva caracteristici date de V. Crute?kii copiilor examina?i: Sonea: - aptitudinile matematice la ea au început s? se manifeste de la 4 ani. F?r? s? cunoasc? teoria, ea f?cea opera?ii cu frac?ii, rezolva mintal probleme. Fratele ei, cu 5 ani mai mare, a r?mas mirat, când trebuia s? scad? 36 din 28. Sonea i-a spus c? va fi cu 8 mai pu?in decât nimic. Volodea: - la 6 ani extr?gea mintal r?d?cina p?trat? din orice num?r. La 8 ani f?r? ajutorul cuiva, a însu?it func?iile trigonometirce ?i sistemul binar. Acesta ?i alte biografii cercetate au demonstrat, c? predispozi?iile pentru matematic? se manifest? prin genele recesive, peste o genera?ie. Aptitudinile pentru matematic?, observate la gemenii monovitelini, confirm? natura lor ereditar?. Astfel, D. Liuis ?i D. Sprinser, desp?r?i?i de mici, fiind înfia?i de oameni str?ini ?i necunoscu?i, s-au întâlnit la vârsta de 39 de ani. Amândoi aveau aptitudini matematice. Biografiile cercetate au demonstrat c? exist? multe cazuri, când condi?iile nu erau favorabile, îns? aptitudinile s-au manifestat. Exist? ?i personalit??i ce au specialit??i diferite, care n-au f?cut studii speciale de matematic? ?i totu?i au devenit matematicieni, deoarece aveau aptitudini pentru aceast? ?tiin??. Astfel, vestitul Laplas ?e-a f?cut studiile la ?coala c?lug?rilor benedectini ?i totu?i, a devenit autorul «Mecanicii cere?ti» ?i a teoriei analitice a probabilit??ii. Foarte mul?i matematicieni care au devenit ilu?tri ?i-au manifestat de timpuriu aptitudinile pentru matematic?. Alexis Klero la 12 ani era de acum un savant format recunoscut de Academia de ?tiin?e din Berlin. Fratele s?u mai mic, când a atins vârsta de 14 ani, a scris o lucrare original? de geometrie, care a fost apreciat? înalt de Academia de ?tiin?e din Paris. N. Lobacevskii la 19 ani era deja magistru în ?tiin?e matematice, iar la 24 ani – profesor la Universitatea din Kazan. Exemple asem?n?toare pot fi g?site ?i în alte direc?ii ale ?tiin?ei, precum ?i în domeniul de cultur?, sport etc. Ele de la sine vorbesc, c? predispozi?iile ?i aptitudinile sunt programate genetic, iar nivelul de realizare a lor în decursul vie?ii individuale depinde într-o m?sur? sau alta de condi?iile sociale în care se dezvolt? personalitatea concret?. 9.4.4 Emo?iile ?i sentimentele Procesele psihice, care rezult? din reflectarea în creier a aptitudinilor ?i tr?irea lor subiectiv? constituie st?rile afective: emo?iile ?i sentimentele. St?rile afective determin? o anumit? comportare a omului. Unii savan?i consider? c? emo?iile, fiind genetic strâns legate de instincte, sunt reac?ii ereditare. Ce st? la originea sentimentului moral? De ce exist? oameni, care ridic? valorile morale la un nivel înalt ?i de ce sunt infractori ?i chiar criminali? În diferite timpuri se realizeaz? o anumit? parte din codul moral corespunz?tor unor condi?ii sociale, speciale cerute de epoc?. Sunt cazuri, când unele calit??i morale se oprimau, iar altele se propagau ?i se manifestau. Cunoscutul savant V. Efroimson sus?ine cu siguran??, c? emo?iile umane de bun?tate, cavalerism fa?? de femeie ?i b?trâni, protejarea copiilor ?i alte calit??i s-au dezvoltat pe baza selec?iei naturale ?i au intrat în con?inutul caracteristicilor ereditare ale omului. Dar, totu?i, al?turi de aceste p?r?i pozitive exist? destul de stabil neru?inare, minciuna, amoralitatea, criminalitatea. Fenomenul criminalit??ii nu se poate explica numai prin factori sociali. În criminalitate, dup? cum am mai demonstrat, se disting ?i factori biologici mai ales datorit? defectelor eredit??ii. Savantul francez Cezare Lombrozo a exagerat prea mult valoarea eredit??ii ?i a neglijat complet factorul educativ în criminologie. Din criminal se va na?te criminal, din ho? – ho?, spunea el. Organismele superioare au un biochimism enorm de diferen?iat. Genele pot fi atacate, defectate ?i atunci au un efect nociv asupra comport?rii omului. În aceast? privin?? e foarte indicat? boala Lesh-Nyhan, care apare în rezultatul unei bru?te cre?teri a urinei în sânge. Bolnavii sunt foarte agresivi. Ei se bat, sparg lucrurile. Acelea?i manifest?ri au loc ?i în cazul îmboln?virii de guta (podagr?). Se ?tie c? membrii familiei de Medici sufereau de gut?. Mul?i dintre ei erau intrigani. Ecaterina de Medici i-a întrecut pe to?i. Persoanele schizofrecnice, bolnavii de corea posed? multe tr?s?turi neprielnice societ??ii. Ace?ti oameni n-au voin??, nu se pot st?pâni, devin mai u?or alcoolici ?i narcomani. Desigur, c? ?i mediul joac? un rol mare la dezvoltarea acestor deprinderi d?un?toare, dar omul însu?i î?i alege mediul, care îi corespunde, în special, naturii sale biologice. Rolul eredit??ii în aceast? privin?? se poate vedea u?or la gemeni monovitelini ?i bivitelini în exemplele aduse de noi mai sus. Îns?, paralel cu aceasta, trebuie de men?ionat, c? înclinarea spre criminalitate nu este un component inevitabil al psihicului uman. Majoritatea oamenilor respect? legile ?i ordinea stabilit? în societate. Legile acestea pot fi mai des înc?lcate din cauza anomaliilor biologice ?i în special, genetice. Savantul american P. Dagdel a cercetat genera?ia unor familii, care-?i iau începutul de la un criminal, un oarecare Jons. Dintre 709 de descenden?i ai lui, 76 au fost ocna?i, 128 prostituate, 18 persoane ?ineau case de toleran??, iar peste 200 erau cer?etori. A?adar, 424 dintre ei au fost criminali ?i infractori, ?i numai 285 oameni normali. Ce a jucat aici rolul hot?râtor, mediul sau genele? E greu de spus, probabil ?i specificul biologic ?i mediul social. Dintre juri?ti profesorul I. Noi sus?ine valoarea considerabil? a eredit??ii. În cartea sa «Problemele metodologice ale criminologiei» el î?i exprim? p?rerea, c? instinctele criminalului sunt programate ?i transmise printr-un cod genetic. Dup? opinia eminentului psiholog L. Bojovici ac?iunea mediului este perceput? de fiecare om în corespundere cu datele lui naturale. El a confirmat experimental existen?a premiselor înn?scute (genetic condi?ionate), care au o mare însemn?tate în procesul form?rii particularit??ilor individuale ale psihicului uman. Savan?ii discut? în privin?a genezei crimelor legate de anomaliile cromozomice. Dac? un b?rbat are un cromozom în plus de tipul 47/X( sau 47/X((, norma fiind 46/X( purt?torii acestor cromozomi supranumerari pot prezenta cazuri de comport?ri infractoare. În privin?a aceasta se cunoa?te cazul unui oarecare Menson, care era acuzat de multiple omoruri, f?cute cu o cruzime extraordinar?. Din via?a sa de 34 de ani, el s-a aflat la închisoare 22 de ani. Se considera, c? el avea anomalia (-disomie (X((). Desigur, c? anomaliile genetice reprezint? o problem? foarte complicat? ?i important?. Aflarea de timpuriu a acestor maladii ar putea preveni urm?rile grave prin tratamentul medical sau prin întreruperea sarcinii. Trebuie s? subliniem, îns?, c? factorii biologici ?i cei sociali sunt privi?i ca ni?te condi?ii, care influen?eaz? formarea personalit??ii criminalului, îns? nu pot fi socotite cauze ale crimelor. 9.4.5 Temperamentul ?i genetica Oamenii se deosebesc între ei ?i prin ritmul de tr?ire emo?ional? ceea ce constituie în fond temperamentul lor I. Pavlov spunea, c? temperamentul este cea mai general? caracteristic? a fiec?rui om, caracteristica de baz? a activit??ii nervoase superioare, care determin? modul de a activa a fiec?rei fiin?e. Psihologia deosebe?te patru temperamente: holeric, sangvinic, flegmatic ?i melancolic. Tipici pentru temperamentul holeric au fost Pavlov, Suvorov, Petru I, Maiacovskii etc. Temperament sanguinic a avut paleontologul V. Kovalevskii. Sangvinicul este un om foarte impresionabil, foarte sensibil ?i activ. Ritmul vie?ii este ca ?i la holeric, rapid. Flegmaticul se caracterizeaz? printr-o excita?ie emo?ional? lent?, emo?iile se produc încet ?i se exprim? slab. În schimb ele sunt stabile ?i profunde. E inert. Când e vorba s? treac? la o ac?iune, se hot?r??te mult mai greu decât sangvinicul ?i holericul. Chipul flegmaticului îl exprim? foarte bine persoana lui Ch. Darwin. La melancolic emo?iile se produc lent, sânt, îns? stabile, foarte profunde ?i-l cuprind în întregime. Melancolicii sunt timizi, nehot?râ?i, pu?in mobili. C?tre ei a apar?inut ?i I. Mecinicov. Savantul M. Vasile? constat?, c? labilitatea este determinat? de genotip, ?i anume, de poligenie. Se presupune, c? temperamentul se transmite prin ereditate datorit? unor combin?ri dintre gene dominante ?i recisive dup? urm?toarea schem?: A, A, A, - holeric A, A, a – sangvinic A, a, a – flegmatic a, a, a - melancolic S-a constatat, c? ritmul personal la gemenii monovielini este identic, pe când la gemenii bivitelini ?i la fra?ii sib?i el difer? cu mult. Reac?ia (puterea, labilitatea, echilibrul, mimica, vocea, mersul etc.) sunt similare la gemenii monovitelini, chiar dac? ei au fost desp?r?i?i deodat? dup? na?tere ?i crescu?i în diferite condi?ii sociale. Se presupune, c? tipurile de temperament se combin? conform legilor lui Gr. Mendel: 1. Dac? ambii so?i vor fi de acela?i tip to?i copiii vor mo?teni acela?i temperament; 2. În celelalte cazuri se observ? dominan?? ca într-o serie de alele: holeric( sangvinic( flegmatic( melancolic. Datorit? mo?tenirii poligenice sau polialelice tipuri pure de temperament în natur? aproape c? nu sunt. I. Pavlov, combinând propriet??ile nervoase la animale, a c?p?tat 24 de tipuri. Cunoa?terea structurii temperamentului, a manifest?rii ?i regl?rii lui permite o educare ?i autoeducare con?tient?. Trebuie s? se ?in? cont de temperament în orientarea profesionist? a tineretului, la crearea unui mediu psihologic favorabil în colectivele de studen?i, muncitori, oamenilor de ?tiin??, cultur?, de crea?ie. Pozi?ia, pe care o ocup? omul în societate, îi determin? modul de a-?i manifesta emo?iile. Dac? el ocup? un post de r?spundere, nu-i este permis s? fie dezechilibrat. Demnitatea îl impune s?-?i frâneze sentimentele, s? hot?rasc? chibzuit. Compatibilitatea temperamentelor în diferite colective de munc? este absolut necesar?. Ca s? fie realizat? trebuie s? cunoa?tem bine temperamentele ?i s? le regl?m în modul corespunz?tor. 9. 4. 6 Psihogenetica Problema educa?iei ?i instruirii genera?iei tinere este una dintre cele mai complicate. Savan?ii caut? s? explice comportamentul omului ?i, în special, formarea particularit??ilor lui individuale, pe baza diferen?elor genetice dintre indivizi. Ea na?tere o nou? ramur? a psihologiei – psihogenetica, a c?rei obiect este stabilirea leg?turii dintre psihicul ?i geneticul omului, eviden?ierea rolului factorului ereditar în via?a psihic?. Numeroase cercet?ri de psihogenetic? serve?te pedagogiei la realizarea proceselor de instruire ?i educa?ie. Exist? multe exager?ri în ceea ce prive?te în?elegerea pedagogiei ca ?tiin??. Multe discu?ii au trezit problema locului ?i importan?ei factorilor care contribuie la educa?ia ?i instruirea omului. Biologizatorii sus?in, c? pedagogia trebuie s? se sprijine numai pe factorii ereditari. Educa?ia, spun ei, nu poate influen?a genele, pe care le posed? omul. Omul v-a avea anumite calit??i determinate numai în caz c? le va mo?teni de la str?mo?i. Persoanele, care n-au avut parte de o ereditate ilustr?, vor fi ori nu vor fi educate, vor ajunge numai la un nivel intelectual mediu. Alt punct de vedere, care domin? în pedagogie, este recunoa?terea atotputerniciei factorului social. Reprezentan?ii acestei doctrine recunosc, c? oamenii se nasc to?i egali ca o «tabula rasa» (tabl? curat?), pe care educa?ia va înscrie ceea ce dore?te. Dac? omul va avea condi?ii sociale favorabile, el va deveni perfect. Ambele aceste teorii examineaz? fiin?a uman? prea unilateral, fiecare numai din punctul s?u de vedere: ori biologic, ori social. Între factorii biologici ?i sociali în procesul dezvolt?rii omului, precum se ?tie, se stabile?te o anumit? rela?ie. Omul tr?ie?te ?i se dezvolt? într-o societate concret?, într-o anumit? epoc? istoric? ?i aceasta, fire?te, stimuleaz? dezvoltarea calit??ilor lui, de care societatea are nevoie, care sunt cerute de acea epoc?. Predispozi?iile pe care le posed? omul trebuie s? fie eviden?iate ?i cultivate. Pentru a educa omul, trebuie s? cunoa?tem bine particularit??ile lui atât cele biologice, cât ?i cele psihologice. F?r? cunoa?terea geneticii nu se poate realiza complet principiul «de la fiecare dup? aptitudini, fiec?ruia dup? cerin?e». Mediul poate sau s? perfec?ioneze, sau s? înr?ut??easc? calit??ile înn?scute în dependen?? de valoarea etic? ?i cultural? a acestui mediu. Un exemplu interesant în aceast? privin?? ne prezint? ?. Auerbach. Dup? cum c?r?ile de joc se amestec? înainte de a le distribui juc?torilor, tot a?a ?i genele p?rin?ilor se distribuie la copii fiind amestecate. Nu se ?tie ce gen? anume va ob?ine copilul, dup? cum nu se ?tie ce c?r?i din întregul pachet vor fi repartizate juc?torilor. Rezultatul jocului, succesul în joc îns? nu va depinde numai de felul c?r?ilor, ci ?i de felul cum va ?ti s? le foloseasc? juc?torul. Un juc?tor bun cu c?r?i mai slabe poate s? ajung? la un succes mai mare, decât un juc?tor prost cu c?r?i bune, dar care nu ?tie s? le foloseasc?. În fa?a pedagogiei ?i psihologiei se afl? problema de a determina cât mai timpuriu aptitudinile, pe care le posed? copilul. Cunoa?terea lor va permite organizarea corect? a educa?iei. S? nu uit?m c? îns??i via?a social? are origine biologic?. Omul, ca fiin?? biosocial?, are dou? programe de dezvoltare – bilogic?, imprimat? în ADN ?i transmis? ereditar din genera?ie în genera?ie, ?i social?, care nu este înscris? în genele sale. Pentru a se dezvolta ca personalitate el trebuie s? se conduc? de ambele programe. Calit??ile unei persoane sunt determinate ?i de genotipul ob?inut ereditar, ?i de mediul social, în care are loc dezvoltarea sa. Genotipul influen?eaz? asupra form?rii ?i dezvolt?rii fenomenelor psihice ale omului, asupra form?rii individualit??ii lui. Mediul trebuie s? fie favorabil pentru un anumit genotip. La na?tere oamenii nu sunt egali din punct de vedere genetic, de aceea influen?ele pedagogice ?i psihologice nu pot fi acelea?i pentru persoane diferite. Fiecare om î?i are genotipul s?u ?i reac?ii specifice lui. Educa?ia ?i instruirea trebuie s? corespund? individualit??ii fiec?rui om, care percepe realitatea în felul s?u. ?inând seama de aceste fapte trebuie de c?utat metode ?i mijloace cât mai potrivite pentru realizarea instruirii ?i educa?iei. X. INGINERIA GENETIC? 10.1 Structura genomlui Pe baza exemplelor cu privire la legile de mo?tenire a caracterelor, analizate în capitolul întâi, unii cititori ?i-au format p?rerea c? fiecare organism se caracterizeaz? prin dou? st?ri: stare intern?, determinat? de constitu?ia ereditar?, ?i starea extern?, ce const? în realizarea posibilit??ilor ereditare ale organismului în anumite condi?ii de existen??. Într-adev?r, a?a este. Suma factorilor ereditari ai organismului a fost numit? genotip, iar totalitatea caracterelor - fenotip. În prima jum?tate a secolului XX savan?ii considerau c? genotipul individului îl formeaz? o anumit? sum? de predispozi?ii ereditare - gene, care se pot combina liber, formând cele mai variate îmbin?ri, pe când fenotipul, la rândul s?u, este un mozaic de caractere, care se constituie de fiecare dat? în mod diferit. Cercet?rile ?i experimentele efectuate în continuare au demonstrat c? aceste reprezent?ri sunt simpliste, iar în multe cazuri - gre?ite. Înc? Morgan în lucr?rile sale a ar?tat c? genele ocup? anumite locuri (locusuri) de-a lungul fiec?rui cromozom, formând a?a-zisele grupuri ligaturale (blocuri), ?i din aceast? cauz? ele nu pot s? se combine întotdeauna liber, ci, dimpotriv?, de cele mai dese ori se transmit împreun? cu cromozomul lor. Legile stabilite de Mendel s-au dovedit a fi limitate tocmai din cauza fenomenului eredit??ii ligaturate a multor caractere. Aceste legi sunt valabile numai pentru caractere, ale c?ror gene sunt localizate în diferite perechi de cromozomi. Afar? de aceasta, s-a stabilit c? anumite caractere se mo?tenesc numai pe linie matern?, adic? ele nu sunt controlate de factorii nucleici, ci de citoplasma celulelor. A?a au ap?rut no?iunile de ereditate nuclear?, sau cromozomic?, ?i de ereditate citoplasmatic?, sau extracromozomic?. Genele citoplasmatice se localizeaz? în mitocondriile ?i plastidele celulelor eucario?ilor, precum ?i în plazmidele procario?ilor. Plazmidele sunt ni?te molecule mici inelare de ADN, descoperite la bacterii. A?a dar, datele noi au confirmat ideea c? genotinul individului prezint? nu numai suma genelor nucleului, ci ?i un sistem integral, format evolu?ionar, de interac?iunea dintre toate elementele genetice ale celulei ?i ale întregului organism. Acest sistem a fost numit genom. Genomul cuprinde, prin urmare, întreaga informa?ie genetic? a organismului, care se manifest? treptat ?i succesiv în caracterele ?i însu?irile concrete biochimice, fiziologice, morfologice, vizibile ?i invizibile Ele determin? toate manifest?rile vitale în decursul dezvolt?rii individuale Unitatea elementar? a genomului este gena dar în ultimele decenii no?iunea de gen? s-a schimbat esen?ial, s-a îmbog??it cu un con?inut nou, ea a suferit o evolu?ie asem?n?toare cu cea a atomului din fizica modern?. S-a constatat c? structura genelor la procario?i se deosebe?te într-o anumit? m?sur? de cea a eucario?ilor dup? împachetare, transcriere ?i translare, c? grupele de gene, mai alee eucario?ii, au numeroase particularit??i func?ionale În afar? de aceasta, s-a confirmat în ultimul timp c? unele gene sunt reprezentate prin succesiuni unicale de nucleotide, altele - prin succesiuni care se repet? multiplu, celelalte formeaz? familii întregi sau sunt dispersate ?i sar mereu în genom dintr-un loc în altul. Datorit? acestui fapt a luat na?tere o nou? reprezentare despre structura genomului organismelor, conform c?reia genomul se aseam?n? cu un ora? modern ce are prospecte unice ?i numeroase ansambluri arhitecturale, unice în felul lor, dar care formeaz? totodat? o parte component? a unor ansambluri mai mari, ce împodobesc partea central? a ora?ului, sau unul din microraioanele lui. ?i microraioanele se aseam?n? prin ceva, prin ceva se deosebesc, deoarece în fiecare dintre ele se construiesc ?i cl?diri unice, precum ?i grupe de cl?diri, construite dup? proiecte - tip identice. Precum doar arhitectul poate cuprinde întreaga frumuse?e a compozi?iei arhitecturale a ora?ului pe care l-a conceput, tot a?a arhitectura genomului nu este accesibil? fiec?ruia. Vom profita, îns?, de marea dorin?? a cititorilor de a p?trunde esen?a acestei compozi?ii ?i vom începe o excursie pentru a o cunoa?te. A?a dar, pentru început, ce este gena? Gena este un fragment al ADN-ului cu o succesiune determinat? a nucleotidelor ?i în fiecare din acestea este cifrat? sau codificat? o anumit? protein? În celula animalelor superioare ?i a omului se afl? un asemenea volum de ADN, c? ar ajunge pentru crearea a 3 milioane de gene. În realitate, îns?, la om exist? ?i func?ioneaz? aproximativ 100 de mii de gene Fiecare gen? individual? are o structur? proprie primar? a ADN ului specific? numai ei. Transcrierea genelor se face de pe anumite fragmente ale uneia din catenele ADN-ului. Catena ADN, care con?ine codul veridic al unei anumite proteine, se nume?te caten? logic? (de codificare). La majoritatea virusurilor, la procario?i ?i eucario?i ambele catene de ADN con?in fragmente logice, dar la fiecare gen? este logic? numai una din cele dou? catene. S-a constatat c? la multe virusuri ?i bacteriofagi genele se suprapun, la bacterii ele prezint? o structur? neîntrerupt?, iar la organismele superioare – ele sunt fragmentare, a?ezate în form? de mozaic?. La început gena sau un grup de gene au un fragment special - promotor, care pune în func?ie gena, iar la sfâr?it se afl? terminatorul, care d? semnalul încet?rii lucrului. La organismele pluricelulare num?rul total al genelor este de aproape 100 de mii ?i din ele partea covâr?itoare o formeaz? genele unice. Din genele unice fac parte succesiunile de nucleotide, care au structura lor specific? ?i sunt prezentate în genom o singur? dat?. În genomul eucario?ilor în afar? de gene unice întâlnim ?i gene care se repet? de multe ori. Din ele fac parte genele ARN-ribozomal (ARNr), de transport (ARNt) ?i de proteine-histone. Majoritatea organismelor au sute de astfel de gene. Genele ARNr se pot repeta de sute (la insecte) ?i mii (la vertebrate) de ori. Deocamdat? nu este limpede sensul acestei varia?ii de gene. Num?rul genelor pentru fiecare ARNt este mult mai mic - de la câteva pân? la zece ?i rareori sute de unit??i. În majoritatea cazurilor ele se adun? în grupuri, care se a?eaz? în întregul genom. Genele de histone sunt interesante prin faptul c? repetarea lor în genom este foarte variat?: la drojdii - g?sim câteva, la mamifere ?i p?s?ri-zeci, la drozofil? ?i triton - sute, iar la axolotl - mii de unit??i, f?r? ca s? existe vre-o leg?tur? între ace?ti indici ?i pozi?ia organismului pe scara evolutiv?. În genom genele-rude formeaz? deseori familii, care apar ori drept consecin?? a duplic?rii genelor în cursul evolu?iei, ori, dimpotriv?, drept urmare a trecerii de la genele mult repetabile la un num?r al lor mult mai mic. A fost studiat? bine din acest punct de vedere familia genelor globine la om. Genele alfa-globine au fost localizate în cromozomul al 16, iar genele beta-globine - în cromozomul 11. Atât genele alfa-globine, cât ?i cele beta- globine seam?n? mult între ele dup? succesiunile nucleotidelor ?i func?ioneaz? la rând în cursul dezvolt?rii. Apropierea de rudenie a genelor din genom permite, probabil, s? se dirijeze reglarea lor fin? ?i coordonat?. În afar? de tipurile de gene enumerate mai sus, în genomul eucario?ilor se întâlnesc ?i alte gene: genele ce se restructureaz? ?i pseudogenele, dar examinarea lor dep??e?te limitele temei noastre. Un interes aparte prezint? o alt? grup? numeroas? de gene, care a c?p?tat diferite denumiri (gene mobile, s?lt?re?e, multiple ?. a. m. d.), pe care le vom examina acum. În anul 1983 savanta american? B. Mac-Clintock la vârsta de 82 de ani a fost distins? cu Premiul Nobel pentru descoperirea «genelor s?lt?re?e» la p?pu?oi, f?cut? de ea 40 de ani în urm?. Ea se ocupa cu studierea mo?tenirii genei care determin? culoarea gr?un?elor din ?tiulete; dac? aceast? gen? lipse?te sau, în caz de muta?ie, gr?un?ele sunt decolorate. În timpul experien?elor ea a observat c? în unele cazuri se întâlnesc gr?un?e b?l?ate ?i a presupus c? exist? o a doua gen? care poate cupla sau decupla gena colora?iei, fapt ce conduce la apari?ia sectoarelor colorate pe fondul gr?untelui lipsit de culoare. Mai târziu s-a constatat c? gena a doua exist? în realitate ?i c? ea se afl? al?turi de gena colora?iei (fig.20). În prezen?a genei a doua, pe care ea a numit-o «disociator cromozomic», gena colora?iei nu func?iona. Când, îns?, gena-disociatoare disp?rea, gena colora?iei începea s? ac?ioneze. Dac? aceasta se producea în perioada de dezvoltare a unor gr?un?e, ele deveneau b?l?ate. Pe parcursul urm?toarelor cercet?ri Clintock a descoperit c? exist? ?i o a treia gen?, dislocat? mai departe de primele dou?. Aceast? gen? ea a numit-o activator. Ea era necesar? pentru a se produce salturile genei- disociatore. Gena-activator avea ?i ea capacitatea de a s?ri, precum ?i de a modifica munca genelor vecine cu ea. În prezent concluziile lui Clintock despre existen?a a dou? tipuri de elemente mobile, pe care le-a f?cut ea pe baza studierii mo?tenirii culorii la p?pu?oi, au ob?inut confirmare str?lucit? în utilizarea metodelor ingineriei genetice. Ba mai mult, diferi?i autori au dovedit existen?a celor mai diferite tipuri de gene s?lt?re?e sau mobile la multe obiecte. În ultimii ani în afar? de restructur?rile cromozomice, cunoscute demult, au fost descoperite deplas?ri de la un loc la altul în cromozomi ale unor fragmente mici de ADN cu pu?inele lor gene. Acest fenomen a fost numit transpozi?ie a genelor, lui i se atribuie un mare rol în evolu?ia aparatului genetic, precum ?i în reglarea ac?iunii genelor în cursul ontogenezei. Pe la mijlocul deceniului al optulea colaboratorii ?tiin?ifici în frunte cu G. Gheorghiev (IBM A? URSS) ?i D. Hognes (SUA) au constatat c? printre genele ce func?ioneaz? activ ale musculi?ei drosofila multe n-au un loc stabil ?i sunt plasate în fragmente ale tuturor cromozomilor, adic? sunt multiple. Cel mai uimitor a fost, îns?, faptul c? aceea?i gen? la diferite musculi?e se afl? localizat? la cromozomi în mod diferit. La mu?tele de diferite linii deosebirile erau foarte mari, la rude s-au constatat mai multe coinciden?e, dar, totu?i, la aproximativ o treime din ele genele erau dislocate absolut diferit. A devenit limpede c? unele gene n-au dislocare definit? în cromozom - la diferi?i indivizi de drosofil? de aceea?i specie ele pot ocupa diferite pozi?ii. În genomul drosofilei pân? în prezent au fost studiate aproximativ 20 de familii de gene mobile câte 100-150 copii în fiecare familie. Num?rul total al acestor gene este de aproape 1000, ele formând aproximativ 5% din întregul material genetic. Genele mobile sunt alc?tuite de obicei din 5-10 mii de perechi de nucleotide, dintre care repet?rilor terminale le revin câte 300-600 perechi. S-a constatat c? în repet?rile acestor gene exist? toate elementele de conducere: promotorul, terminatorul ?i amplificatorul. Deoarece aparatul de conducere este dislocat la ambele poluri ale genelor, el poate pune în func?iune nu numai elementele mobile, dar ?i genele din vecin?tate cu el. E fireasc? întrebarea: de ce avem nevoie de elementele genetice mobile? Elementele mobile ale genomului sunt purt?tori ai informa?iei referitor la fermen?i de care au nevoie chiar ele pentru a se disloca ?i a se înmul?i. Majoritatea savan?ilor consider? c? genele mobile sunt ADN «egoist» sau «parazi?i geneticii», a c?ror sarcin? principal? este autoreproducerea. Ele toate prezint? un balast pentru celul?: dac? din genom va fi scos vre- unul din elementele mobile, aceasta nu va influen?a activitatea vital? a celulei. În asemenea caz se isc? întrebarea: cum influen?eaz? disloc?rile elementelor mobile asupra vie?ii celulei? Genele mobile într-un loc al genomului exercit? o ac?iune puternic? asupra genelor vecine. Efectul poate fi diferit: dac? aceste elemente nimeresc în partea codificatoare a genei structurale, se modific? îndat? textul înregistrat pe care îl poart? aceast? gen?. ?i înc? o situa?ie tipic?: elementul mobil se insereaz? al?turi de gen?. Ca urmare se modific? intensitatea func?ion?rii acesteia. În special se poate începe o transcrip?ie intens? a genei, care a ni-merit sub ac?iunea promotorului sau amplificatorului, dislocat la polurile elementului mobil, iar sub ac?iunea unor asemenea explozii de variabilitate molecular? se asigur? o adaptare mai bun? a organismelor la condi?iile schimb?toare ale mediului. ?i cum s? nu ne amintim aici proverbul antic: în natur? nimic nu este de prisos! 10.2 Direc?iile principale ale ingineriei genetice Ingineria genetic? se nume?te, de obicei, genetic? celuar? ?i molecular? aplicat?, care elaboreaz? metode de interven?ie experimental?, ce permit restructurarea conform unui plan trasat în prealabil a genomului organismelor, modificând în el informa?ia genetic?. Conform opiniei cunoscutului geneticiian S. Gher?enzon, la ingineria genic? pot fi referite urm?toarele opera?ii: - sinteza genelor în afara organismelor; - extragerea din celule a unor gene, cromozomi sau nuclee; - restructurarea dirijat? a structurilor extrase; - copierea ?i multiplicarea genelor sau a structurilor sintetizate ?i separate; - transferul ?i inserarea unor asemenea gene sau structuri genetice în genomul ce urmeaz? s? fie modificat; - îmbinarea experimental? a diferitelor genomuri într-o singur? celul?. A?a dar este vorba de metode de manipulare la nivel molecular, cromozomic sau celular cu scopul de a modifica programul genetic în direc?ia dorit?. Ingineria genic? î?i propune s? introduc? realiz?rile ei revolu?ionare într-o serie de ramuri ale economiei na?ionale. Se a?teapt? ca ea s? contribuie la asigurarea cu asemenea substan?e biologice active precum sunt aminoacizii, hormonii, vitaminele, antibioticele ?. a. Exist? mari speran?e de a m?ri pe aceast? cale diferitele vaccinuri, care sunt utilizate în profilaxia bolilor infec?ioase ale oamenilor ?i animalelor, de a lichida rezisten?a diferi?ilor microbi patogeni la antibiotice ?. a. m. d. Mari perspective se deschid în fa?a ingineriei genetice în fitotehnie. Se ?tie c? soiurile mai roditoare de grâu, orez, porumb, sorg ?i de celelalte culturi cerealiere, care au marcat epoca «revolu?iei verzi» într-un rând de ??ri ale lumii, au nevoie de cantit??i enorme de îngr???minte minerale, ?i în primul rând de cele azotice, de producerea c?rora depinde în mare m?sur? economia acestor ??ri. Totodat? noi tr?im la fundul unui ocean de aer, care con?ine 79 % de azot. Crearea unor soiuri de plante capabile s? capteze azotul atmosferic ar face de prisos producerea lui pe cale industrial?, fapt ce ar elibera mijloace colosale pentru alte nevoi ale ??rii. Un interes la fel de mare îl prezint? ?i proiectele de creare a unor specii de alge, care ar avea capacitatea de a absorbi selectiv cationii diferitelor s?ruri pentru a face potabil? apa marin?. A face potabil? apa marin? este una dintre problemele cele mai arz?toare, care se afl? în centrul aten?iei unui comitet special al ONU. Cu fiece an pe planeta noastr? se resimte tot mai mult deficitul de ap? potabil?. Pentru a ne imagina mai bine acest deficit, vom aduce urm?torul exemplu: în lacul Baical sunt concentrate peste 20% din rezervele de ap? potabil? din lume. ?i peste 80% din cele ale fostei URSS. Doar no?iunea de «ap? potabil?» include to?i ghe?arii, toate râurile, apele subterane. Unele din proiectele ingineriei genice enumerate mai sus par a fi rezolvabile chiar ast?zi, altele ?in de domeniul fantasticii, dar progresul tehnico-?tiin?ific, precum s-a dovedit de nenum?rate ori, apropie de realizare chiar cele mai fantastice planuri. Direc?iile ?tiin?ifice fundamentale, care au fost elaborate relativ nu demult în acest domeniu de cercet?tori, sunt ingineria celular?, ingineria cromozomic? ?i ingineria genic?. Ele pot fi, pe drept cuvânt, numite c?i magistrale ale ingineriei genetice. Ingineria celular? are scopul de a ob?ine unele plante întregi din protopla?ti izola?i, sau, precum le numesc savan?ii, «plante din eprubet?»; cultivarea celulelor vegetale într-un mediu nutritiv artificial, pentru ob?inerea în mod accelerat a unui volum mare de mas? biologic? din care se vor extrage ulterior variate substan?e biologice active; cultivarea în comun a protopla?tilor («celulelor goale») pentru a se ob?ine a?a-zi?ii hibrizi asexua?i sau somatici, care îmbin? caractere de valoare ale diferitelor specii, genuri ?i chiar familii de plante. Ingineria celular?, fiind aplicat? la animale, ar permite utilizarea celulelor sexuale ?i somatice (corporale), precum ?i a zigo?ilor (ovulii fecunda?i) ?i germenilor precoci ai unor reproduc?tori ce se disting prin indicii lor geneticii, pentru accelerarea procesului de ob?inere a unor rase de mare randament. Ingineria cromozomic? î?i propune transferarea unor cromozomi de la unele specii de organisme la altele pentru a le transmite noi tr?s?turi utile. Aceasta se mai ocup? ?i de metodele de ob?inere a hibrizilor dep?rta?i fecunzi de plante ?i chiar de ob?inerea unor specii noi prin m?rirea în celulele lor a garniturilor de cromozomi. Ingineria genic? este calea magistral?, prospectul central al ingineriei genetice, deoarece anume pe aceast? cale au fost ob?inute rezultatele cele mai nea?teptate, cu privire la reconstruirea genomilor din celulele microorganismelor, plantelor ?i animalelor. Prin metoda ingineriei genice se sintetizeaz? gene noi, se realizeaz? transmutarea ?i inserarea lor în genomurile organismelor, se ob?ine în ele expresia genelor str?ine. Ingineria genic? va face posibil? ?i vindecarea oamenilor de numeroase defecte ereditare. 10.3 Separarea ?i sinteza artificial? a genelor Pentru a înzestra un organism ne cale artificial? cu noi propriet??i, trebuie s? introducem în el o nou? gen? sau un grup de gene, ce ar func?iona acolo, adic? ar produce proteine. Gena necesar? se ob?ine «în form? pur?» prin câteva metode. Cel mai des ea este separat? direct din ADN. Aceast? procedur? se realizeaz? cu ajutorul a dou? opera?ii de baz?, care pot fi denumite simplu «sec?ionare» ?i «suturare». Rolul de instrumente îl joac? ni?te proteine speciale - fermen?ii, care-s catalizatori biologici ai diferitelor procese ?i reac?ii, ce se produc cu moleculele în celule. Exist? un grup de fermen?i, care au o ac?iune specific? asupra ADN-ului ?i se utilizeaz? pe larg în ingineria genetic?. Ace?tia sunt: restrictazele, ADN-ligazele, revertazele, transferazele terminale ?. a. m. d. Cel mai des sunt utilizate în acest scop restrictazele ?i ligazele. Restrictazele func?ioneaz? ca ni?te «foarfece» moleculare, iar ligazele, dimpotriv?, unesc într-un tot întreg moleculele t?iate de ADN. Restrictazele, ac?ionând asupra catenei de ADN, recunosc o anumit? succesiune de nucleotide. În fig. 21 este prezentat schematic sectorul molecular ADN cu dou? catene. Restrictaza, numit? Hind II, «recunoa?te» succesiunea compus? din ?ase nucleotide GTC, GAC, pe care o taie exact la mijloc. Restrictaza cu denumirea conven?ional? RI «recunoa?te» o alt? succesiune a nucleotidelor GAA TTC ?i «taie» ADN-ul în acest loc asimetric, «în trepte». La fel de asimetric, dar în alt? direc?ie ADN-ul este t?iat de restrictaza PstI ?. a. m. d. Toate aceste fragmente t?iate pot fi suturate din nou într-un tot întreg de fermentul ligaza. În prezent cunoa?tem peste patru sute de restrictaze ?i lista lor se completeaz? mereu. Cu ajutorul fermen?ilor polii fragmentelor ADN pot fi lungi?i, din ei pot fi îndep?rtate sectoare aparte, ADN-ul poate fi t?iat exact în locul necesar, adic? genele pot fi separate, croite ?i recroite dup? voia experimentatorului, ceea ce este foarte important pentru construirea moleculelor de ADN hibride sau recombinante. Deoarece savan?ii dispun de un num?r limitat de gene pentru ob?inerea moleculelor recombinante, ei utilizeaz? în calitate de surse de gene, în primul rînd, ADN-ul total, fragmentat sau t?iat în segmente aparte de fermen?ii restric?iei. Aceast? metod? a fost numit? metoda fragment?rii. Datorit? ac?iunii restrictazelor ADN-ul se scindeaz? în numeroase fragmente, unele dintre ele con?inând gene. Popula?ia acestor molecule de ADN este multiplicat? în sistemul bacterial, dup? care se selecteaz? genele necesare. La selectare este folosit de obicei ca prob?-test ARNi radioactiv, sau copia ADNc, care corespunde acestei gene. Aceast? metod? permite separarea atât a genelor ce se repet?, cât ?i a genelor unice. Dificult??ile legate de selectarea genelor unice se datoresc concentr?rii lor mici în ADN-ul total. Astfel, bun?oar?, printre fragmentele de ADN total un fragment de gen? unic? revine la un milion de toate celelalte fragmente. În prezent din ADN-ul total al unei serii de obiecte au fost separate genele structurale. S. Cohen ?i D. Hogness împreun? cu colaboratorii lor au separat pentru prima oar? din ADN-ul ariciului-de-mare ?i drosofilii cloni, care con?in gene histonice ?i ribozomice. La Institutul de biologie molecular? al A? al fosteî URSS (laboratorul lui G. Gheorghiev) în colaborare cu Institutul de energie atomic? I. V. Curceatov (V. Gvozdev ?i colaboratorii s?i) s-a ob?inut prin intermediul acestei metode o serie de gene structurale din ADN-ul drosofilei. Deoarece acest obiect a fost bine studiat din punct de vedere genetic, prezint? interes determinarea direct? a localiz?rii ?i func?iei posibile în cromozom a genelor separate. Savan?ii au înv??at nu numai s? separe din ADN gene ale diferitelor organisme, dar ?i s? sintetizeze gene artificiale. Prima gen? artificial?, care a început s? func?ioneze, a fost sintetizat? de un grup de colaboratori ai Institutului tehnologic din Massaciusets (SUA) în frunte cu X. Khorana - laureat al Premiului Nobel. Acasta a fost gena ARNt al tirozinei. În anul 1970 la Simpoziumul interna?ional de chimie ai compu?ilor naturali din ora?ul Riga X. Khorana a f?cut o comunicare cu privire la sintetizarea p?r?ii structurale a unei alte gene - ARNt al alaninei. Acestei gene îi lipseau, îns?, înc? câteva p?r?i componente, ?i de aceea n- a putut func?iona în celule str?ine. Tot atunci colaboratorii laboratorului lui X. Khorana au reu?it s? sintetizeze un segment din 85 de perechi de nucleotide, care corespundea succesiunii ini?iale a ARNt-ului tirozinei. Dar ?i aceast? gen? ca ?i cea a ARNt-ului alaninei s-a dovedit biologic inactiv?. Mai curând s-a clarificat una din cauzele e?ecului - în celul? se sintetizeaz? la început ARNt-ul precursor compus din 126 de nucleotide. Dup? aceasta un ferment special taie o parte din molecula precursoare ?i abia atunci se transform? în molecul? lucr?toare. A fost determinat? succesiunea acestei precursoare ?i sintetizat segmentul respectiv de ADN compus din 126 perechi de nucleotide. Dar nici Aceast? gen? nu era activ? din punct de vedere biologic. ?i aici a devenit limpede c? gena artificial? nu va putea func?iona în celul?, dac? nu va fi înzestrat? cu sectoare de reglare - cu promotorul care pune în func?iune sinteza ARNt-ului ?i terminatorul care pune cap?t sintezei. A fost nevoie de metode speciale pentru a determina succesiunea acestor sectoare de reglare. S-a constatat c? promotorul con?ine 59 perechi de nucleotide, iar terminatorul - 21 de perechi. A fost sintetizat? o gen? complicat? cu promotor ?i terminator. Ba chiar mai mult, pentru ca celula s? nu recunoasc? în gen? un str?in, s-a decis c? ea s? nu se plimbe la voie, c? ea trebuie suturat? în ADN-ul celulei. În acest scop la ambele poluri ale genei sintetizate au fost unite capete «lipicoase» cu un singur filament. Tocmai aceste poluri se formeaz? în ADN, când fermentul restrictaza îl taie în buc??i. Dac? se va ac?iona asupra ADN-ului cu restrictaza, iar apoi se va ad?uga gena sintetic?, capetele ADN-ului ?i ale genei se vor lipi unul de altul ?i gena se va încorpora în ADN. R?mâne doar de suturat jonc?iunile cu fermentul ligaza. Savan?ii au procedat tocmai a?a. ?i... iar au e?uat. Bacteria E. coli n-a receptat gena str?in?. Cercet?torii erau aproape dispera?i. ?i atunci au încercat s? sutureze gena nu în ADN-ul colibacilului, ci în ADN-ul unuia din virusurile, care se înmul?esc în aceast? bacterie. De data aceasta savan?ii au lucrat bucurându-se de succes: dup? ce celula colibacilului a fost infectat? cu virusul, în gena c?ruia a fost încorporat? gena artificial?, bacteria a început a sintetiza ARNt-ul codificat în aceast? gen?. A?a dar, a început a func?iona prima gen? sintetic?. De atunci familia genelor sintetice artificiale cre?te mereu. Îndat? ce a fost descoperit fenomenul reverstran-scrip?iei, adic? procesul de transferare a informa?iei genetice de la ARN la ADN, savan?ii au început s? vorbeasc? despre posibilitatea unei noi c?i, fermentative, de sinteza genei. Pentru aceast? sintez? serve?te ca matri?? ARN-ul, care se elaboreaz? în celul? ?i prezint?, precum ?tim, o copie complementar? a unui fragment anumit al ADN-ului. Dup? ce am separat acest ARNi, putem ob?ine prin transcriere invers? o molecul? de ADN complementar? ei. Probabil c? ea va fi o copie fidel? a genei ini?iale. Primele experien?e reu?ite de sintetizare fermentativ? a genei au fost efectuate în laboratoarele din str?in?tate în anul 1972. În anul 1973 L. Chiseliov ?i L. Frolova, colaboratori la Institutul de biologie molecular?, precum ?i C. Gazarean ?i V. Tarantul de la Institutul de energie atomic? «Curceatov», dirija?i de academicianul V. A. Enghelgard, au ob?inut partea informatic? a genei, globina, utilizând matri?a ARNi-ului globinic din celulele porumbelului. În acest timp în cadrul proectului «revertaza» a activat ?i un alt grup de savan?i - V. Cavzan ?i A. Rândici de la Institutul de biologie molecular? ?i genetic? al A? Ucrainene, care au reu?it ?i ei s? sintetizeze gena globin?, utilizând drept matri?? ARNi-ul globinic al iepurelui de cas?, nu al porumbelului. În anul 1979 s-au soldat cu succes lucr?rile de sintetizare a genelor de bradichinin?, datorit? eforturilor comune ale savan?ilor de la Institutele de genetic? general? ?i de chimie bioorganic? ?i de anghiotenzin? - de c?tre savan?ii Institutului de citologie ?i genetic? al A? a Federa?iei Ruse. În anul 1981 la Institutul de biologie molecular? un grup de colaboratori (S. Deev, N. Barbacari, O. Poleanovschii ?. a.) au sintetizat ?i au transferat într-o celul? bacterian? o gen? care codifica una din catenele u?oare ale imunoglobulinei. Mai târziu în ?ara noastr?, cât ?i în laboratoarele str?ine au fost sintetizate multe gene: a somatostatinei, somatotropinei, insulinei, interferonului ?. a. care ?i-au g?sit aplicare larg? în practic?. 10.4 Clonarea genelor Genele separate din alte organisme sau sintetizate artificial pe cale chimic?. fiind transferate în celule noi, nu sunt în stare s? se reproduc? nici s? se transmit? descenden?ei acestor celule. Acest lucru se poate ob?ine, dac? ele se vor introduce în prealabil în componen?a structurii genetice, care are un aparat propriu de reproducere. În ingineria genetic? aceast? structur? este cu adev?rat figura central? în toate manipul?rile ingineriei genice. poart? numele de vector, sau «transportor». Vectorul este o molecul? de ADN capabil? s? transfere în celul? o gen? str?in? ?i s? asigure acolo înmul?irea ei, sintetizarea produsului proteic ?i încorporarea în cromozom. De cele mai multe ori în calitate de vector sunt utilizate plazmidele bacteriilor, virusurile bacteriilor (bacteriofagii) ?i virusurile animalelor, precum ?i cosmidele, care con?in elemente genetice ale plazmidelor ?i ale bacteriofagilor. Molecula-vector trebuie s? aib? capacitatea de replicare autonom? ?i s? con?in? anumite gene de semnalare (marcatori), bun?oar? gene de rezisten?? la antibiotice, care permit descoperirea ?i identificarea celulelor modificate. Plazmidele sunt larg r?spândite în lumea bacteriilor. Sunt, precum s-a notat mai sus, mici molecule inelare de ADN, care se afl? în celulele bacteriale. Poate fi o molecul? sau câteva. Plazmida con?ine genele necesare pentru reproducerea ADN-ului ?i genele rezistente la antibiotice, de exemplu la ampicilin? ?i tetraciclin?, precum vedem în fig. 22. În interiorul acestor gene se afl? fragmente pe care le recunosc restrictazele. Asemenea fragmente exist? bineîn?eles ?i în alte locuri ale plazmidei, dar cele din interiorul genelor de rezisten?? sunt deosebit de importante, deoarece anume acolo se insereaz? ADN-ul str?in. Gena este v?t?mat? ?i bacteria care con?ine o astfel de molecul? hibrid? devine incapabil? s? opun? rezisten?? ac?iunii antibioticicor. Aceast? particularitate permite selectarea pentru înmul?irea continu? numai a bacteriilor care con?in molecula hibrid? sau molecula recombinant? de ADN. A?a dar, moleculele recombinate con?in gene care trebuie înmul?ite ?i vectorii cu ajutorul c?rora se realizeaz? acest proces. To?i vectorii plazmidici utiliza?i în ingineria genetic? sunt crea?i pe cale artificial? prin reunirea unor p?r?i aparte a diferitelor plazmide naturale. Unele plazmide au o particularitate foarte important?: dac? asupra celulelor în care exist? acest vector se va ac?iona cu antibioticul cloramfenicol, în ele num?rul copiilor de plazmid? va spori pân? la 1-3 mii. Astfel se m?re?te doza genei necesare. ceea ce permite a se ob?ine gena încorporat? în plazmid? (sau produsul acestei gene) în mari cantit??i. Dar cum se ob?ine o molecul? recombinat?? Cum se realizeaz? clonarea (inserarea) genei str?ine în plazmid?? Principalele opera?ii ale acestui proces sunt indicate în fig. 23. În acest scop trebuie s? avem un ADN al plazmidei - vector (de exemplu P1 ?i ADN-ul organismului care ne intereseaz?. ADN-ul plazmidic ?i cel str?in este tratat cu restrictaz? (bun?oar? Bam1), dup? care la plazmid? în gena de rezisten?? fa?? de tetraciclin? se formeaz? o ruptur? ?i moleculele inelare se transform? în liniare. Apoi ambele preparate scindate ale ADN- lui se amestec? unul cu altul ?i sunt tratate cu ligaz?. Fragmentele de ADN se unesc ?i formeaz? plazmida recombinant? sau un ADN hibrid. Dup? aceasta urmeaz? procedura de selectare a acestor molecule hibride: tot amestecul de molecule prelucrate cu ligaz? se introduce în celulele bacteriale. Apoi aceste celule sunt a?ezate într-un mediu nutritiv solid cu antibioticele ampicilin? ?i tetraciclin?. Celulele care con?in plazmida hibrid? vor cre?te în mediul cu ampicilin?, dar nu vor cre?te împreun? cu ambele antibiotice, deoarece gena rezisten?ei din plazmida tetraciclinei a fost defectat? de inser?ie. Cre?terea selectiv? permite colectarea celulelor ce con?in molecula hibrid? ADN. În continuare ele se înmul?esc ?i ADN-ul recombinant, ob?inut din ele în cantit??i mari, este utilizat în diferite scopuri. A?a dar, din momentul introducerii ADN-ului recombinant în celul? începe clonarea molecular?, adic? ob?inerea urma?ilor moleculei recombinate, create în mod artificial. În acest scop pentru celulele transformate sunt create condi?ii specifice în vederea select?rii lor, ?inându-se seama de marcatorii geneticii, care semnaleaz? prezen?a celulelor pentru selec?ie. Drept urmare se ob?ine o tulpin? absolut omogen?, din care, în dependen?? de scop, se separ? ori gena clonat?, ori produsul ei. Acestea sunt în linii generale bazele teoretice ale ingineriei genetice. Ingineria genetic? face abia primii pa?i, dar de acum ast?zi putem vorbi despre perspectivele aplic?rii realiz?rilor ei într-o serie de domenii din sfera material?. În etapa actual? cea mai larg? aplicare o are ingineria genetic? a microorganismelor. XI. INGINERIA GENETIC? LA MICROORGANISMELE INDUSTRIALE 11.1 Activitatea enigmatic? a microorganismelor vii La majoritatea oamenilor no?iunea de «microb» sau «bacterie» se asociaz? înainte de toate cu gravele boli infec?ioase, provocate de ei. Pu?ini îns? cunosc activitatea cu adev?rat fantastic? a acestora, participarea extrem de activ? a bacteriilor la procesul de formare a scoar?ei p?mântului, la formarea sedimentar?, z?c?mintelor de petrol, c?rbune, metale ?i a celorlalte minerale utile Pe uscat activitatea biologic? a bacteriilor a pus temeliile regnului vegetal, inclusiv bazele agriculturii - solul roditor. Savan?ii consider? c? solul este un laborator microbiologic al naturii. Plantele agricole absorb din sol anual peste 110 mln tone de azot. Odat? cu sporirea recoltei cre?te ?i consumul de azot de c?tre plante. Oamenii îi restituie solului în form? de îngr???minte minerale numai jum?tate din azotul absorbit de plante, de aceea, dac? n-ar exista microorganizmele care asimileaz? azotul din aer, lanurile ar fi de mult sec?tuite Un mare aport în fondul «azotului biologic» îl aduc în primul rând bacteriile care tr?iesc în nodozitd?ile de pe r?d?cinile plantelor leguminoase. Tocmai ele fixeaz? azotul liber ?i îl transmit plantelor. Cele mai bune culturi de bacterii radicicole sunt utilizate la prepararea nitraginei - îngr???mânt bacterial care este introdus în sol împreun? cu semin?ele leguminoaselor pentru a intensifica fixarea azotului din atmosfer?. La fabricile industriei microbiologice bacteriile ?i drojdiile se utilizeaz? cu succes la fabricarea unui produs nutritiv de valoare - a concentratului de protein?-vitamin?. Savan?ii se st?ruie cu insisten?? s? creasc? prin metodele ingineriei genetice ni?te microbi în stare s? «m?nânce» petrolul ?i consider? aceste organisme drept prieteni, nu du?mani, deoarece ele vor ajuta la purificarea suprafe?ei m?rilor ?i oceanelor de petrolul care ar nimeri în ele în cazurile de avariere a petrolierelor. Academicianul A. A. Im?ene?chii consider?, pe bun? dreptate, c? împ?r?irea microbilor în microbi d?un?tori ?i microbi utili, în microbi buni ?i microbi r?i este foarte conven?ional? ?i nu totdeauna just?. F?r? activitatea gigantic? a acestor sanitari, inaccesibili ochiului nostru, apa ?i p?mântul demult ar fi acoperi?i cu resturi de plante ?i cadavre ale animalelor ?i pe?tilor. În lumea microbilor au fost descoperite fenomene noi, cu totul nea?teptate, cu adev?rat «minunate» S-a constatat, bun?oar?, c? bacteriile elimin? în mediu ambiant ?i asimileaz? din el unele gene ?i chiar blocuri întregi de gene sub form? de fragmente de ADN. A?a se realizeaz? metoda de schimb de informa?ie ereditar? între microorganismele necunoscute înainte ?i între cele ce apar?in speciilor îndep?rtate. Majoritatea covâr?itoare a microorganismelor descoperite pân? în prezent ne sunt prietine, în anumite condi?ii ele pot fi utilizate cu eficacitate în interesele omului. Important este s? fie utilizate «la maximum» formele de microorganisme produc?toare de protein? ?i de substan?e cu activitate biologic? atât de necesare pentru medicin?, agricultur?, diferite ramuri ale industriei, precum ?i de microorganisme capabile s? extrag? metale neferoase, nobile ?i rare, s? distrug? resturile de pesticide, de?eurile materialelor sintetice care polueaz? mediul ambiant. În anii r?zboiului al doilea mondial frontul ?i spatele frontului aveau nevoie de substan?e medicamentoase antimicrobiene de mare eficien??. Medicii ?tiau c? înc? în anul 1929 microbiologul englez A. Fleming a descoperit c? ciuperca de mucegai, penicilium, secret? ni?te substan?e nimicitoare pentru bacterii ?i care nu sunt d?un?toare pentru celulele omului ?i animalelor. În anul 1941 savan?ii de la Universitatea din Oxford (SUA) au creat pe baza acestor date primul preparat antibiotic penicilina, despre însu?irile lui t?m?duitoare circulau legende. Microbiologii din fosta URSS n-au avut la dispozi?ie o tulpin? (o cultur?) asem?n?toare de ciuperc? de mucegai care s? produc? penicilina. S- au început c?ut?ri îndelungate ?i dificile pentru a g?si un produc?tor propriu 3. Ermoleva ?i T. Balezina, colaboratoare la Institutul unional de medicin? experimental?, controlau pe rând activitatea biologic? a diferitelor probe de ciuperc? de mucegai ?i numai una dintr-o sut? de probe - penicilium crustozum s-a dovedit a fi potrivit?. Ea a devenit «produc?torul» preparatului de penicilin?. În anul 1944 dintr-o alt? cuperc?-actinomicet? a fost separat? streptomicina. Acest antibiotic a devenit pentru mult timp substan?a medicamentoas? fundamental? contra multor boli: tuberculoz?, pest?, tularemie, bruceloz? ?. a. În multe ??ri au fost organizate lucr?rile în vederea c?ut?rii de noi specii de actinomicete, produc?toare de antibiotice. Dac? pân? la descrierea streptomicinei microbiologii cuno?teau 35 de specii de actinomicete, în prezent se cunosc sute de acestea. Astfel pe parcursul studierii resurselor inepuizabile ale microorganismelor s?lbatice (naturale), microbiologii asemeni geologilor, care efectueaz? lucr?rile de explorare a minereurilor utile, caut? ?i g?sesc mereu noi specii ?i tulpini de bacterii, ciuperci, virusuri cu caractere ?i însu?iri utile, descoper? capacit??ile ?i «talentele» lor. Dintre aceste ciuperci fac parte ?i ni?te organisme monocelulare enigmatice - drojdiile. La multe fabrici de drojdii furajere sunt instalate aparate ce produc 28- 30 tone de mas? biologic? uscat? pe zi. O ton? de drojdii con?ine aproximativ 500 kg de protein? digerabil?. Prin urmare, în fiecare dintre aceste aparate (fermentiere) se formeaz? într-o zi aproape 15 tone, iar într-un an 4-5 mii tone de protein? digerabil? de înalt? calitate. Este mulg sau pu?in? Un fermentier este egal ca productivitate cu aproximativ 4-5 complexe de cre?tere a porcilor a câte 100 mii de porci fiecare. Aceste cifre demonstreaz? conving?tor ce prezint? sinteza microbian?, cât de mare este intensitatea ?i productivitatea ei. E de la sine în?eles c? drojdiile nu au calit??ile c?rnii de vit? sau ale celei de porc. Din ele nu se pot prepara biftecuri. Dar nutre?urile în care se adaug? drojdii ?i alte substan?e microbiologice - vitamine, fermen?i, aminoacizi - fac minuni. Animalele tinere devin mai s?n?toase, mai puternice, cresc ?i se dezvolt? mai repede, spore?te prolificitatea femelelor, se ridic? sporul în greutate, iar termenele de îngr??are se reduc. Proteina ce se con?ine în drojdii este doar mai bine echilibrat? din punct de vedere al componen?ei aminoacizilor (lizin?, metionin?, triptofan, treanin?) indispensabili, decât proteinele cerealierelor. Drojdiile de nutre?, fiind un concentrat natural de protein?, vitamine ?i alte substan?e biologice active, întrec dup? valoarea lor biologic? cu mult boabele de graminee. Se ?tie, c? dac? la un kilogram de gr?un?e de grâu se adaug? numai patru grame de lizin?, 1,5 grame de treanin?, proteina acestei pâini, conform valorii biologice, aproape nu se va deosebi de cazein? - proteina principal? a laptelui. Se mai ?tie c? animalele pot utiliza cu eficacitate numai o parte de protein? din nutre? care este propor?ional? cu partea cea mai deficitar? a aminoacidului indispensabil. De aceea dac? cel mai valoros component al boabelor furajere - proteina - nu este echilibrat? dup? lizin?, organismul animalelor o cheltuie?te nu pentru formarea de carne, lapte, ou? ?. a., ci în calitate de combustibil - pentru necesit??ile energetice, lucru ce nu este deloc convenabil. Acela?i lucru se întâmpl? dac? cerealele furajere con?in o cantitate insuficient? de al?i aminoacizi - triptofan ?i treonin?. Drojdiile întrec mult dup? calit??ile lor nutritive toate celelalte plante superioare. De aceea ele au g?sit o utilizare larg? în calitate de adaos furajer. Ele «se hr?nesc» cu pl?cere cu hidrocarburi de petrol, purificând mediul ambiant de ace?ti poluan?i. Lista «bunelor servicii» ale lumii fiin?elor invizibile poate fi continuat? la infinit. Industria de producere a acestor celule vii are ca scop tocmai transformarea microbilor în produc?tori cu profil larg, mai ales ?inându-se cont de viteza cu care ele fabric? produsele. Vom aduce aici urm?toarea compara?ie a lui B. Neiman: dac? s-ar ini?ia o competi?ie - cine va putea da mai mult? produc?ie, de exemplu de cea mai valoroas? protein?, comunitatea celulelor microbiene mici la infinit ?i-ar dovedi cu siguran?? superioritatea fa?? de un taur. Aducem calculul lui B. Neiman: taurul cu o greutate vie de 300 kg dup? o zi de îngr??are intens? spore?te în greutate cu 1,1-1,2 kg, inclusiv cu 20 grame de protein?. 300 kg de celule de drojdii timp de o zi dau un spor de 25-30 mii kg de mas? biologic?, care con?ine II-13 mii kg ^ protein? digerabil?. A?a dar, drojdiile acumuleaz? proteina de 100 mii de ori mai repede decât organismul unui taur! Iar bacteriile acumuleaz? masa biologic? ?i proteina înc? mai repede decât drojdiile. Dup? componen?a lor chimic? ?i structural? aminoacizii bacteriilor, drojdiilor, plantelor superioare ?i animalelor sunt absolut identice. De aceea insuficien?a de lizin?, bun?oar? din furajul animalelor sau din hrana omului, poate fi compensat? cu lizina bacteriilor sau drojdiilor. , ?tiin?a contemporan? a pus în fa?a industriei de producere a celulelor vii, a microbiologiei industriale, care în strâns? alian?? cu industria biochimic? ?i ingineria genic? formeaz? esen?a noii orient?ri, numit? biotehnologie - sarcini complicate, de mare r?spundere. S? examin?m acum în mod separat unele aspecte ale biotehnologiei. 11.2 Ingineria genic? în natur?: transforma?ia, transduc?ia ?i conjugarea la bacterii Pentru a în?elege de ce microbii au ocupat un loc atât de important în ingineria genic?, trebuie s? ne familiariz?m m?car în mod sumar cu metodele uimitoare ale schimbului de informa?ie genetic?, ce le ofer? natura. Celula bacterian? se înmul?e?te prin diviziune simpl?, dup? care dintr-o celul? se formeaz? dou?, ?i fiecare din ele con?ine câte un analog propriu al nucleului - nucleoidul cu ADN. De aceea celula matern?, înainte de a se diviza, trebuie s? aib? dou? genome absolut identice, cu alte cuvinte, dou? molecule de ADN pentru a transmite una din ele celulei-fiice, iar pe cealalt? pentru a o p?stra pentru ea. Înainte de diviziune celula matern? începe s? sintetizeze o copie exact? a ADN-ului s?u. Deoarece procesul înmul?irii se produce f?r? participarea organismului masculin, celula-fiic? poate mo?teni numai genele mamei - supersolitare. Ambele celule noi vor avea garnitura de gene absolut identice. Va fi bine dac? a?a va continua din genera?ie în genera?ie? Din cauza lipsei unor combina?ii ereditare noi selec?ia natural? ar fi r?mas «?omer?», ?i evolu?ia n-ar fi avut nici o ?ans? de reu?it?. Pentru a înfrunta aceste piedici, natura a inventat multe metode, uneori uimitor de simple, alteori cu adev?rat fantastice. În primul rând, trebuie s? ne oprim asupra muta?iilor, adic? a modific?rilor în gene, mo?tenite de celulele-fiice. Despre ele am mai pomenit. Dar probabilitatea muta?iilor este foarte mic?. Afar? de aceasta, majoritatea lor covâr?itoare poate provoca apari?ia unor caractere ?i însu?iri inutile sau d?un?toare, descenden?a purt?toare de aceste muta?ii va fi rebutat? pe parcursul selec?iei naturale. Tocmai aici va apare o alt? descoperire - recombinarea - un mijloc de schimb de informa?ie genetic? în lumea fiin?elor invizibile. Ca exemplu al acestui fapt serve?te capacitatea uimitoare a bacteriilor de a absorbi din mediul ambiant gene str?ine ?i de a degaja gene proprii. Acest fenomen se nume?te transformare. Despre el am men?ionat în leg?tur? cu studierea naturii factorului care îl provoac?. Transformarea este larg r?spândit? printre procario?i în condi?ii naturale. Ea se produce ?i în celulele animalelor. Cum se produce ea în cazul transform?rii schimbului de material genetic? În ciclul de dezvoltare a bacteriilor apare periodic o stare specific?, când peretele celulei devine penetrabil pentru ADN. Celula care se afl? în aceast? stare se nume?te celul? competent?, ea poate absorbi din mediul ambiant o mare cantitate de ADN str?in. În acest scop la început ea secret? o protein? special?, care se fixeaz? de acest ADN, dup? care ADN-ul str?in este absorbit de celul? asemeni unei frânghii, care este tras? de un cap?t al ei. Ce se întâmpl? cu ADN-ul absorbit? Aproape jum?tate din el se scindeaz?, iar partea r?mas? este utilizat? ca surs? pentru noua informa?ie genetic?. La început sistemele fermentative ale celulei desfac spirala dubl? a ADN- ului, apoi o descheie ca pe un fermoar ?i taie în fragmente filamentele de transmisie ob?inute. Dup? aceasta pe fiecare fragment care con?ine o gen? «str?in?» se construie?te ca pe o matri?? a doua caten? ?i sectorul spiralei duble construit astfel se încorporeaz? în ADN-ul propriu al celulei (fig. 24). La bacterii, spre deosebire de eucario?i, schimbul de blocurile gata de ADN este posibil nu numai între organismele de aceea?i specie, dar ?i între cele de diferite specii, genuri ?i chiar familii, ceea ce conduce la modific?ri în salturi a propriet??ilor ereditare. Cercetarea multilateral? a procesului natural de transformare la bacterii a deschis calea spre dirijarea eredit??ii microorganismelor, spre ingineria genetic? ?i biotehnologia modern?. Transformarea determin? schimbul direct, nemijlocit de blocuri de ADN între bacterii. Dar, dup? cum s-a constatat, natura mai are alte metode de transmitere a genelor de la o bacterie la alta. Deseori transportori de gene aparte sau de grupe de gene sunt virusurile bacteriilor - bacteriofagii. Nu fagii agresivi (virulen?i) care, p?trunzând în celul? ?i înmul?indu-se rapid, o devoreaz?, o distrug, o dizolv? ?i, dup? ce ies din ea, se n?pustesc asupra celorlalte celule. Ace?tia sunt fagi pa?nici, a?a-zi?ii fagi modera?i. Dup? ce au p?trunse în celul?, ADN-ul ?i ARN-ul lor se insereaz? în cromozomul bacteriei-gazde ?i se transform? în profag. Fagul inserat în genomul bacteriei (sau care i s-a aliniat) se înmul?e?te împreun? cu el, se transmite celulelor-fiice ?i se r?spânde?te în felul acesta în popula?ie. El nu-?i pierde îns? «esen?a sa de lup». Dac? aceste celule nimeresc în condi?ii nefavorabile, fagul î?i leap?d? «blana de oaie» ?i distruge celula ce l-a ad?postit. Separându-se de genomul celulei, fagul ia cu dânsul o parte din genele acestuia. Fagul moderat, molipsind o alt? celul? ?i inserându-se în ADN-ul ei, aduce aici atât genele sale, cât ?i pe cele «furate» de la fosta gazd?, modificând ereditatea celulei noi. Acest proces se nume?te transduc?ie (fig. 25). Cunoscutul geneticiian S. Alihanean a men?ionat c? genele donorului transdus (adic? transportate de fag) joac? rolul de «pasageri», iar fagul - de «birjar». Lipsa la bacterii a înmul?irii sexuale, caracteristice pentru eucario?i, p?rea c? trebuie s? complice recombinarea genelor ?i a genomilor, prin urmare ?i evolu?ia lor. Dar descoperirea la bacterii a factorilor acromozomici - a plazmidelor, a introdus în aceste no?iuni rectific?ri serioase. Savan?ii au constatat c? plazmidele sunt independente de ADN-ul celulei ?i se pot înmul?i independent, pot produce propriile copii. Plazmidele poart? gene care atribuie bacteriilor unul sau câteva caractere, de exemplu rezisten?? fa?? de preparatele medicamentoase, capacitatea de a sintetiza substan?e active biologice ?. a. Plazmida poate, ca ?i fagul, s? se insereze în cromozomul bacteriei ?i s? se separe de el. Asemenea fagului ea las? uneori în cromozom una sau câteva gene proprii ?i la plecare duce cu ea gene ale gazdei. În aceste cazuri propriet??ile ereditare atât ale celulei, cât ?i ale plazmidei se pot modifica în mod sim?itor. S-a stabilit c? un tip aparte de plazmide, numite plazmide F (prima liter? a cuvântului englez «fertilitate»), reconstituie la bacterii un proces asem?n?tor celui sexual. Bacteria purt?toare a plazmidei F ob?ine însu?iri ale donatorului - ale organismului masculin. Pe suprafa?a acestei celule se formeaz? vilozit??i fine. Când se întâlne?te cu bacteria feminin? care nu con?ine plazmida F (ea e numit? recipient), bacteria masculin? «se c?s?tore?te» cu ea, se conjug?, unindu-se cu ajutorul vilozit??ilor tubulare. Pe aceast? punte prin canalul de vilozit??i acoperit se transmite plazmida F ?i celelalte plazmide din celula donatorului în celula feminin?. Dac? plazmida F s-a încorporat în componen?a cromozomului celulei, lucr?rile se vor desf??ura altfel. Plazmida provoac? ruptura uneia din cele dou? catene de ADN ale donatorului, dup? care cap?tul liber al filamentului cu o singur? caten? se transmite prin canalul vilozit??ii bacteriei feminine, unde pe acest filament se sintetizeaz? îndat? catena lui complimentar?. Plazmida F parc? împinge din spate segmentul ADN al donatorului spre celula feminin?. Astfel cu ajutorul plazmidei F cromozomul donatorului sau o parte a lui se transmite celulei recipientului. Ultima cap?t? caractere noi, care nu-i sunt proprii dar care sunt caracteristice pentru donator. Astfel se produce amestecul caracterelor ereditare a dou? celeule diferite. Nu este oare acesta un adev?rat proces sexual? (fig. 26) Plazmida F, dup? ce a p?truns în celul?, produce curând descenden?a sa. Celula feminin?, devenind st?pân? a acestei plazmide, ce transform? imediat în donator ?i, venind în contact cu alte celule feminine, le transmite factorul F ?i celorlalte plazmide, de exemplu plazmida R. Plazmida R (R-prima liter? a cuvântului «rezistent») transmite bacteriilor imunitatea pentru antibiotice ?i pentru preparate medicamentoase. R?spândirea fulger?toare a acestor plazmide prezint? un mare pericol, c?ci chiar cele mai eficiente mijloace de combatere a bolii infec?ioase devin inactive. În asemenea cazuri trebuie schimbat de urgen?? medicamentul. Interesant este c? în condi?ii naturale plazmidele R se întâlnesc mai des la bacteriile patogene, contra c?rora medicii duc o lupt? permanent?. Prin urmare, utilizarea larg? a antibioticelor contribuie la selectarea unor bacterii, ce con?in plazmida R, rezistente la aceste antibiiotice. Bacteriile manifest? caractere de mare valoare în lupta pentru existen?? în condi?ii extremale. Oare nu este aceasta o adev?rat? inginerie genic?, care are loc în natur?? Toate aceste unelte ?i subterfugii fine, elaborate de lumea microbilor pe parcursul luptei crâncene pentru existen??, trebuie însu?ite pentru a-i sili pe muncitorii microlumii s? ac?ioneze spre binele omenirii. 11.3 Ameliorarea microorganismelor Separarea din natur? a unor noi tulpini de microorganisme prezint? doar prima etap? a muncii de selec?ionare. Sarcina ulterioar? const? în ridicarea gradului de calificare a acestor microbi. Savan?ii caut? s? în?eleag? nu numai tehnologia proceselor de sintez? ?i de metabolism din celulele microbiene, dar ?i s? descopere posibilit??ile de ameliorare, de perfec?ionare, de modificare a eredit??ii cu ajutorul acestei tehnologii. În prezent industria microbiologic? utilizeaz? mii de tulpini ale multor sute de specii. Ele au fost izolate de sursele naturale ?i ameliorate prin intermediul mutagenezei induse ?i selec?iei ulterioare a caracterelor utile. Pentru antrenarea poten?ialului genetic al unui num?r tot mai mare de microorganisme, la construirea tulpinilor industriale sunt utilizate atât microorganismele «de model», cât ?i tulpinile folosite în industria microbiologic?. În calitate de model de baz? se utilizeaz? cunoscutul bacil coli, mul?umit? c?ruia biologia molecular? modern? a atins ni?te culmi nemaiv?zute; de el ?in ?i primele succese importante în domeniul biotehnologiei ?i ingineriei genice. Exist? tulpini de bacili coli produc?tori de hormoni (somatostatin?, somatotropin?, insulin? ?. a.), de aminoacizi (treonin?, prolin?, homoserin? ?. a.), de diferi?i interferoni ?. a. Printre tulpinile utilizate în industria microbiologic? men?ion?m în primul rând drojdiile, bacilii, ciupercile inferioare, actinomicetele ?. a. Ele toate produc substan?e variate de mare valoare biologic?. Men?ion?m c? în prezent 70% din antibiotice se produc numai cu ajutorul actinomicetelor. Este cea mai mare subramur? a industriei microbiologice mondiale, care aduce un venit anual de 8-9 miliarde de dolari. Bacteriile de genul pseudomonas con?in plazmide purt?toare ale genelor degrad?rii biologice a compu?ilor organici, inclusiv a acelora care nu se întâlnesc în natur? (de exemplu, pesticidele), fapt ce deschide mari perspective în utilizarea lor pentru protec?ia mediului ambiant. Selectarea tulpinilor de microorganisme cu înalt? productivitate a ob?inut în unele decenii mari succese pe baza realiz?rilor multor ?tiin?e. Geneticiienii ?i selec?ionatorii, utilizând pentru provocarea muta?iilor mutagenele chimice ?i radia?iile ionizate, au ob?inut noi tulpini care întrec ca productivitate de 100 ?i chiar de mai multe ori formele ini?iale. Dac? penicilina a devenit în prezent accesibil? fiec?ruia, aceasta se explic?, în primul rând, prin faptul c? selec?ionatorii au crescut o cultur? de microorganisme cu o capacitate de 20-25 mii de unit??i la un mililitru cub de mediu, în loc de 100 de unit??i, ob?inute la tulpinile ini?iale. Conform opiniei lui S. Alihanean, aceasta înseamn? c? în loc de 200 de fabrici de penicilin? este destul s? avem doar una singur?. Prin metoda conjug?rii la pseudomonade a fost realizat? cu succes transferarea genelor ?i construit? o tulpin? ce are drept surs? de carbon unul din cei doi componen?i ai «substan?ei de oranj» - un defoliant toxic pentru oameni, folosit pe larg de SUA în r?zboiul din Vietnam. Aducem înc? un exemplu despre geneticiienii ?i selec?ionatorii care în colaborare cu inginerii genici «domesticesc» microbii ?i creaz? pentru industrie noi tulpini cu caractere proiectate. Este vorba despre crearea de c?tre savan?ii Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul geneticiii ?i selec?iei microorganismelor industriale (IUC?) a unei tulpini noi de bacterii produc?toare de treonin?. Treonina, la fel ca ?i lizina, este necesar? pentru îmbog??irea nutre?urilor ?i produselor alimentare. Aminoacizii lizina, metionina, treonina ?i izoleucina, în ordinea în care sunt prezentate aici, sunt sintetizate de bacterii din acid asparagic. Aici se respect? ordinea urm?toare: ca s? oprim sinteza, de exemplu, la etapa de lizin?, trebuie s? închidem drumul pentru transform?rile continue ale acidului asparagic în metionin?, treonin? ?i izoleucin?. ?i atunci în bacterie începe suprasinteza, adic? producerea accelerat? a lizinei. Iar dac? este nevoie de reducerea intens? a treoninei, trebuie blocat? transformarea ei continu? în izoleucin?. Speciali?tii IUC? în domeniul geneticiii microorganismelor, în frunte cu directorul s?u V. Debabov, au ales pentru efectuarea cercet?rilor lor colibacilul de care ?in multe din succesele ob?inute în ingineria genetic?. Sectorul ADN al acestei bacterii, responsabil pentru sinteza treoninei (acest sector poart? numele de operon), este compus din trei gene ?i din regiunea reglatoare care le dirijeaz?. Acest operon codific? formarea a patru fermen?i care transform? succesiv acidul asparagic în treonin?, iar apoi în izoleucin?. Cu pre?ul unor mari eforturi savan?ii au reu?it s? provoace muta?ii ale genelor operonului, datorit? c?rora celulele mutante au încetat a sintetiza izoleucina, acumulând astfel mai mult? treonin?. Dar ?i aceste celule sintetizau foarte pu?in? treonin?. Atunci în ele a fost inserat cu ajutorul fagului o gen? special?, al c?rei produs activiza, la rândul s?u, munca genelor responsabile pentru sintetizarea treoninei. Dup? efectuarea acestei opera?ii celulele colibacilului au început s? elaboreze câte 2-3 grame de treonin? la un litru de lichid cultural. Începutul promitea multe, cu toate c? pentru a fi bun? pentru produc?ia industrial? tulpina trebuia s? produc? cel pu?in de 10--15 ori mai mult aminoacid de acest fel. Ce se putea face? ?i aici speciali?tii ?i-au concentrat aten?ia asupra uneia din particularit??ile foarte importante ale plazmidelor, care, p?trunzând în bacterie, începe s? se reproduc? repede ?i formeaz?, de obicei, 15-20 de copii. Dac? îns? în mediul cultural se introduce ?i cloramfenicolul, în celul? se opre?te sintetizarea proteinei ?i spore?te brusc num?rul de copii ale plazmidei. Uneori ele ating cifra de 3000. Tocmai acest fapt le-a sugerat savan?ilor cum s? procedeze în acest caz. Ini?ial, cu ajutorul fermen?ilor respectivi, ei au t?iat din cromozomul tulpinii de bacterie ob?inute înainte un fragment de ADN, care con?inea un operon de tulpin? cu toate cele trei gene ale sale ?i cu sectorul de reglare. Dup? aceasta, în laboratorul de inginerie genic?, operonul a fost inserat într-o plazmid?, iar ea - într-o alt? bacterie de aceea?i tulpin?. Plazmida hibrid? s-a înmul?it acolo ?i a intensificat sinteza treoninei. În 48 de ore de fermentare aceast? nou? tulpin? sintetiza aproape 20 grame de treonin? la un litru de lichid cultural, iar când au fost ameliorate condi?iile de cultivare a tulpinii, în 30 de ore au început s? se acumuleze aproape 30 de grame de treonin?. Astfel a fost creat? pentru întâia oar? în lume o tulpin? industrial? de microorganisme, care sintetizeaz? treonina, unul din aminoacizii cei mai importan?i pentru cre?terea animalelor. Pentru întâia oar? în lume aceast? tulpin? a fost ob?inut? printr-o metod? de construire a ingineriei genice numai în trei ani; separarea unor noi tulpini prin metodele tradi?ionale de selectare dura zeci de ani. 11.4 Industria ADN ?i biotehnologia Pe parcursul ultimilor ani ia na?tere o nou? ramur?, absolut nou?, de produc?ie material? - biotehnologia, care utilizeaz? procesele ?i sistemele biologice pentru a ob?ine cele mai diverse produse. Oamenii au însu?it unele metode biotehnologice înc? din timpurile str?vechi. ?i procesele de fermenta?ie care permit ob?inerea produselor acidolactice, pâinii, o?etului ?. a. fac parte din domeniul biotehnologiei. În ultimele dou?-trei decenii, datorit? schimb?rilor radicale ce s-au produs în ?tiin?a biologic?, s-a ridicat la un nivel calitativ nou ?i biotehnologia. Datorit? acestor realiz?ri omul poate azi nu numai s? foloseasc? microorganismele «gata», dar ?i s? modifice programul genetic al celulelor lor, s? le imprime caractere cu totul noi: tocmai în aceasta din urm? const? sarcina ingineriei genetice moderne. Datorit? dezvolt?rii biologiei moleculare ?i ingineriei genice, biotehnologia a devenit o metod? universal? de ob?inere în orice propor?ii a celor mai diverse substan?e organice, permi?ându-ne s? renun??m la procesele tehnologiei chimice care-s voluminoase ?i deseori pu?in eficace. Savan?ii ?i-au concentrat aten?ia în primul rând asupra problemelor de sintez? a hormonilor, care, al?turi de vitamine, servesc drept reglori de mare importan?? ai metabolizmului ?i ai multor procese fiziologice din organismul omului ?i animalelor. Moleculele hormonilor au dimensiuni mici. Structura multor dintre ele a fost studiat? detaliat, dar sinteza lor chimic? s-a dovedit a fi prea dificil? ?i scump?. Deaceea savan?ii au ales în acest scop o alt? cale: sintetizarea prin metod? chimic? nu a proteinei-hormon, ci a unei gene incomparabil mai simple care codific? sintetizarea hormonului necesar. Dar pentru aceasta gena trebuie inserat? în componen?a moleculei recombinante de ADN ?i, sub comanda ei, s? se organizeze în bacterie sinteza biologic? a unui hormon uman de valoare complect?. Pentru prima dat? a fost creat? prin metoda aceasta tulpina bacteriilor - produc?toare de somatostatin?. Acest hormon este produs de lobul anterior al hipofizei ?i regleaz? secre?ia unei serii de al?i hormoni, inclusiv a hormonului cre?terii, insulinei ?i glicogenului. Somatostatina utilizat? în practica medical? se ob?ine din hipofiza vitelor cornute mari. Îns? din punct de vedere chimic ea se deosebe?te întrucâtva de hormonul amului ?i de aceea nu d? întotdeauna rezultatul dorit. Molecula somatostatinei este compus? din 14 aminoacizi. Un grup de experimentatori de la Universitatea din California (SUA), în frunte cu G. Boyer, au sintetizat o gen? în care a fost codificat? formarea somatostatinei. Apoi cu ajutorul plazmidei savan?ii au inserat aceast? gen? într-un colibacil. Într-un timp scurt bacteria a sintetizat un volum mic de lichid cultural ce con?inea o cantitate de hormoni care, de obicei, se extrage din hipofiza a sute de mii de tauri. Somatostatina a g?sit de acum o larg? aplicare la tratamentul bolilor pancreasului (pancreatitelor ?i diabetului), precum ?i a acromegaliei - cre?terea ne propor?ional? a p?r?ilor proeminente ale corpului. Aceasta a fost o mare victorie a ingineriei genice. Astfel a devenit real? posibilitatea de a se ob?ine gene artificiale pentru ceilal?i hormoni ?i de a deschide perspective ademenitoare pentru producerea celor mai diferite proteine, precum ?i a altor produse. Aceste produse pot fi ob?inute în cantit??i nelimitate, ele vor fi ieftine ?i, ceea ce este ?i mai important, ac?iunea lor nu se va deosebi de cea a hormonilor omului ?i a altor compu?i biologici activi. În lobul anterior al hipofizei omului ?i animalelor se sintetizeaz? în afar? de somatostatin? un întreg buchet de hormoni de natur? proteic?, printre care cel mai cunoscut este hormonul cre?terii sau somatotropina. Dac? organismul în cre?tere duce lipsa lui, apare nanismul, iar dac? îl con?ine în cantit??i prea mari, apare gigantismul. Despre participarea acestui hormon la reglarea cre?terii s-a aflat înc? la începutul secolului XX. În anul 1921 cu ajutorul extractului hipofizei au fost crescu?i ni?te ?obolani gigan?i. Hormonul cre?terii se con?ine în hipofizele animalelor cornute mari ?i s- ar putea extrage în cantit??i necesare. Dar s-a constatat c? somatotropina este un hormon specific pentru fiecare specie: în organismul uman somatotropina animalelor cornute mari nu este activ?. Omul are nevoie de somatotropina omului. Numai organismul ?obolanilor reac?ioneaz? la somatotropina «str?in?» ca la cea «proprie». Un grup de savan?i sub conducerea academicianului A. A. Baev, bazându-se pe experien?a ob?inerii somatotropinei prin metodele ingineriei genice, s-a apucat de sintetizarea somatotropinei pe cale microbiologic?. Ei ?tiau c? pentru a sili colibacilul s? produc? somatotropina în ADN-ul lui trebuie inserat? o gen? care va dirija sintetizarea acestei proteine în hipofiza omului. În principiu aceasta se poate realiza, deoarece codurile genetice ale omului ?i bacteriei sunt similare; aparatul biosintetic al celulei bacteriene, în?elat de aceast? asem?nare exterioar?, va produce proteina de care n-are nevoie, la fel precum p?s?rile în?elate clocesc pui de cuc. Scopul era urm?torul: din celulele hipofizei trebuia ob?inut? o gen?, care ar fi dirijat sinteza somatotropinei. Celula care sintetizeaz? activ proteina urma s? con?in? numaidecât o cantitate sporit? de ARNi, o copie a genei preg?tit? parc? de îns??i celula care codific? succesiunea aminoacid?. Acest proces biosintetic furtunos se produce în celulele tumorale ale hipofizei; o p?rticic? de ?esut tumoral cu o greutate de mai pu?in de un gram a servit drept material ini?ial pentru ob?inerea genei de somatotropin?. În urma unor numeroase ?i foarte fine opera?ii de separare a genei din p?rticica de hipofiz? a r?mas o cantitate infim? de ARNi. A dispune de solu?ia pur? de ARNi, înseamn? a avea o copie a genei, iar gena mai trebuia preg?tit? în corespundere cu copia. În acest scop s-a folosit un ferment special numit revertaz? (trancriptaz? invers?), care ia automat o copie a ARNi. ADN-ul ob?inut este compus din catene unice, în timp ce în gen? fiecare caten? de ADN trebuie s? fie unit? cu catena ei complimentar?. Opera?ia de sintetizare a acestei catene complimentare o efectueaz? automat cunoscutul ferment ADN - polimeraza 1. Astfel preparatul care con?ine gena de somatotropin? nimere?te în eprubet?. Sarcina urm?toare, care se afla în fa?a experimentatorilor, consta în înmul?irea acestei gene pân? la ob?inerea unei cantit??i suficiente pentru munca continu?. În acest scop era nevoie, în afar? de fermen?i, de înc? un instrument universal ob?inut prin distrugerea înveli?ului celulelor colibacilului ce con?ine plazmide libere. Dup? tratarea plazmidelor cu fermentul restrictaza care scindeaz? molecula de ADN în sectoare strict determinate, inelele plazmidei se desfac, transformându-se în catene liniare. Restrictaza are capacitatea de a face ca la polii moleculei rupte de ADN s? apar? sectoare «lipicioase», formate din dou? catene complimentare deschise, îns? dac? ?i gena separat? va fi înzestrat? cu asemenea poli «lipicio?i», plazmida, închizând inelul ei, va prinde cu ajutorul lor ?i garnitura suplimentar? - gena somatotropinei. Anexarea polilor «lipicio?i» de gena separat? este una dintre cele mai fine opera?ii ale ingineriei genice. La început pe cale pur chimic? se sintetizeaz? un mic fragment de ADN, care reproduce cu exactitate succesivitatea nucleotidelor capabile s? fie scindate de restrictaz?, apoi cu ajutorul fermentului ligaza acest fragment de ADN este suturat de ambii poli ai genei. Urmeaz? tratarea produsului cu restrictaz? ?i gena cu polii «lipicio?i» este gata. Dac? aceast? gen? este amestecat? cu plazmidele fragmentate ?i acest amestec este tratat cu ligaz?, toate rupturile se vor uni ?i în epruveta noastr? vom ob?ine nu o simpl? gen?, ci o gen? inserat? într-o plazmid?. Plazmida singur? nu este bun? pentru nimic. Dar dac? va nimeri din nou într-o bacterie, ea va înmul?i ?i gena inserat? în ea. A?a c? gena de somatotropin? se poate ob?ine în orice cantit??i necesare. Ce urma s? se mai întâmple? Doar gena pe care am ob?inut-o deocamdat? «tace»: cu toate c? se înmul?e?te împreun? cu bacteriile, ea nu func?ioneaz?, nu d? comanda de sintetizare a proteinei pe care o codific?. C?ci pentru a începe «s? vorbeasc?», gena trebuie înzestrat? cu elemente de semnalare, care induc transcrierea (sinteza ARNi) ?i translarea (sinteza proteinei în ribosome). În acest scop din plazmidele colibacilului a fost separat fragmentul ADN - promotor, care semnaleaz? necesitatea de a începe citirea informa?iei ?i de a se sutura cu gena somatotroninei. Aceast? gen? capabil? de munc? a fost din nou inserat? în plazmide, iar plazmidele - încorporate în bacterii, înzestrându-le cu capacitatea de a sintetiza hormonul cre?terii. Aceast? parte finala a fost numit? expresia genei. Astfel colibacilul reconstruit a devenit un produc?tor extrem de activ de somatotropin? a omului. Dintr-un litru de cultur? de bacterii ast?zi se separ? atâ?ia hormoni ai cre?terii, cât s-ar fi putut ob?ine din cincizeci de hipofize. În schema descris? au fost omise multe opera?ii esen?iale. Am încercat doar s? reprezent?m aici într-o forma cât mai simpl? munca enorm? ?i extrem de fin?, în care a fost antrenat un colectiv de savan?i pentru a separa genele, a le modifica, amplifica (înmul?i) ?i a le schimba expresia în celule str?ine cu scopul de a ob?ine anumite preparate medicamentoase. Ne-am oprit inten?ionat mai detaliat asupra descrierii opera?iilor principale de creare a somatotropinei prin metodele ingineriei genice pentru a evita mai apoi repet?rile, deoarece aceste opera?ii sunt comune ?i la sintetizarea altor compu?i activi d. p. d. v. biologic. În realitate opera?iile ingineriei genice se reduc la crearea dintr-o garnitur? de fragmente de ADN inactive a unei noi structuri genetice - a unei molecule recombinate de ADN activ? d. p. d. v. fiziologic ?i care se includea în activitatea vital? a celulei. Din aceste considerente în deceniul al optulea în ??rile dezvoltate au ap?rut firme speciale, care au elaborat procese industriale bazate pe tehnologia ADN-ilor recombinan?i. Aceast? nou? ramur? a industriei biologice a fost numit? industria ADN- ului., La început marile centre ?tiin?ifice ?i-au limitat activitatea la ingineria genetic? a microorganismelor, mai târziu au început a se ocupa paralel cu ingineria genetic? a plantelor, animalelor, precum ?i cu ob?inerea de anticorpi monoclonali. Ingineria genic? ?i ingineria celular?, care se dezvolt? paralel cu ea, au l?rgit posibilit??ile biotehnologiei ?i industriei bazate pe procesele biologice. A devenit posibil? folosirea celulelor microbiene, vegetale ?i animale, precum ?i a moleculelor ?i genelor sintetice. Despre acestea se va vorbi în capitolele urm?toare. XII. INGINERIA GENETIC? LA PLANTE 12.1 Clonarea plantelor Dac? vom înfige în p?mântul umed o crengu?? de salcie sau de plop, ea va da r?d?cini, va cre?te ?i se va transforma într-un copac falnic. Dintr-un «ochi» de tubercul de cartof se poate ob?ine o tuf? de cartofi. Poate oare o singur? celul? pune începutul unei plante? Înc? nu demult aceast? întrebare ?inea de domeniul fantasticii. Biologii, îns?, au r?spuns afirmativ la ea, iar experimentatorii au înv??at s? creasc? în medii nutritive celule aparte, care devin organisme monocelulare: tr?iesc, se divizeaz?, sporindu-?i descenden?a, dar r?mân celule aparte. P?rea c? experien?ele au menirea s? satisfac? un interes teoretic. Savan?ii c?utau, bun?oar?, s? clarifice: ce deosebire exist? între celulele ce formeaz? ?esuturile plantei întregi ?i celulele separate, care tr?iesc «liber»? O mare importan?? în acest sens a avut-o descoperirea c? celulele ce tr?iesc liber se transform? în anumite condi?ii într-o plant? întreag?. Aceast? descoperire a trasat c?i noi pentru cunoa?terea legit??ilor de dezvoltare a organismului pluricelular. Chiar la prima etap? a cercet?rilor au fost proiectate perspectivele aplic?rii în practic? a acestor propriet??i ale celulelor. Celula izolat? ?i cultivat? în eprubet? cu mediul nutritiv artificial, dup? o serie de diviziuni, este capabil? s? pun? începutul tuturor organelor vegetative ?i generatoare ale plantei. A devenit clar c? orice celul? specializat? con?ine întreaga garnitur? de gene, care codific? dezvoltarea ei în orice direc?ie ?i, în cele din urm?, transformarea ei în plant?. O asemenea celul?, cu toate c? a ap?rut în urma diviziunii celulelor somatice (asexuate), seam?n? ca func?ie cu ovulul fecundat sau zigotul. Despre aceste celule se spune c? sunt totipotente, adic? au capacitatea poten?ial? de a se dezvolta în orice direc?ie. Fenomenul transform?rii celulei într-o plant? întreag? a fost numit embriogenez? somatic? în cultura ?esutului. Ea poate fi observat? bine în epruveta cu cultura ?esutului de morcov. Aici, în masa de celule omogene, apare treptat o celul? ce începe s? se transforme într-o celul? zigotiform? tipic? cu un nucleu m?rit. În continuare diviziunea ia contururile germenelui din ovarul florii. Dar aici n-avem înc? nici floare, nici plant?, iar germenele înconjurat de celulele callus nu se afl? în sol, ci în eprubet?. Ea trece toate fazele principale ale dezvolt?rii sale: se pun bazele viitoarei r?d?cini necesare pentru cre?terea tulpinii, mugurelui ?i totodat? a primelor frunze, cu cotiledoane. În aceast? etap? germenele poate fi separat din ?esutul callus ?i a?ezat. într-un mediu f?r? hormoni, deoarece acest mic organism vegetal poate s?-i sintetizeze singur. El începe repede s? formeze sistemul radicular, apoi frunzele sectate tipice pentru morcov. Dac? aceast? plant? minuscular? o vom s?di în sol, ea va pune începutul unei plante normale, ce formeaz? o r?d?cin? ?i o rozet? de frunze. Mai târziu va apare, ca la orice plant? bienal?, o tulpin? florifer? ?i va înflori. Bineîn?eles, posibilitatea de a cre?te o plant? întreag? dintr-o celul? ne fecundat? este o mare realizare ?tiin?ific?. Acest fenomen este utilizat cu succes la crearea unor soiuri noi, la înmul?irea unui exemplar interesant, de exemplu în floricultur?. Aici avem posibilitatea s? nu a?tept?m pân? când vor apare ?i vor cre?te semin?ele, ci s? ob?inem materialul celular necesar ?i s? cre?tem din el într-un termen scurt un num?r mare de flori noi, identice cu exemplarul primar. Aceast? metod? poart? numele de clonarea plantelor. Ea este folosit? pe larg la cre?terea plantelor care nu con?in virusuri. Exist? sute de specii de virusuri vegetale. Ele nu sunt periculoase pentru om, dar aduc daune mari, pentru c? reduc productivitatea culturilor agricole. Virusurile atac? mai alee plantele care se înmul?esc prin tuberculi, buta?i ?i bulbi. Numai cartoful este afectat de aproape 20 de virusuri. Din cauza lor pierderile ajung pân? la 20—30% din recolt?. În fiecare an se pierd milioane tone de produc?ie. Ob?inerea cartofului avirotic spore?te recolta lui cu 80 de procente. A fost elaborat? o serie de metode de cultivare a culturilor celulare vegetale ?i de cre?tere a unor plante întregi din celulele mugurilor terminali sau ale vârfurilor r?d?cinilor — ale p?r?ilor lipsite de virusuri. În felul acesta se face asanarea contra virusurilor materialului s?ditor al cartofului, vi?ei-de-vie, c?p?unei, zmeurii, florilor ?. a. Experien?ele au demonstrat c? de la vârful unui l?star se pot ob?ine repede zeci de mii de germeni. Dintr-o singur? celul? a vârfului de l?star al vi?ei-de-vie, bunzoar?, peste trei-patru s?pt?mâni se ob?in cinci germeni care se apuc? ?i ei «de lucru» ?i dau noi germeni. De acum din primul model de plant? nou? se ob?in în felul acesta mii de exemplare. Astfel cu ajutorul epruvetei, f?r? folosirea câmpului ?i a pepinierei, se pun bazele substituirii rapide a soiurilor perimate. La fel de actual? este trecerea la plante avirotice în pomicultur?. Intensificarea acestei ramuri este determinat? în mare m?sur? de s?direa pe planta?iile industriale a unui material s?ditor asanat. C?ci ce prezint? pue?ii avirotici? Ei nu se tem de îng?lbenirea ?i rugozitatea frunzelor, de pete ?i de adâncituri, formate prin lovire, pe fructe, de îmb?trânire rapid? ?. a. Recolta în livada avirotic? este cu aproape o treime mai mare decât cea medie. La «Codru», asocia?ie ?tiin?ific? de produc?ie din RM, s-a însu?it deprinderea de a ob?ine acest material s?ditor pentru livezile ?i planta?iile de arbu?ti fructiferi: în una dintre gospod?riile asocia?iei — a fost dat în exploatare un mare complex de pepinier? pomicol?. În Moldova au fost s?dite planta?ii mari de fragi, baza c?rora a fost pus? în eprubet?. Este o priveli?te încânt?toare s? vezi cum din p?rticica minuscul? a mugurelui terminal se na?te treptat o tuf? de frag, mic?orat? de sute de ori. Acest proces, precum ne spune colaboratorul ?tiin?ific N. Abramenco, seam?n? cu un film cu de-sene animate: la început punctul de jum?tate de milimetru se transform? într-un ghemu?or de culoare deschis?, apoi se formeaz? frunzuli?e verzi-deschise pe ni?te radicele foarte scurte. Dup? acesta spa?iul epruvetei este cucerit de un buchet de muguri, strâns uni?i între ei, ?i, în sfâr?it, apare o miniatur? exact? a cunoscutei rozete de frunze de frag. Este un material semincer de mare valoare. Doar virusurile, de regul?, atac? toate celulele vii ale plantei, dar nu dovedesc s? acapareze ?esutul tân?r care se divizeaz? activ în punctul de cre?tere al l?starului. Planta care regenereaz? din el este absolut s?n?toas?. Recolta de la aceste planta?ii de frag spore?te de dou?-trei ori. Tot prin aceast? metod? poate fi m?rit? mult roada de zmeur, agri?, de culturi sâmburoase ?i semin?oase. Prin clonare se poate ob?ine nu numai material s?ditor avirotic. Prin aceast? metod? în principiu se pot transmite întregului clon multe alte caractere utile, bun?oar? productivitate înalt? a unor exemplare aparte ale plantei. A?a, în Nigeria, la Institutul de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul cauciucului, au fost separa?i cloni de heveia, care dau 1600—3600 kg de cauciuc la hectar comparativ cu 300 kg cât se ob?inea de obicei. J. ?epard, geneticiian american, a ob?inut din celule vegetale separate ale frunzelor de cartof cloni rezisten?i la una dintre cele mai periculoase boli ale cartofului — mana cartofului. Împreun? cu unul din colegii s?i, ?epard a crescut cloni ai cartofului rezistent contra fitoftorei timpurii. În prezent ei încarc? «s? creeze» un clon de cartof rezistent la ambele boli. Înmul?irea pe cale vegetativ? a plantelor începe s? atrag? tot mai mult aten?ia selec?ionatorilor, care, prin intermediul ingineriei celulare, ob?in soiuri noi de plante agricole. În primul rând sunt aplicate mai pe larg metodele de ob?inere ?i utilizare a plantelor cu o garnitura unic? (haploid?) de cromozomi, care accelereaz? ?i u?ureaz? crearea liniilor hibride nescindabile. Plantele haploide sunt urma?ii nu a doi p?rin?i, ca de obicei, ci a unui singur p?rinte. Ele se ob?in de cele mai multe ori din polen — din celula sexual? masculin?. Asupra ei se ac?ioneaz? cu stimulatori speciali ?i ea este silit? s? se dezvolte, de parc? ar fi o celul? embrionar? normal?, ap?rut? în urma contopirii' celulei masculine cu cea feminin?. De obicei, copiii mo?tenesc însu?irile lor de la tat?l ?i mama, de fiecare dat? în propor?ii diferite. Haploizii fixeaz? trainic însu?irile valoroase ale plantei genitoare. Faptul acesta reduce mult termenele de creare a soiurilor noi. În prezent din celulele de polen s-a reu?it s? se creasc? peste 50 specii de plante haploide, printre care: grâul, secara, orzul, cartoful, tutunul ?. a. Schema general? de ob?inere a haploizilor este prezentat? în fig. 27. Metoda de ob?inere a plantelor haploide din celulele gametofitului (polenului) masculin a fost numit? androgenez?. Cu ajutorul cultiv?rii anterelor sau a polenului în medii nutritive speciale, la început se formeaz? a?a-zi?ii embrioizi, iar apoi plantele haploide. Uneori în cultura anterelor nu se formeaz? embrioizi, ci un ?esut nediferen?iat, numit calus, ?i, numai dup? aceasta, într-un mediu nutritiv specific pentru diferen?iere, din celulele calusului apar plante întregi. Ob?inerea plantelor din celule haploide aparte prezint? una dintre cele mai mari realiz?ri ale ingineriei genice. Ea prezint? o importan?? colosal? atât teoretic?, cât ?i practic?. Astfel plantele haploide, care con?in numai o singur? garnitur? de cromozomi, manifest? în fenotip activitatea tuturor genelor: atât a celor dominante, cât ?i a celor recisive. Dac? anterele sau polenul din care urmeaz? s? fie ob?inute plantele haploide sunt expuse radia?iei sau tratate cu mutageni chimici, toate muta?iile induse în ei se vor manifesta în prima genera?ie a plantei. Aceasta are o mare importan??, deoarece majoritatea muta?iilor, de regul?, sunt recisive ?i la plantele diploide se afl? în stare latent?. Iar la plantele haploide toate muta?iile utile pot fi separate imediat, iar apoi, într-un timp incomparabil mai scurt, prin diploidizarea acestor plante mutante, se pot ob?ine noi soiuri de plante culturale cu caractere economice utile. Ob?inerea haploizilor prin metoda androgenezei ?i utilizarea lor la selec?ia plantelor are o mare importan??. În primul rând, pe aceast? cale se reduce de la 7— 10 pân? la 1—2 ani timpul necesar pentru ob?inerea liniilor homozigote. În rândul al doilea, num?rul plantelor experimentale care trebuie studiate, de regul?, se reduce mult la acest proces. Prin urmare, volumul total de munc? se reduce brusc ?i ?ansele selec?iei accelerate, mai exact, a exemplarelor de valoare, sporesc. Aceasta este principalul în munca mig?loas? a selec?ionatorului. În ultimul timp se dezvolt? intens o nou? direc?ie în genetica plantelor — selec?ia gametic? ?i celular?. La Academia de ?tiin?e a RM a fost creat un centru interdepartamental de selec?ie gametic? ?i celular?, care va realiza toate cercet?rile. la nivelul celulei ?i selec?ia prealabil? a celor mai reu?ite forme recombinate de plante pentru selec?ia continu?. În fa?a colectivului de savan?i se pune o sarcin? dubl?: a l?rgi spectrul variabilit??ii ereditare a plantelor, apoi a selecta din sursele de gene pe cele mai de perspectiv?. Prima jum?tate a acestei sarcini savan?ii moldoveni o realizeaz? pe baza cercet?rilor în domeniul recombinogenezei — transmut?rii genelor în perioada form?rii polenului. Ei reu?esc s? ob?in? cu ajutorul unor inductori geneticii speciali o mult mai mare variabilitate decât chiar dup? efectuarea unor ac?iuni externe puternice: de radia?ie, chimice, calorice ?. a. Bogata varietate de genotipuri mai trebuie îns? ?i men?inut?. Acesta este un lucru foarte anevoios. Mecanismele naturii func?ioneaz? astfel, încât masa principal? de polen cu combin?ri atipice de gene s? nu produc? descenden??. S-a constatat c? acestui polen i se poate ajuta aplicând substan?e biologic active. La selectarea acestor surse de gene, s-a ?inut cont de o observa?ie foarte important?, f?cut? de geneticiieni. Dac? în perioada poleniz?rii este secet?, gr?uncioarele de polen, purt?toare a genei rezisten?ei fa?? de ea, au mai multe ?anse de a produce descenden??. Dac? este foarte frig, se transmit genele rezistente la frig. Astfel se întâmpl? aproape cu to?i factorii ne favorabili ai mediului ambiant. Savan?ii realizeaz? selec?ia artificial? în camere climaterice speciale, reproducând diferite condi?ii naturale extremale. În felul acesta au fost crescute formele de tomate rezistente la salinizarea solului. La selec?ia celular? ac?ioneaz? acela?i principiu: la început se induce variabilitatea, apoi se selecteaz? cele mai reu?ite combin?ri de gene. Dar aceasta se face de acum cu celulele obi?nuite, care fac parte din anumite ?esuturi ale plantelor — frunza, tulpina, r?d?cina. În prealabil cu ajutorul unor solu?ii chimice speciale ei sunt adu?i în stare «de suspensie», adic? celulele încep s? tr?iasc? separat unele de altele. Apoi din celule aparte se formeaz? plante întregi cu caractere ereditare programate în prealabil. Astfel savan?ii moldoveni au ob?inut tomate rezistente la varia?ii considerabile de temperatur?. 12.2 Industria celulelor vegetale De multe ori celulele care au fost crescute un timp îndelungat în afara organismului plantelor î?i men?in capacitatea de a sintetiza substan?ele active (alcaloizii, hormonii, fitoncizii, uleiul eteric ?. a.), pe care ele le produc în plant?. Înseamn? c? pentru a ob?ine aceste produse de valoare celulele vegetale pot fi cultivate în aparate speciale. Astfel, în industria microbiologic? ciupercile microscopice ?i bacteriile produc vitamine ?i antibiotice. Aceasta este deosebit de important în cazurile când materia prim? vegetal? necesar? este pu?in accesibil? (plantele tropicale, speciile rare sau pe cale de dispari?ie) sau se cultiv? greu. Cultivarea celulelor trebuie s? se foloseasc? în industrie la fel de larg ca ?i microorganismele. Celulele vegetale îns? nu sunt bacterii. Mult timp experien?ele de cultivare a lor în medii artificiale e?uau. S-a constatat c? celulele plantei, care au determinat deja apartenen?a lor la diferitele ei p?r?i, pierd capacitatea de a se diviza. Tocmai din aceast? cauz? toate experien?ele de cre?tere a unor celule aparte n-au dat nici un rezultat. Atunci savan?ii au în?eles c? experien?ele cu ?esuturi specializate sunt inutile. ?i au hot?rât s? fac? experimente cu celulele ce formeaz? împreun?ri de ?esuturi în locurile unde planta a fost v?t?mat?. S-a constatat c? aceste ?esuturi sunt extrem de nepreten?ioase ?i pot fi crescute cu u?urin?? în condi?ii artificiale. În continuare s-a constatat c? în mediul nutritiv poate fi pus un fragment de ?esut ?i peste câteva zile în locul t?ieturii (r?nii) va apare o suprapunere amorf? de ?esut, a c?rei celule se vor dezvolta apoi în retorte sau epruvete, ca o mas? ne organizat? ce cre?te repede. În cursul acestui proces se produce a?a-zisa dediferen?iere a celulelor, revenirea lor la starea ini?ial?, nespecializat?, dup? care este u?or s? le comut?m pentru efectuarea altor func?ii. Un fragment din acest ?esut poate fi separat oricând ?i mutat într-un mediu nutritiv proasp?t. Astfel via?a plantei va continua la infinit. În multe laboratoare din lume exist? culturi de celule, care tr?iesc mai bine de 30 de ani. Conform modului de nutri?ie, aceast? cultur? de celule nu seam?n?, îns?, cu o plant? întreag?, care poate s? se asigure singur? cu substan?e organice, formându-le în procesul fotosintezei. Atunci când pentru ele se creeaz? medii nutritive speciale, trebuie s? se ?in? cont nu numai de componen?ii pe care planta îi absoarbe cu r?d?cinile din sol, dar ?i de componen?ii sintetiza?i de frunze, adic? de glucide. Celulele sunt capabile s? ve?uiasc? ?i s? se divizeze numai dac? mediul nutritiv con?ine toate mineralele, glucidele ?i substan?ele stimulatoare (vitaminele ?i hormonii) necesare. În prezent a fost acumulat? o experien?? bogat? de cre?tere a ?esuturilor diferitelor plante: tutunului, bradului, tomatelor, l?mîiului, gen?enului ?. a. m. d. Ob?inerea produselor de valoare de origine vegetal? din biomasa celulelor cultivate se bazeaz? pe capacitatea acestor celule de a sintetiza acelea?i substan?e secundare, pentru care sunt cultivate aceste plante sau culese în natur?. Prezint? interes în primul rând substan?ele folosite în industria alimentar?, medical? ?i parfumerie. Activitatea fiziologic? a acestor culturi este foarte înalt? ?i permite elaborarea de tehnologii rentabile. În prezent este rentabil? cultivarea, bun?oar?, a celulelor de gen?en, care con?in panaxozizii proprii vestitei «r?d?cini a vie?ii». Au fost create întreprinderi la care în vase speciale sunt cultivate celule de plante, ale c?ror rezerve în lume sunt limitate sau se epuizeaz?. Din ele fac parte în primul rând rauvolfiea, dioscoreia, gen?enul, eleuterococul ?. a. Rauvolfia este singura surs? a preparatului medicamentos de valoare rezerpina; dioscoreia sintetizeaz? compu?ii steroizi necesari pentru producerea cortizonei ?i a celorlalte preparate hormonale. Planta rauvolfia, mai alee r?d?cinile ei, con?in o mare cantitate de diferi?i alcaloizi din care cea mai mare r?spândire o au rezerpina ?i aimalina, necesare pentru tratamentul bolii hipertonice — ele scad tensiunea arterial?. Rauvolfia este o plant? tropical?. Din cultura celulelor ei, îns?, ace?ti alcaloizi se ob?in la noi în ?ar?. Este interesant c? celulele cultivate con?in mai bine de dou? ori mai mult? aimolin? decât celulele plantelor întregi, ?i aceast? substan?? poate fi ob?inut? pe parcursul întregului an. C?ci pentru cre?terea celulelor «în eprubet?» nu e nevoie de un sol potrivit, nici de o clim? favorabil?. ?tim to?i care e valoarea gen?enului. R?d?cinile lui con?in multe substan?e t?m?duitoare. Esen?ele de gen?en sunt folosite în cazurile de sc?dere a tensiunii arteriale, de oboseal?, de surmenare, la tratamentul unor boli nervoase. Preparatele din r?d?cin? sunt folosite larg ?i în parfumerie. La fel de bine se ?tie, îns?, c? gen?enul s?lbatic cre?te foarte încet — într-un an spore?te cu 1 gram. În eprubet? celulele lui formeaz? repede o mas? biolojic? mare: în 21 de zile — aproape 100 de grame la un litru de mediu nutritiv. Aceste celule sintetizeaz? aceea?i panaxozizi ca ?i planta. În laboratoarele fabricilor din industria microbiologic? s-a început deja producerea artificial? a gen?enului. ?i primele «livr?ri industriale» îi bucur? pe savan?i. Academicianul C. A. Ovcinicov indic? c?, datorit? eforturilor enorme depuse de «vân?torii de gen?en», industria medical? produce anual 250—300 kg de extract al r?d?cinii-minune, pe când întreprinderile specializate de acum în primul an de produc?ie industrial? au fabricat aproape 5 tone de acest extract. Experimentele biologice arat? c? nu exist? nici o deosebire între efectele ob?inute de la preparatele din r?d?cina gen?enului ?i cele ob?inute din masa lui celular?. La ordinea zilei se afl? metodele de cultivare în condi?ii industriale a biomasei celulare de eleuterococ, care dup? complexul de substan?e cu activitate biologic? se deosebe?te prea pu?in de gen?en. Pe baza extractului de eleuterococ a fost creat? b?utura «Bodrosti». Esen?a lui se vinde la farmacii ca tonifiant adaptogen ?i stimulator al muncii intelectuale. O alt? cale de dezvoltare a biotehnologiei celulare este crearea prin metode genetice a liniilor celulare sau a clonilor supraproduc?tori de substan?e valoroase. Se pune sarcina de a ob?ine mutan?i biochimici supraproductivi la nivelul celular, care s? nu copie cele ce se produc în plant?. Probabil c? nu numai mutogeneza ?i selec?ia plantelor de mare randament, dar ?i hibridizarea celulelor din diferite plante are perspective frumoase ?i promite în viitor crearea unor cloni supraproductivi prin metodele ingineriei celulare. Avantajul esen?ial pe care îl prezint? ob?inerea produselor de valoare prin intermediul culturilor celulare const? în faptul c? recoltele nu sunt limitate de timp, sezon ?i clim?. Culturile celulare au fost înc? pu?in studiate ca produc?tori ai substan?elor obi?nuite cu activitate fiziologic? ?i ca analogii ale lor, care pot avea o activitate mai înalt?. ?i înc? un detaliu: celulele cultivate sunt, de fapt, o materie prim? nou?, care trebuie studiat? pentru a se eviden?ia compu?i activi neobi?nui?i, care n-au fost descoperi?i înc? în natur?. Primele încerc?ri de separare au condus la descoperirea substan?elor cu activitate antivirotic? anticancerigen?, fitoncid?. Sper?m c? cercet?rile acestea se vor solda cu succes. Una dintre variantele de utilizare a culturilor celulare pentru ob?inerea pe cale industrial? a produselor de valoare este folosirea lor pentru transformarea biologic? a precursorului neactiv într-un produs activ. Precum vedem, industria celulelor vegetale se afl? la început de cale. De ea ?in, îns?, multe orient?ri de perspectiv? în domeniul cercet?rilor ?i, nu încape îndoial?, c? are un mare viitor. 12.3 Hibridarea celulelor somatice ?i ob?inerea hibrizilor asexua?i Hibridizarea este un fenomen foarte r?spândit în natur?. To?i indivizii de aceea?i specie se încruci?eaz? liber între ei ?i dau o descenden?? fecund?. Deaceea putem alege pentru încruci?are reprezentan?i ai diferitelor linii, care se deosebesc dup? anumite caractere de valoare, pentru a-i îmbina în descenden?a hibrid?. Aceast? încruci?are între diferitele linii de plante ale aceleia?i specii poart? numele de hibridizare intraspecific?. Ea se produce mereu în natur?. Mult mai rar se încruci?eaz? plantele ce apar?in la diferite specii ?i cu atât mai pu?in la diferite genuri, iar dac? aceasta se întâmpl? , ace?ti hibrizi îndep?rta?i sunt sterili. Totodat?, hibridizarea îndep?rtat? este unica metoda eficace prin intermediul c?reia se realizeaz? cu succes «ingineria selec?ionar?» a plantelor. Perspective deosebit de largi se deschid în fa?a hibridiz?rii îndep?rtate la încruci?area plantelor culturi cu cele s?lbatice, când selec?ionatorul realizeaz? transmiterea programat? a unor caractere valoroase din punct de vedere genetic ale speciilor s?lbatice ?i cultivate unui nou hibrid. Dac? la o hibridizare obi?nuit? în limitele unei specii nu apare nimic nou în principiu, la hibridizarea îndep?rtat? se formeaz? plante cu totul noi, nemaiv?zute, pe care le putem numi, pe bun? dreptate, specii noi. Formele ob?inute pe aceast? cale reunesc propriet??ile a dou? specii ?i genuri sau chiar a mai multora ?i prezint? un fond de acumul?ri a materialului genetic, cu ajutorul c?ruia se poate «construi» în continuare, crea noi specii, variet??i ?i soiuri. Precum se ?tie, în celulele sexuale ale plantelor ?i animalelor se afl? o garnitur? unic? (haploid?) de cromozomi. La diferitele specii num?rul de cromozomi este diferit, dar el este constant la fiecare specie. De exemplu, celulele sexuale ale grâului moale con?in 21 de cromozomi, ale grâului tare — 14, ale sec?rii —7 ?. a. m. d. Fiecare cromozom este purt?torul unei anumite garnituri de gene. Prin contopirea celulei paterne cu cea matern? care poart? câte o garnitur? de cromozomi se formeaz? zigotul cu o garnitur? dubl?. O garnitur? dubl? cap?t? ?i fiecare celul? a germenului ?i a organismului matur. Savan?ii au înv??at s? manipuleze dup? dorin?a lor cromozomii, s? m?reasc? sau s? reduc? garniturile de cromozomi ale celulelor. În procesul experiment?rii ei pot s? m?reasc? de dou? sau de trei ori num?rul de garnituri cromozomice ale unei specii (acest fenomen a fost denumit autopoliploidie); s? reuneasc? într-o celul? garniturile cromozomice ale diferitelor specii (alopoliploidia); s? ob?in? organisme cu un num?r ordinar de cromozomi (haploidia), precum ?i s? substitue o anumit? pereche de cromozomi cu alta, s? insereze cromozomi suplimentari sau fragmentele lor aparte, luate din alt soi ?i chiar din alt? specie. Aceste metode de manipulare a materialului genetic au fost numite inginerie cromozomic?. Ele sunt utilizate tot mai pe larg în practica selec?iei plantelor. Nu încape îndoial? c? importan?a ingineriei cromozomice va cre?te tot mai mult pe m?sura perfec?ion?rii metodelor ei. Se cunosc experien?ele savantului G. D. Carpecenco, care a ob?inut pe aceste c?i un hibrid fertil din diferite specii: varz? ?i ridiche — rafanobrasica. Îns?, din p?cate, acest hibrid intergenic n-a prezentat interes practic. Iat? un alt exemplu: se ?tie c? dintre toate culturile cerealiere secara este cea mai rezistent? la frig ?i cea mai nepreten?ioas? fa?? de sol. Spicul ei este mai productiv, decât cel al grâului. Selec?ionatorii ?i-au pus drept scop s? încruci?eze grâul cu secara ?i s? ob?in? o cultur? cerealier? absolut nou?. Se prevedea unirea într-o singur? plant? hibrid? a celor mai bune caractere ale grâului ?i ale sec?rii. Acest hibrid intergenic (el a fost numit triticale — de la îmbinarea cuvintelor latine triticum— grâu ?i secale — secar?) se ob?ine prin încruci?area grâului cu secara, dublându-le în continuare garnitura de cromozomi la hibrid, tratând celulele lui cu alcaloidul colhicina. Astfel cromozomii de grâu ?i secar? devin dubli ?i restabilesc fertilitatea triticalei. Triticale este primul gen de plant? ob?inut în mod artificial, având o mare valoare practic?. În diferite ??ri s-au ob?inut de acum multe varia?ii ale acestor plante. Cele mai frumoase rezultate în acest domeniu le-au ob?inut V. Pisarev, A. ?ulândin ?i N. ?i?in împreun? cu colegii lor. Deosebit de valoros s-a dovedit a fi triticale cu 42 de cromozomi (dintre care 28 de grâu ?i 14 de secar?). În ce const? valoarea triticalei? Cele mai bune soiuri ale acestei culturi de peste hotare dau tot atâtea gr?un?e ca ?i grâul de toamn? moale, dar ele se deosebesc printr-un con?inut sporit de protein?, prin înalte propriet??i de panifica?ie a f?inii. Afar? de aceasta, triticale este mai rezistent? la boli decât grâul. Gr?un?ele ei con?in mai mult aminoacid indispensabil — lizin?, cu toate c? aceast? cultur? înc? nu ocup? terenuri mari, mul?i savan?i consider? c? anume triticalele sunt pâinea viitorului. Se presupune c? recolta celor mai bune din formele ei va fi în mediu de 70—80 centale la hectar. Academicianul N. V. ?i?in a emis o alt? idee neobi?nuit?: de a încruci?a grâul cu du?manul lui înr?it — cu pirul. De ce oare savantul a ales din atâtea plante tocmai buruiana a c?rei numire în traducere din latin? e «pojarul câmpurilor». Acest gramineu s?lbatic posed? multe propriet??i de valoare, pe care n-ar strica s? le aib? grâul. El suport? minunat gerul de 50—55 de grade, nu sufer? de boli, iar gr?un?ele-i con?in 28—30 procente de protein?, de dou? ori mai mult decât cele mai bune soiuri de grâu. Ob?inerea hibrizilor de grâu-pir (HGP) nu numai c? este un lucru complicat, dar mai necesit? ?i un volum mare de munc?. Primul mare obstacol este, precum în cazul cu triticale, sterilitatea hibrizilor. Se cer multe bra?e de munc?, de aceea vara la cultivarea lor particip? ?i ?colarii. Ei separ? staminele de grâu, apoi izoleaz? spicul, iar peste dou?-trei zile pun pe stigmatul grâului polenul de pir. Toamna apar ni?te semin?e pl?pânde, mici, care nu seam?n? nici cu grâul, nici cu pirul. Anul urm?tor ele se seam?n? ?i cresc plante noi. Sunt sterile, în anterele lor aproape nu se formeaz? polen. Florile hibridului trebuie deja poleniza-te cu polenul grâului. Pentru a ob?ine un gr?unte e nevoie s? se polenizeze 400 de flori. Hibrizii de genera?ia a doua se autopolenizeaz?, iar spicul seam?n? ba cu cel al pirului, ba cu cel al grâului sau e ceva între grâu ?i pir. Hibrizii de genera?ia a treia au multe spice de tipul grâului, dea- ceea în continuare se selecteaz? numai plantele necesare. Pe baza hibrizilor de grâu-pir au fost create multe soiuri de perspectiv? de grâu de toamn?. Unul dintre acestea este Odin?ovscaia-75. El cre?te bine pe solurile podzolice, este atacat de dou? ori mai pu?in de bolile criptogamice ?i d? o recolt? de aproape 70 centale la hectar. Odin?ovscaia- 75 a fost ob?inut? prin încruci?area hibridului PPG-186 cu Bezostaia-4 ?i Mironovscaia-808. Ea a mo?tenit de la «p?rin?ii» s?i tot ce aveau ace?tia mai bun. Odin?ovscaia se coace repede, are spice ?i boabe mari. Are ?i propriet??i de panifica?ie minunate. Odin?ovscaea are protein? cu un procent mai mult decât celelalte soiuri de grâu. Numai cu un procent. Pare pu?in. De fapt, îns?, aceast? cifr? minuscul? d? un surplus de 5—6 centale de gr?un?e la hectar. Sub conducerea direct? a lui N. V. ?i?in au fost create ?i prezint? o deosebit? importan?? pentru teorie ?i practic? hibrizii ob?inu?i din trei genuri de plante: grâu, pir ?i secar?. Aceast? îmbinare intensific? caracterul multianual al soiurilor de grâu multianual din contul sec?rii multianuale. Celulele somatice ale acestor hibrizi «tripli» con?in câte 35 de cromozomi: 7 — de secar? de la hibridul multianual de secar?, 7 — de pir de la pirul multianual ?i 21 — de grâu de la grâul multianual, Aceste plante sunt puternice, formeaz? câte 30—37 de spice pe o tulpin?, tipul lor de dezvoltare este multianual, sunt foarte rezistente la bolile bacteriale ?i criptogame, dar sunt sterile — nu formeaz? boabe. Dup? ce au fost tratate cu colhicin? s-au ob?inut plante cu 70 de cromozomi ?i cu flori fertile. Se efectueaz? lucr?ri interesante de încruci?are îndep?rtat? a grâului cu graminee s?lbatice (cu elimus), pentru a ridica brusc productivitatea formelor hibride. Dup? încruci??ri complicate ?i în multe etape ale elimusului moale cu grâul tare ?i grâul moale au fost ob?inu?i hibrizi cu 42 de cromozomi, care formeaz? semin?e dup? autopolenizare. Aceste forme de var? ale plantelor au un spic puternic, care dep??e?te uneori 18 cm în lungime. El este capabil s? sus?in? 120 ?i chiar mai multe boabe mari, ro?ii, sticloase. Bobul are un procent foarte mare de protein? — 21—24% în compara?ie cu 12—15% la soiurile obi?nuite de grâu, iar gluten brut în f?in? — aproape 50—55%. Din aceast? f?in? se coace pâine de calitate înalt?, asem?n?toare cu cea coapt? din f?in? de grâu. Putem afirma c? datorit? metodelor de hibridizare interspecific? a fost creat? înc? o cultur? nou?, care în viitorul apropiat va ocupa un loc destoinic printre principalele culturi cerealiere. Precum se vede, posibilit??ile ingineriei de selec?ie, de reconstruire a plantelor agricole pe baza hibridiz?rii îndep?rtate sunt cu adev?rat nelimitate. O direc?ie foarte interesant? ?i de perspectiv? a cercet?rilor în acest domeniu este transmiterea de la plantele s?lbatice a unor cromozomi aparte sau a fragmentelor lor plantelor cultivate. Savantul american E. Sirs a transferat înc? în anul 1956 cu ajutorul razelor rentghen un fragment de cromozom al gramineului s?lbatic eghilops în cromozomul grâului, asigurând astfel grâului gradul de rezisten?? fa?? de rugina neagr? a frunzelor proprii plantei s?lbatice. În ultimul timp la «construirea» plantelor o importan?? tot mai mare o au cercet?rile cu protopla?ti izola?i. În acest domeniu savan?ii din fosta URSS au ocupat cele mai avansate pozi?ii în lume. Aceste metode au fost studiate fundamental ?i perfec?ionate de un grup de savan?i de la Institutul de fiziologie a plantelor al A? al fostei URSS, condus de R. Butenco. Protopla?tii pot fi ob?inu?i din orice organ al plantei, dar în majoritatea cazurilor ei sunt separa?i din frunzele verzi. La început frunzele sunt supuse steriliz?rii, apoi sunt tratate cu fermen?i speciali (celulaza, pectinaza ?. a.) care dizolv? anvelopa groas? :a celulelor, dup? care con?inutul lor viu r?mâne înv?luit într-o membran? sub?ire plazmatic?. Sunt celulele «goale» sau protopla?tii. Dup? izolare protopla?tii sunt transfera?i într-un mediu solid — în geloz?, unde peste câteva ore începe s? se formeze peretele celulei. Prima diviziune a celulelor noi începe, de obicei, peste 3—5 zile, a doua — peste o s?pt?mân?, iar peste înc? o s?pt?mân? se formeaz? aglomera?ii de celule, apoi apare ?i callusul. Pentru ca planta s? regenereze, celulele de callus se tranefer? într-un mediu cultural special, care contribuie la diferen?ierea organelor. În ultimii ani, din protopla?tii izola?i au fost ob?inute plante de tutun, morcov, grâu, maz?re, vi??-de-vie ?. a. Pentru regenerarea unei plante întregi de tutun din protopla?ti e nevoie de 7—10 s?pt?mâni. Cultivarea protopla?tilor prezint? un mare interes pentru ingineria genetic?. În primul rând, pentru c? cu ajutorul lor se pot înmul?i repede exemplare întregi de plant?, deoarece din fiecare celul? se poate ob?ine un întreg organism. Dac? dintr-un gram de frunze verzi se pot separa aproximativ dou? milioane de protopla?ti, se creaz? posibilit??i nelimitate pentru clonarea plantelor, fapt ce are o mare importan?? economic?. Întreaga descenden?? ob?inut? din protopla?tii unei singure plante este identic? din punct de vedere genetic, de aceea aceast? metod? de înmul?ire face posibil? men?inerea pentru un timp nelimitat a propriet??ilor de valoare ale plantelor cultivate, ceea ce nu se poate ob?ine prin înmul?irea sexuat? obi?nuit?. În rândul al doilea, ?i aceasta prezint? cea mai mare importan??, cu ajutorul protopla?tilor se pot ob?ine a?a-zi?ii hibrizi asexuali sau somatici ai diferitelor forme de plante, care nu pot fi crea?i prin nici o alt? metod?. Schema general? a hibridiz?rii celulelor somatice ?i de ob?inere prin ele a hibrizilor asexuali este prezentat? în des. 28. Esen?a acestei tehnologii const? în faptul c? drept materie ini?ial? de construc?ie se utilizeaz? nu celulele sexuale, ci celulele somatice. Dup? ce se îndep?rteaz? de pe ele membranele dure, acestea sunt silite s? se contopeasc?. Din celulele hibride, ap?rute în urma contopirii, se ob?in apoi plante hibride. Protopla?tii, datorit? lipsei membranei de celuloz?, pot s? se contopeasc? singuri între ei sau acest proces se produce în prezen?a unor agen?i chimici, bun?oar? a polietilenglicolului. Dup? contopirea celulelor urmeaz? contopirea nucleelor lor, apoi, în câteva zile, se restabile?te membrana celular? comun? ?i, în sfâr?it, celula hibrid? începe s? se divizeze. În anul 1972 un grup de savan?i americani, în frunte cu P. Carlson, au ob?inut primii hibrizi celulari prin contopirea protopla?tilor a dou? soiuri de tutun. Din celulele contopite au regenerat plante hibride normale— amfidiploide, care con?ineau cromozomii ambilor p?rin?i, 24 de la nicotiana glauca ?i 18 de la nicotiana langsdorfi: în total 2n = 42. S-a constatat c? plantele hibride, ob?inute prin metoda contopirii protopla?tilor, nu se deosebesc prin nimic de cele ob?inute prin hibridizare sexual?. Un grup de savan?i englezi, în frunte cu E. Cocching, au ob?inut în anul 1987 plante hibride prin încruci?area a dou? specii de petunie. Colaboratorii laboratorului de cultivare a celulelor ?i ?esuturilor de la Institutul de fiziologie a plantelor al A? a fostei URSS, în frunte cu R, Butenco, au ob?inut hibrizi somatici din încruci?area a dou? soiuri de tutun, iar, datorit? muncii în comun a savantului sovietic IU. Gleb ?i savantului german F. Hofman, a fost creat? o plant? nou? — arabidobrassica. ?i ea a fost ob?inut? prin hibridizarea somatic? a arabidopsisului ?i a uneia din speciile de varz? s?lbatic?. Noul hibrid a fost crescut în trei etape. La început, dup? contopirea protopla?tilor celulelor somatice ale arabidopsisului ?i a verzei au fost ob?inute celule hibride, care aveau cromozomii ambelor plante ini?iale. Apoi prin înmul?irea unor celule hibride aparte în condi?iile cultiv?rii sterile în medii nutritive solide, care con?ineau geloz?, vitamine, substan?e minerale ?i fitohormoni (auxina ?i chinina), au fost ob?inu?i callu?ii liniilor celulare respective. În sfâr?it, în etapa a treia, schimbând componen?a mediilor nutritive, se provoca stimularea celulelor callusului pentru morfogenez?. Datorit? acestei stimula?ii, celulele hibride ale unor linii formau numai r?d?cina, ale alteia — numai l?starii, ale celor din urm? — plante întregi cu r?d?cini, l?stari ?i flori. Dar plantele înflorite ale arabidobrassicii nu erau capabile de polenizare. Reproducerea ?i înmul?irea lor este posibil? numai pe cale vegetativ? în condi?iile cultiv?rii ?esuturilor. Cercet?rile în domeniul ingineriei celulare a plantelor au atins stadiul când se poate vorbi despre utilizarea acestei noi metode de hibridizare la selec?ionarea practic? a plantelor, cu toate c? în acest caz n-au fost studiate înc? definitiv particularit??ile principale ale «comportamentului» genelor, a fost dovedit c? hibridizarea somatic?, spre deosebire de cea sexual?, l?rge?te mult limitele încruci??rii. Hibridizarea celulelor somatice ?i-a dovedit de acum eficacitatea. Prin ea au fost ob?inu?i hibrizi interspecifici ai cartofului, tomatelor, turnepsului, verzei cu rudele lor s?lbatice, precum ?i hibrizi ai tutunului ?i mahorc?i, tomatului ?i cartofului, care prezint? un material ini?ial de valoare pentru selectarea în viitor a unor soiuri noi. Astfel la una din experien?e savan?ii au utilizat protopla?tii unei specii s?lbatice ?i a unei specii cultivate de cartofi — soiul Prieculischii timpuriu. Acest soi are tuberculi mari, dar este predispus la boli. Cartoful s?lbatic are tuberculi foarte mici, dar este rezistent la diferite boli. Aceste specii se deosebesc ?i dup? m?rimea protopla?tilor, ?i dun? num?rul cromozomilor. Ce propriet??i s-au ob?inut la hibrizii somatici? Dac? compar?m forma frunzelor, a tufelor ?i m?rimea tuberculilor, acestea ocup? parc? o pozi?ie intermediar? între speciile cultivate ?i cele s?lbatice. Tot a?a se întâmpla ?i la hibridizarea obi?nuit?, pe cale sexual?, a acestor plante. Dar hibridul ob?inut din protonla?ti s-a dovedit a fi rezistent la una din bolile virotice grave — la fitoftoroz?. În cursul ultimilor ani s-au ob?inut celule hibride prin contopirea protopla?tilor ?i încruci?ând reprezentan?ii unor specii foarte îndep?rtate: p?pu?oiul cu ov?sul, morcovul cu tutunul, morcovul cu petuniea, p?pu?oiul cu soia, maz?rea cu soia ?. a. m. d., dar din aceste celule hibride nu s-au ob?inut înc? plante întregi. Hibridizarea celulelor somatice, în afar? de solu?ionarea problemelor practice, deschide posibilit??i absolut noi în ce prive?te studierea unei astfel de probleme ?tiin?ifice fundamentale, precum este interac?iunea între nucleu, citoplasm? ?i organitele celulei. Pân? nu demult înc? selec?ia ?i genetica nu aveau posibilitatea de a reconstrui genele organelelor citoplasmei, deoarece prin încruci?area obi?nuit? ele se mo?tenesc numai de la mam?. Fiind lipsite de genele citoplasmitice ale organismului patern, între ele nu se poate produce nici o recombina?ie. Pe de alt? parte, aceste gene sunt responsabile de o serie de procese practice importante. Ingineria celular? ofer? pentru întâia dat? posibilitatea de a manipula ?i cu aceste gene. 12.4 Transferul interspecific al genelor Ingineria genic? ca mijloc de creare ?i transferare a genelor noi e cea mai potrivit? pentru practicarea metodelor ne tradi?ionale în selec?ia plantelor cultivate. Ca început al ingineriei genice a plantelor poate fi considerat? descoperirea vectorului natural al plazmidei mari în bacteriile de sol Agrobacterium tumefaciens, care provoac? la plantele dicotiledonate formarea unor tumori — a col?anilor crenela?i. Adev?ratele tumori apar la plantele capabile s? creasc? nelimitat ?i compuse din celule ne diferen?iate, dup? ce în ?esutul v?t?mat nimeresc bacteriile A. tumefaciens. În anul 1974 s-a descoperit c? caracterul transform?rii este determinat genetic de plazmida ce a c?p?tat de-numirea de Ti (de la cuvintele engleze tumor inducing — care provoac? tumoare). Aceast? plazmid?, precum ?i plazmida Ri (root inducing) — ce provoac? ro?ea??), care determin? boala tumoral? a r?d?cinilor ?i care se afl? în bacteria de sol înrudit? (Argobacterium rhizogenes) formeaz? temelia vectorului ce transport? informa?ia genetic? str?in? în celulele plantelor. Plazmidele Ti se afl? numai în celulele bacteriilor. Dup? ce p?trund în celulele vegetale, se produce inserarea unei p?r?i a ADN-ului plazmidic cu ADN-ul cromozomic al noului st?pân. O condi?ie obligatorie a fiec?rei manipul?ri de inginerie genic? este transferarea celulei unice datorit? inser?rii moleculei ADN ?i dup? aceasta clonarea acestei celule. S-a constatat: celulele vegetale ?i protopla?tii lor izola?i pot fi ?i ei clona?i. A fost elaborat? metoda de inserare a plazmei Ti prin infectarea protopla?tilor cu bacteria A. tumefaciens. Posibilitatea transform?rii plantelor superioare a fost demonstrat? recent de savantul olandez F. Crens împreun? cu colaboratorii s?i pe baza protopla?tilor frunzelor de tutun. În prealabil a fost îndep?rtat? cea mai mare parte a membranei celulare cu ajutorul unor fermen?i speciali. Protopla?tii ob?inu?i în modul acesta erau transforma?i activ de c?tre plazmida Ti. Folosirea Ti — plazmidei în calitate de vector pentru transferul genelor în celulele vegetale ofer? posibilitatea de a regenera plante întregi din celule separate, ce con?in ADN str?in. Pe aceast? cale în anul 1985 savantul japonez M. Norimoto a reu?it s? transfere gena fazeolinei (proteinei de rezerv? a boabelor de fasole) în celulele florii-soarelui ?i a tutunului. Aceast? gen? ?i-a men?inut capacitatea de a se replica în celulele str?ine, în ele se sintetiza în cantit??i mari ARNi ?i îns??i fazeolina. Un fenomen asem?n?tor a fost observat ceva mai înainte (anul 1977) de un grup de savan?i de la Universitatea din Wa?ington. M. Drumand, M. Gordon ?. a. au stabilit c? în caz de interac?iune a plazmidei Ti cu celulele ?esutului de tutun se produce transferul unui fragment de plazmid? din celula bacterial? în celula vegetal?, urmat? de copierea lui în celulele tumorii. A fost prima m?rturie clar? a posibilit??ii transcrierii în celulele ?esutului vegetal a ADN-ului de origine bacterial?. În ingineriea genetic? a plantelor o deosebit? perspectiv? prezint? cercet?rile de transplantare a unor gene aparte sau a unor grupuri de gene de la unele specii la altele cu scopul de a le reconstrui genetic ?i a le atribui noi caractere ?i însu?iri de valoare. Este vorba de asemenea propriet??i cum ar fi capacitatea de sintetizare a aminoacizilor indispensabili, a substan?elor cu activitate biologic?, rezisten?a fa?? de d?un?tori ?i boli, precum ?i fa?? de pesticide, reac?ionarea la utilizarea îngr???mintelor minerale, capacitatea de a absorbi azotul liber din aer ?i multe altele. Atât în ?ara noastr?, cât ?i peste hotare se efectueaz? cercet?ri rodnice în aceast? direc?ie. La începutul deceniului al nou?lea savan?ii australieni au reu?it s? transplanteze genele din bacterii în celulele tomatului, iar biologii englezi — în celulele paltinului. Lucr?ri analoge au fost realizate în 1975 de c?tre colaboratorii Institutului de biologie ?i genetic? molecular? a A? Ucrainene. Savan?ii din Kiev ?i-au pus drept sarcin? transplantarea din celula colibacilului în celulele tutunului a unui grup de gene. Ca translator de gene a fost alee fagul lambda. Acest fag paraziteaz? pe bacteriile colibacilului, insereaz? ADN-ul s?u în cel al st?pânului, iar când p?r?se?te celula bacteriei, duce cu ea câteva din genele ei — operonul lactozic. Pentru experien?? a fost ales anume tutunul, pentru c? unele din celulele lui cresc bine în cultura de laborator ?i din ele se poate cre?te relativ u?or o plant? întreag?. Experien?a a decurs în felul urm?tor: în unele vase se cre?teau celule de tutun, în altele — celule bacteriene, purt?toare ale fagului lambda. Apoi celulele bacteriilor, ce cre?teau de obicei la temperatura de 30—37°C, au fost transferate într-un mediu cu temperatura mai înalt? (42°CE). În aceste condi?ii fagii parc? fac celula s? explodeze, se arunc? din ea, duc cu ei un fragment de ADN al st?pânului — operonul lactoz?. Dup? aceasta fagii înc?rca?i cu gene str?ine sunt separa?i din cultura de colibacili ?i adu?i în cultura celulelor de tutun. Peste un anumit timp în celulele de tutun spore?te cu mult activitatea fermentului — galactozidaza. Înseamn? c? a început s? func?ioneze operonul lactozic. Sinteza fermentului bacterial în celulele tutunului se produce tot mai activ ?i spre sfâr?itul s?pt?mânii a treia spore?te în compara?ie cu începutul experien?ei de 30—50 de ori. Aceast? problem? solu?ionat? cu succes a avut un caracter pur didactic, ea era necesar? pentru perfec?ionarea metodei. C?ci n-are nici un rost a se altoi tutunului operonul de lactoz?: tutunul se poate lipsi de lactoz?. Mai descriem o problem? asem?n?toare, îns? de mare importan?? practic?. Boabele de grâu con?in pu?ini aminoacizi indispensabili — triptofan a c?rui cantitate (?i înc? a unui aminoacid indispensabil — lizin?) determin? valoarea proteinei celulei vegetale. Aici programul de sintetizare este împrumutat de la aceea?i bacterie a colibacilului: ADN-ul ei con?ine ?i operonul triptofanic — un complex alc?tuit din cinci gene în care se afl? codificat un ferment ce sintetizeaz? triptofanul. Dac? acest operon este luat din bacterie ?i transferat în ADN-ul grâului, apoi în urma acestei opera?ii de inginerie genic? grâul se îmbog??e?te cu triptofan. Primele cercet?ri ne inspir? speran?a c? în viitorul apropiat ?i aceast? opera?ie se va solda cu succes Comunicarea savan?ilor de la Universitatea San-Diego (California), f?cut? recent, p?rea senza?ional?. Ei au reu?it s? separe din organismul licuriciului gena responsabil? de activitatea celulelor, care radiaz? lumina Acest? gen? a fost inserat? în celula tutunului. ?i ce crede?i? Când din aceast? celul? a fost crescut? o plant? de tutun, aparatele au fixat c? frunzele plantei radiau permanent o lumin? slab?. Dac? se va confirma definitiv c? radia?ia de lumin? este o urmare a transplant?rii genei, experimentul va fi considerat de savan?i drept o mare realizare a ingineriei genice. Un vis sacru al savan?ilor ce lucreaz? în domeniul ingineriei genice ?i celulare este transferarea în celula plantei a genelor responsabile pentru însu?irea azotului molecular din aer. Aceste gene (nif — operon) le au unele bacterii ?i alge euglenofite. Datorit? lor aceste organisme au o garnitur? de fermen?i necesari, între care rolul principal îi apar?ine nitrogenazei. Toate celelalte organisme nu dispun de aceste gene. De aceea plantele care se scald? în azot ?i sunt «îmbibate» cu el (4/5 de aer) au nevoie, totu?i, ca solul s? con?in? compu?i ai acestui element. Pentru a sintetiza proteine ?i alte substan?e plantele pot utiliza azotul numai în form? de compu?i chimici. ?i nu-i deloc întâmpl?tor c? pentru a ob?ine recolte maximale omenirea a creat o puternic? industrie de îngr???minte de azot ?i este nevoit? s? cheltuiasc? în aceste scopuri multe resurse materiale. Dar exist? ?i plante capabile s? înfrunte într-o anumit? m?sur? aceste dificult??i: este vorba de plantele leguminoase pe r?d?cinile c?rora locuiesc a?a-zisele bacterii de nodozit??i care asimileaz? azotul din aer. Astfel, leguminoaselor li se transmite o parte din azotul necesar în urma simbiozei cu bacteriile. La început savan?ii au încercat s? modeleze un proces de simbioz? asem?n?tor la cultivarea ?esutului vegetal. P. Carlson ?i colaboratorii s?i au utilizat cultura ?esutului de morcov, deoarece pentru el erau deja elaborate metodele de regenerare din celule ale plantei de valoare complect?. În cultura ?esutului de morcov se insera tulpina bacteriei de nodozit??i (Azotobacter vinelandi) care nu poate cre?te f?r? adenin?. În mediul nutrit1iv nu era aceast? substan??, de aceea bacteriile puteau s-o capete numai din celulele morcovului. Dup? o cre?tere comun? timp de 12 zile, celulele erau transferate într-un mediu f?r? azot, pe care peste câteva luni au crescut ni?te culturi capabile s? creasc? încet în cursul unui an ?i jum?tate. Culturile de control (f?r? azotobacterii) n-au crescut deloc într-un astfel de mediu. Colaboratorii Institutului de biologie ?i genetic? molecular? a A? Ucrainene au ob?inut o simbioz? asem?n?toare. În acest scop ei au folosit un alt gen de bacterii fixatoare de azot —Rhizobium, precum ?i celule de tutun ?i de grîu. Ei au amestecat celulele bacteriene ?i vegetale, ?i peste un timp oarecare s-au convine c? în celulele de tutun ?i de grâu au p?truns bacterii ?i c? ele sunt responsabile de fixarea azotului. În ultimul timp au fost elaborate metode de contopire a algelor euglenofite cu protopla?tii plantelor. O aten?ie special? o merit? contopirea algei Giloeocapsa cu protopla?tii de tutun ?i de porumb. Aceast? alg? prezint? interes nu numai prin faptul c? fixeaz? azotul atmosferic, dar ?i prin aceea c?, spre deosebire de celelalte euglenofite, nu eman? toxine pe parcursul activit??ii sale vitale. În ultimii ani savan?ii englezi au reu?it s? separe gene ce determin? capacitatea de fixare a azotului din microorganismul Klebsiella ?i s? le insereze în celulele colibacilului. Aceste cercet?ri au permis a se stabili existen?a a 17 gene care determin? capacitatea de fixare a azotului. Ele sunt dislocate ca ni?te blocuri, formând 7 sau 8 operoni, fapt ce asigur? posibilitatea sintetiz?rii simultane a câtorva fermen?i. Au fost identificate de acum 3 gene, care controleaz? sinteza fermen?ilor de fixare a azotului: nif H care codific? sinteza proteinei, nitrogenoza ce con?ine fier, ?i nif D – sinteza diferitelor subunit??i ale fermentului, care con?ine atomi de molibden ?i fier. Prin metodele de hibridizare molecular? s-a demonstrat c? genele care ?in la control capacitatea de fixare a azotului au o structura conservativ?: compara?ia acestor gene la 19 microorganisme procariote fixatoare de azot au demonstrat c? ele au o structura foarte asem?n?toare. Scopul final al acestor cercet?ri este transplantarea genelor ce ?in la control fixarea azotului molecular din celulele bacteriale în celulele plantei, men?ionându-se activitatea lor func?ional?. Acest scop este foarte ademenitor, de?i deocamdat? realizarea lui nu e posibil?. Inserarea genelor care asigur? asimilarea azotului din aer în ma?ina fiziologic? bine reglat? a celulelor vegetale va provoca, probabil, o puternic? perturbare a metabolismului ei ?i nu e exclus un final nefavorabil. Altceva este crearea unor bacterii – simbionte, adaptate la acele culturi de câmp sau de paji?te, care, spre deosebire de p?st?ioase, n-au «furnizori» proprii de azot. Plantele (bun?oar? gramineele) pot fi înv??ate s? asimileze azotul numai dac? în bacteriile radicule va fi inserat? gena responsabil? pentru acest proces. Aceast? opera?ie cu adev?rat artistic? au reu?it s-o realizeze savan?ii Institutului de genetic? ?i citologie a A? din Belorus?. Bacteriile operate sunt capabile nu numai s? asimileze azotul atmosferic, dar ?i s?-l degajeze cu eficacitate în sol. Trecerea de la introducerea îngr???mintelor de azot la popularea sferei radicule a plantelor cu bacterii fixatoare de azot va permite s? se m?reasc? recolta diferitelor culturi, s? se economiseasc? mari mijloace materiale ?i, ceea ce este foarte important, va reduce poluarea mediului ambiant cu nitra?i ?i nitri?i, substan?e foarte toxice ?i mutagene. XIII. INGINERIA GENETIC? LA ANIMALE 13.1 Hibrizi neobi?nui?i: ob?inerea animalelor alofene În natur? hibrizii sunt un fenomen destul de rar. Cu atât mai mult hibrizii îndep?rta?i ai animalelor. Fiecare specie de animale pe parcursul evolu?iei îndelungate, a elaborat multe însu?iri de adaptare la mediul de trai. Fiecare specie este protejat? contra hibridiz?rii întâmpl?toare cu o alt? specie printr-o mul?ime de bariere: prin perioada diferit? de mont?, prin formele exterioare diferite, prin deosebiri în comportament. În timpul multor dansuri nup?iale se pun reciproc o serie de «întreb?ri ?i r?spunsuri», nerespectarea ordinii lor exclude posibilitatea împreun?rii. A?a se prezint? legea care p?streaz? stabilitatea lumii vii. Uneori, îns?, ea este înc?lcat?, speciile apropiate se încruci?eaz?, dar, de regul?, nu las? urma?i - natura rebuteaz? ace?ti urma?i ocazionali, ca fiind neviabili. Foarte pu?ine specii de animale hibride s-au înr?d?cinat ne p?mânt. Ele prezint? o excep?ie. Omul caut? s? hibridizeze animalele, crescându-le în medii artificiale. Recurgând la diferite metode, uneori ingenioase, el distruge barierele intergenice, ob?inând animale cu propriet??i de care are nevoie. Deseori la baza acestei hibridiz?ri se afl? un experiment pur ?tiin?ific. Cine are nevoie, de exemplu, de un hibrid tigru-leu? El a fost ob?inut doar ca o raritate. Hibrizii dintre cai ?i m?gari sunt catârul ?i bardoul, care sunt, îns?, de mare folos în economie. Bardoul este r?spândit în China, iar catârul în multe regiuni muntoase ale lumii. Ei se deosebesc de cai prin firea lor calm?, sunt rezisten?i ?i nu-s deloc sperio?i. Dar aceast? fire calm?, ca regul?, este caracteristic? pentru animalele sterile. Catârul se cap?t? la încruci?area iepelor cu m?garii, iar bardoul a m?g?ri?elor cu arm?sarii. Sterilitatea lor se explic? prin înc?lcarea gametogenezei: la cai num?rul de cromozomi (2n) este de 66, iar la m?gari – 64, deci hibrizii au o garnitur? incomplet? de cromozomi – 65. Prin metoda transplant?rii, savan?ii au reu?it s? ob?in? catâri fecunzi. D. Antchac (SUA) ?i U. Allen (Anglia) au c?p?tat nu demult o nou? genera?ie: femelelor de catâr li s-au transplantat embrioni de m?gari ?i cai. S-au f?cut deja cercet?ri în domeniul transplant?rii embrionilor de m?gar – cailor ?i a embrionilor de cal – m?garilor ?i s-a dovedit c? în primul caz embrionii mor, iar în cazul al doilea – se dezvolt? normal. Embrionii de opt zile au fost extra?i din iepe ?i m?g?ri?e ?i au fost transplanta?i în uterul femelelor-catâri. Prin inocularea prealabil? a preparatelor hormonale s-a asigurat corespunderea ciclului sexual al donatorilor ?i recipien?ilor, condi?ie necesar? pentru dezvoltarea spornic? a embrionului transplantat. La cei doi mânji ?i la m?g?ru?ul n?scu?i n-au fost observate nici un fel de abateri. «Mamele adoptive» d?deau destul lapte ?i aveau grij? de descenden?ii lor. Astfel s-a ob?inut o na?tere ?i dezvoltare normal? a indivizilor de dou? specii în organismul unui hibrid intergenic. Savan?ii din rezerva?ia natural? «Ascania-Nova» efectueaz? o munc? rodnic? de cre?tere a formelor hibride de animale, lucru ce prezint? un mare interes pentru ?tiin??. Ei au ob?inut numero?i hibrizi, printre care hibrizi de pe urma încruci??rii calului Prjevalschii cu calul domestic, culanului cu calul domestic, zebrei Capman cu calul domestic, zimbrului cu bizonul, zimbrului cu vitele cornute mari, bizonului cu vitele cornute mari, capricornului de Siberia cu capra domestic?, muflonului cu oaia domestic?, g?inii domestice cu fazanul, p?unului cu g?ina domestic? ?. a. Mul?i hibrizi îmbin? tr?s?turi utile ale animalelor domestice, precum ?i ale rudelor lor s?lbatice. Astfel, bun?oar?, prin încruci?area lui zebu cu rasa de vite neagr? b?l?at? cu alb s-a ob?inut o ras? de vite de tip nou cu un randament de 4000 kg de lapte ?i un con?inut de gr?sime de 4,3%. Hibrizii ob?inu?i de la încruci?area iacului cu rasa de vite Simental se caracterizeaz? printr-un randament de lapte destul de înalt, ?i mai ales cu un con?inut de gr?sime de 5,7–7%. Au fost ob?inu?i ?i hibrizi îndep?rta?i ai oilor, încruci?ându-se merino?ii cu arharul s?lbatic; porci din mistre? cu porcii Mari Albi. La or??elul Academiei de ?tiin?e din Novosibirsc au fost ob?inute rezultate interesante în urma hibridiz?rii îndep?rtate a animalelor cu blan? industriabil?. Din hibridizarea dihorului ?i nurc?i s-a ob?inut honoricul. Biologii Iulia Grigorievna ?i Dmitrii Vladimirovici Tarnovschii l-au ob?inut prin încruci?area dihorilor de p?dure cu dihorii de step?, mai apoi a fost încadrat? în procesul de hibridizare ?i nurca european?. Dihorul ?i nurca se deosebesc atât la exterior, cât ?i prin felul lor de via??. Dihorii tr?iesc pe uscat ?i se hr?nesc cu roz?toare, pe când nurca este un animal semiacvatic ?i m?nânc? mai ales pe?te. Honoricul a mo?tenit de la p?rin?ii s?i capacitatea de a înota ?i de a s?pa cu iscusin?? vizuine pe uscat. La exterior el seam?n? cu nurca, are ca ?i ea o blan? m?t?soas? sclipitoare. Important este c? honoricii se înmul?esc bine, fenomen foarte rar în hibridizarea intergenic?. Prin experimente s-au ob?inut aproape trei sute de animale-hibride. Prolificitatea honoricilor o întrece pe cea a nurcii europene ?i a dihorului de p?dure. Ba chiar mai mult, de la honorici se ob?in câte dou? pr?sile pe an, lucru foarte important pentru cre?terea animalelor cu blana industriabil?. Este greu de presupus care ar fi soarta acestei noi specii biologice, dac? honoricii ar fi l?sa?i s? tr?iasc? liber în condi?ii naturale. Probabil c? specia nou?, «de prob?», ar fi absorbit? de specia veche – honoricii se încruci?eaz? bine cu dihorii. Dar calea artificial? de înmul?ire ne permite s-o men?inem. Nu încape îndoial? c? hibridul prezint? o mare valoare pentru cre?terea animalelor s?lbatice. În condi?ii artificiale favorabile pot fi înrudite vulpea polar? cu vulpea. La sovhozurile de cre?tere a animalelor s?lbatice «Znamenechii» ?i «Iliatinschii» din regiunea Calinin au fost ob?inute deja astfel de animale hibride. Animalul – rod al încruci??rii vulpii negre-argintii cu vulpea polar? – a mo?tenit de la rubedeniile sale propriet??ile cele mai bune: de la prima – blan? minunat?, de la a doua – o prolificitate înalt?. Descenden?a vulpii-vulpii polare dep??e?te de dou? ori conform num?rului familia vulpii de ras? pur?. Pentru ?tiin?? ?i practic? prezint? un interes deosebit experien?ele de ob?inere a animalelor allofene. Aceste animale pot avea nu doi ?i nici patru, ci ?ase ?i chiar mai mul?i p?rin?i. Savan?ii de la Universitatea din Iel (SUA) au reu?it s? contopeasc? într-unul singur trei embrioni compu?i din câte opt celule – de la ?oarecii negri, albi ?i galbeni. Acest embrion, ob?inut în condi?ii artificiale, a fost implantat apoi în uterul «mamei adoptive», care a n?scut un ?oarece neobi?nuit, cu un boti?or galben, urechi negri ?i pete albe pe blan?. ?oarecii allofeni prezint? un mozaic genetic, care se formeaz? datorit? recombin?rii blastomerilor de la embrioni cu diferi?i genotipi, precum se vede în figura 30. Cum se ob?ine aceasta? La început se extrag din oviductele ?oricoaicelor gravide embrionii în stadiul de 8 blastomeri ?i ei sunt disocia?i în celule aparte cu ajutorul fermentului proteolitic pronaza, Apoi celulele somatice (blastomerii) a dou? sau a mai mul?i embrioni pot fi recombinate ?i, dup? ce se vor uni strâns unele cu altele, vor fi reimplantate în ?oarecele- femel?. Aglutinarea ?i contopirea blastomerilor se efectueaz? cu ajutorul virusului Sendai. Acest virus (el a fost numit în cinstea ora?ului japonez, în care a fost separat pentru întâia oar?) nimerind în celule, se înmul?e?te ?i provoac? moartea lor. Dac? virusul va fi iradiat cu raze ultraviolete, el nu se va mai putea înmul?i ?i nu va provoca moartea celulelor, dar va men?ine capacitatea de a le aglutina. În sfâr?it, din embrionul complex reimplantat se dezvolt? un ?oarece mozaic, care este descendent a câtorva perechi de p?rin?i. În anul 1983 un grup de savan?i în frunte cu S. Villadsen (Anglia) au ob?inut primele himere interspecifice sau mozaicuri genetice (a?a li se mai zice animalelor allofene) de animale agricole. În urma reunirii celulelor embrionilor de oaie ?i capr? ?i transplant?rii embrionilor himerici în uterul femelelor unei specii sau a alteia s-au n?scut «oile-capre» – animale se îmbinau caracterele ambelor specii. La una din ele capul, coarnele, coada ?i p?rul de pe unele sectoare ale corpului erau tipice pentru capr?, iar alte sectoare erau acoperite cu lân? de oaie. Precum a ar?tat analiza sângelui, hemoglobina ?i o serie de alte proteine erau de asemenea himerice (o parte de molecule era tipic? de «oaie», cealalt? – «de capr?»). La vârsta de un an aceast? himer? (masculul) a manifestat un comportament tipic de ?ap, iar dup? împerechere cu o capr? normal? el s-a dovedit a fi sterp, probabil din cauza defectului în structura cozii spermatozoizilor. Ace?tia nu sem?nau nici cu spermatozoizii de ?ap, nici cu cei de berbec. Cele relatate mai sus prezint? o veritabil? chirurgie celular?, care nu se deosebe?te cu nimic de hibridizarea celulelor somatice ?i ob?inerea în acest fel a plantelor hibride asexuate. Ea ne ofer? mari speran?e c? prin aceast? metod? vor fi crea?i hibrizi îndep?rta?i prolifici prin încruci?area între rasele domestice de animale cu rubedeniile lor s?lbatice. Hibridizarea îndep?rtat? a plantelor ?i animalelor este o realizare de c?tre natur? a ingineriei genetice, iar experien?ele reu?ite în acest sens oglindesc parc? calea lung? ?i spinoas? trecut? de evolu?ia biologic? în crearea speciilor noi, înmul?ind ?i înfrumuse?ând mereu natura vie ce ne înconjoar?. 13.2 O turm? în retort?: transplantarea embrionilor Multora le va p?rea ridicol titlul acestui capitol intrigant. De fapt, el nu este deloc ridicol. Este vorba de p?stra-rea în stare conservat? a embrionilor viitorilor t?ura?i ?i junci (sau a altor animale), din care se poate ob?ine o întreag? turm?. În prezent transplantarea embrionilor în zootehnie se discut? larg atât de c?tre savan?i, cât ?i de c?tre practicieni. E ceva foarte ispititor: s? extragi un embrion dintr-o vac? de ras? a c?rei partener a fost ?i el de elit? ?i s?-l transplantezi unei v?cu?e de rând. Ea nu va mai na?te un vi?el propriu, ci unul str?in, de elit?... Speciali?tii consider? c? peste un timp oarecare aceast? procedur? va deveni banal?, bineîn?eles, dup? ce vor fi elaborate principiile ?tiin?ifice ?i va fi acumulat? destul? experien??. Transplantarea va deveni în zootehnie o procedur? la fel de obi?nuit?, precum a devenit în prezent îns?mân?area artificial?. Dar în acest scop trebuie creat? în primul rând o banc? de embrioni, pentru ca materialul de transplantare s? poat? fi cheltuit în m?sura necesit??ilor, iar aceasta are nevoie la rândul s?u de metode sigure de conservare a embrionilor precoci. Cât prive?te metodele de extragere a lor din animalele de elit? ?i transplantarea acestora la animalele de rând, apoi ele sunt destul de perfecte. Înainte de a fi aplicat? animalelor agricole, mult timp ea a fost verificat? ?i precizat? în experien?ele efectuate asupra ?oarecilor de laborator. Una din primele lucr?ri de transplantare a embrionilor la ?oareci a fost efectuat? în 1972 la laboratorul na?ional de la Ocrige (SUA). Peste dou? mii cinci sute de embrioni, afla?i la diferite etape de dezvoltare (de la monocelul? pân? la pluricelule), au fost congela?i la temperaturi extrem de joase. O mie au fost congela?i la -268°C. Dup? ce au fost dezghe?a?i, s-a constatat c? aproape jum?tate din ei ?i-au p?strat vitalitatea. Când au fost transplanta?i în organismul femelelor, ei s-au dezvoltat, formând o descenden?? normal?, capabil? de a prelungi specia. Experimentul avea nevoie, bineîn?eles, de o metod? special? ?i de mare precau?ie. Congelarea ?i dezghe?area se efectuau extrem de încet. Chiar mai mult, au fost utilizate substan?e speciale, a?a-numi?ii crioprotectori care preveneau formarea de cristale de ghea?? ce vat?m? celulele. La aceast? congelare apa nu se cristalizeaz?, ci difundeaz? treptat din embrioni. Experien?ele se terminau bine, dac? temperatura era redus? cu o vitez? între 0,3 ?i 2°C pe minut. Dac? procesul de congelare era accelerat pân? la 7°C pe minut ?i chiar mai mult, to?i embrionii periau. Cele mai bune rezultate au fost ob?inute cu embrionii congela?i în azot lichid cu temperatura de -196°C. Astfel biologii au însu?it bine tehnica congel?rii ?i dezghe??rii celulelor, ?esuturilor ?i organelor. Dar munca efectuat? cu embrionii congela?i deschide noi perspective – posibilitatea de a p?stra embrionii organismului viu un timp nelimitat. Aceasta anume e importan?a principal? a experimentului. Peste un an, în 1973, la Chembrige (Anglia) a ap?rut primul t?ura? crescut dintr-un embrion, care în etapa timpurie de dezvoltare a fost p?strat timp de ?ase zile în azot lichid. De la câteva vaci, în a 10-ea zi de graviditate, au fost extra?i pe cale chirurgical? 22 de embrioni. Ace?ti embrioni au fost apoi congela?i la -196°C în azot lichid. Embrionii dezghe?a?i au fost transplanta?i în uterul a unsprezece vaci recipiente. La zece vaci nu s-a produs o dezvoltare continu? a embrionilor. Dar la o vac? la care, în interesele experien?ei, graviditatea a fost întrerupt? artificial la s?pt?mâna a ?asea, doi embrioni s-au implantat în peretele uterului; apoi un f?t a pierit, iar al doilea a continuat s? se dezvolte cu succes. Aproximativ peste nou? luni vaca a n?scut un t?ura? s?n?tos. Iar primul t?ura?, numit Zamorojennîi («Congelatul») ?i crescut prin metoda de conservare, s-a n?scut în Institutul unional de zootehnie la 12 martie 1980. El este prezentat în desenul 31. Iat? câteva am?nunte cu privire la el. Vaca donatoare a fost tratat?, cum se obi?nuie?te, cu preparate gonadotrope pentru stimularea matur?rii ovulului ?i a fost îns?mân?at? cu sperm? congelat?. Embrionii sp?la?i în ziua a opta erau pu?i într-o solu?ie fosfatic? de tampon cu o doz? de albumin?, de ser de taur ?i penicilin?. În calitate de crioprotector a fost utilizat dimetilsulfoxidul. Eprubetele cu embrioni au fost r?cite pân? la –7°CE, cu un grad la fiecare minut, apoi au fost introdu?i agen?i de cristalizare a ghe?ii ?i s-a continuat congelarea pân? la –80°CE, dar de trei ori mai încet. ?i, în sfâr?it, s-a aplicat azotul lichid. La fel de încet ?i cu precau?ie s-a efectuat dezghe?area: într-o baie de spirt cu temperatura de –50°CE, apoi la aer cu temperatura de –10°CE ?i într-o baie de ap? cu temperatura de camer?. Au urmat solu?iile de dimetilsulfoxid cu o concentra?ie în descre?tere, pentru a se îndep?rta complect crioprotectorul, ?i, în etapa final? – o solu?ie pur? de tampon. Au fost încercate trapsplant?ri de embrioni de diferite vârste, cu congelare ?i f?r? ea, la diferite etape ale ciclului sexual ale juncii recipiente. Zamorojennîi a fost un rezultat al primei experien?e reu?ite. Ne-am oprit asupra acestor am?nunte nu întâmpl?tor. Am vrut s? ar?t?m cititorilor no?tri c? a men?ine turma în retort? ?i apoi a o transforma în realitate nu este un lucru u?or ?i c? el nu poate fi efectuat la orice ferm?. Multe n-au fost relatate aici. Am?nuntele le cunosc doar savan?ii care se ocup? cu aceast? munc?., ?i când m?car una din experien?ele lor, efectuate cu cea mai mare scrupulozitate, se soldeaz? cu succes, este o mare cucerire. E?ecurile au loc, cu p?rere de r?u, mult mai des. Nu degeaba se spune în proverb: «?tiin?a presupune jertfe». Zamorojennîi a devenit prima piatr? de temelie în cl?direa viitoarei turme. Dup? el au urmat noi opera?ii reu?ite de transplantare a embrionilor, fiecare contribuind la în?l?area treptat? a fundamentului ei. Savan?ii au trecut de la cercet?ri pur ?tiin?ifice la experien?e de produc?ie. Transplantarea face posibil? ob?inerea de la o vac? de mare randament a unei descenden?e mult mai mari decât se cap?t? pe cale obi?nuit?. Se ?tie c? în cazurile de intensificare a cre?terii animalelor se reduc termenele de folosire în turm?, a vacii de ras? de mare randament. Ea poate aduce cel mult patru-cinci vi?ei. Chiar dac? termenul de utilizare este maximal acest num?r cre?te doar pân? la 14–16 vi?ei. Când embrionii lua?i de la o vac? donator de valoare sunt transplanta?i unor animale obi?nuite (recipiente), descenden?a poate fi m?rit? mult mai repede. În acest caz vi?eii care au mo?tenit cele mai bune calit??i ale mamei recordiste, sunt crescu?i simultan de mai multe vaci. Astfel, în decursul unui an putem ob?ine de la o vac? 25–42 de vi?ei, iar în întreaga ei perioad? de via?? – 300–600 de capete, ceea ce, la rândul s?u, permite accelerarea selec?iei animalelor de mare randament de 40 de ori în compara?ie cu celelalte metode cunoscute. Tehnica congel?rii la temperatur? joas? a celulelor vii a solu?ionat problema dificil? a sincroniz?rii, coordon?rii exacte a ciclurilor biologice ale embrionului ?i mamei adoptive. Perfec?ionarea tehnicii «de colectare» a embrionilor, a congel?rii ?i dezghe??rii lor, a metodelor de transplantare, la care lucreaz? savan?ii din Moscova, Leningrad, Chiev ?i Haricov (în ultimul timp ?i la A?P «Zarea» din Republica Moldova au fost organizate puncte de transplantare a embrionilor animalelor agricole), trebuie s? aduc? o sporire esen?ial? a vitelor de ras?. A fost încercat? în practic? ideea de a sili mamele adoptive «s? munceasc?» mai intens – s? nasc? gemeni. ?i înc? ceva. Nimeni nu fixeaz? deocamdat? recordurile de longevitate a embrionilor în azotul lichid. Se ?tie numai c? în mai multe laboratoare ei se p?streaz? în stare de anabioz? câ?iva ani la rând. Savan?ii, îns?, sunt convin?i c? activitatea vital? a embrionului poate fi oprit? pe zeci de ani ?i chiar secole. În viitor va deveni un lucru obi?nuit men?inerea în «descenden?a conservat?» a poten?ialului genetic al p?rin?ilor – a unor animale agricole remarcabile. 13.3 Descenden?? copiat?: clonarea animalelor Se ?tie demult c? informa?ia genetic? a celulelor din diferitele ?esuturi ale organismului este aproape identic?. Atât în ficat, cât ?i în creier, în pancreas, în ovul se afl? acelea?i garnituri de gene, numai c? ele func?ioneaz? în diferite organe în mod diferit. Acest fenomen de munc? selectiv? (adic? transcrip?ia) a genelor poart? numele de diferen?iere celular?. Modific?rile în munca genelor pot fi reversibile. În cazul acesta textul înscris în molecula ADN nu se schimb?, schimb?rile au loc în alte molecule (de exemplu, la proteine) care colaboreaz? cu ADN ?i care conduc citirea informa?iei de pe el. Dac? într-adev?r a?a este, atunci din orice celul? somatic? se poate cre?te un organism întreg ?i devine realizabil? în principiu clonarea animalelor. Iar dac? la specializarea celulelor se produce restructurarea unor anumite segmente de ADN, modific?rile în programul ereditar al celulei devin ireversibile. Aceasta înseamn? c? din celula pielii sau a ficatului nu se poate ob?ine o celul? a creierului. Prin urmare, este imposibil? ?i clonarea organismelor. Cum se poate controla dac? modific?rile pe care le sufer? ADN-ul în timpul diferen?ierii celulelor sunt reversibile sau ireversibile. R?spunsul poate fi diferit. Se pot, bun?oar?, analiza am?nun?it succesiunile nucleotidice ADN din diferite ?esuturi ale aceluia?i organism în diferite etape de dezvoltare. Dar aceast? cale este extrem de grea. Informa?ia ereditar? a celulei este înscris? atât în genele unice (ele con?in informa?ia despre proteine), cât ?i în succesiuni ale ADN-ului, repetate în molecul? de sute ?i mii de ori. Exist? ?i o alt? cale pentru c?ut?ri. Se pot transplanta nucleele din diferitele celule specializate ale organismului într-un ovul fecundat, din care în prealabil a fost îndep?rtat nucleul propriu. În continuare se observ? cum se realizeaz? programul genetic înscris în nucleul transferat. În citoplasma ovulului fecundat exist? to?i componen?ii proteici necesari pentru dezvoltarea embrionului Dac? nucleul transplantat dispune de o informa?ie de valoare complect? ?i se va dezvolta, transformându-se într-un organism de valoare complect?, înseamn? c? toate genele celulelor diferen?iate pot reveni u?or la starea lor ini?ial?. Dac?, îns?, dezvoltarea embrionului se va întrerupe în etapele timpurii, înseamn? c? programul ereditar al nucleului transplantat s-a modificat ireversibil. Bineîn?eles, în cazul acesta trebuie s? fim convin?i, c? celula a suportat bine opera?ia. În prezent zeci de laboratoare din lume se ocup? cu transplantarea nucleelor. Aceast? metod? a ap?rut în anul 1952, când R. Briggs ?i T. Ching au transplantat pentru întâia oar? în Anglia nucleul unei celule de broasc?. Dar un timp destul de îndelungat aceast? realizare nu avea nici o aplicare în solu?ionarea problemelor practice. În anul 1975, îns?, totul s-a schimbat J. Giordon, biolog englez, a reu?it pentru prima oar? s? creasc? un mormoloc viu, transplantând în ovul un nucleu de celul? epitelial? (de piele) a unei broa?te. Aceast? munc? a convins c? metoda transplant?rii nucleelor poate da r?spuns la întrebarea cât de profunde sunt modific?rile din genomul celulelor specializate. Este interesant c? mormolocul lui Giordon nu s-a transformat în broasc? Afar? de aceasta, nu s-au ob?inut mormoloci nici prin transplantarea nucleelor de la alte celule (ne epiteliale) ale broa?tei. Embrionul înceta a se dezvolta la cele mai timpurii etape ?i aceasta, dup? p?rerea lui Giordon, ?inea mai degrab? de ireversibilitatea modific?rilor programului ereditar al nucleelor transplantate, decât de un e?ec al tehnicii microchirurgilor Între timp Brigs ?i Ching au reu?it s? ob?in? prin aceast? metod? o broasc? matur?. A fost absolut identic? cu cea de la care s-a luat nucleul. Datele analizelor biochimice convingeau c? broasca donatoare ?i broasca urma?? erau parc? croite dup? acela?i model. Au continuat încerc?rile de a se cre?te asemenea «germeni» ?i la ceilal?i reprezentan?i ai regnului animal. Una din primele lucr?ri de utilizare a celulelor de mamifere a fost efectuat? de doctorul D. Bromholl din Oxford (Anglia). El a reu?it s? transplanteze nucleul unei celule somatice într-un ovul de iepure de cas?. Doctorul Bromholl a folosit celulele, care au crescut mai mul?i ani în cultura unui ?esut în afara organismului. Cu aceste celule, care pot fi crescute în orice cantitate, el fecunda ovulele. Nucleul propriu ovulului a fost scos din func?iune cu ajutorul razelor ultraviolete. Ovulul fecundat se implanta în uterul iepuroaicei care juca rolul de incubator viu. Drept urmare, se ob?inea un embrion celulele c?ruia purtau numai genele iepurelui de cas? (care demult a murit) ?i ale c?rui celule erau cultivate în condi?ii artificiale. O ?tire cu adev?rat senza?ional? pentru lumea savan?ilor a devenit comunicarea f?cut? de C. Ilimenzee, profesor din Elve?ia, autor al experien?elor de clonare a ?oarecilor, publicate în anul 1981. Ilimenzee a comunicat c? a reu?it s? ob?in? dezvoltarea a trei ?oareci de valoare complect? ?i proliferici, transplantând în ovule nucleele luate din embrioni care au trecut primele etape de dezvoltare. 363 de nuclee de celule embrionare au fost transplantate în ovulele chiar atunci fecundate, din care au fost exstirpate nucleele lor proprii. Numai 142 de ovule au supravie?uit opera?ia, din ele numai 96 au început s? se dezvolte, dar curând jum?tate au încetat divizarea. 48 de embrioni, crescu?i în eprubet?, au atins, totu?i, etapa de implantare, dup? care 16 din ei au fost insera?i în uterul femelelor. Ca urmare, s-au n?scut trei ?oareci care s-au dezvoltat normal. Ei se asem?nau în toate nu cu mamele lor, ci cu ?oarecii a c?ror nuclee au fost folosite pentru transplantare. Aceste experien?e ne demonstreaz? c? în principiu este posibil? clonarea animalelor prin metoda transplant?rii nucleelor ?i c? greut??ile tehnice pot fi învinse. Când C. Ilimenzee ?i coautorul lui P. Hoppe au comunicat c? au reu?it s? cloneze (s? ob?in? copii genetic identice) animalele, aceasta a provocat un interes general. Era ?i de a?teptat. C?ci succesul acestor experimente ar exercita o mare influen?? asupra productivit??ii multor ramuri din agricultur?. În primul rând ar fi devenit posibil? înmul?irea animalelor cu o productivitate record, prin «luarea de copii». În prezent nimeni nu se mai îndoie?te c? în principiu aceasta este posibil. Cu câ?iva ani în urm? savan?ii americani, dup? numeroase e?ecuri, au reu?it, totu?i, s? fecundeze în condi?ii artificiale un ovul de vac? ?i prin metoda transplant?rii s? creasc? din el un t?ura?. Dar acum este vorba de altceva. Am mai men?ionat, c? natura a sortit ca fiecare vac? s? devin? mam? doar de câteva ori în via?a ei. Întrucât ovarele ei sunt tixite de ovocite – ovule ne maturizate, din punct de vedere teoretic ea poate s? nasc? zeci de mii de vi?ei, pierzându-se în acest fel turme colosale de vite de mare randament. Se consider? c? exist? dou? c?i reale pentru a utiliza eficace acest poten?ial enorm de productivitate a animalelor. Ambele au c?p?tat o dezvoltare în lucr?rile savan?ilor de la Institutul de înmul?ire ?i de genetic? a animalelor agricole (ora?ul Pu?chin). Aici embrionul este «dezbr?cat» în etapa timpurie de dezvoltare, este lipsit de membran? ?i «se destram?» în celule aparte, care-s capabile s? tr?iasc? independent ?i chiar s? se divizeze – s? dea câteva genera?ii. În anumite condi?ii ele se adun? în grupuri, formând ceva asem?n?tor embrionilor. Dac? acest proces va continua, se va putea ob?ine dintr-un singur embrion zeci de embrioni gemeni. Aceast? înmul?ire atât de brusc? a poten?ialului de procrea?ie a celor mai bune vaci este o cale direct? spre noi principii de selec?ie. Dac? avem în vasul lui Diuar cu azot lichid câteva zeci de embrioni identici nu este greu, crescând doar câ?iva dintre ei, s? stabilim valoarea veridic? a celorlal?i. ?i dac? ei satisfac toate cerin?ele, fiecare poate fi f?râmi?at în înc? zeci de gemeni de valoare complect? ?i recolta total? de la o vac? va constitui de acum câteva sute de vi?ei. Men?ion?m, aici practicienii se pot folosi ?i de metodele perfec?ionate de determinare a sexului embrionilor congela?i. Metoda care promite determinarea la sigur a sexului embrionilor vitelor cornute mari în vârst? de mai pu?in de dou? s?pt?mâni a fost elaborat? la Institutul unional de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul zootehniei. Toat? procedura de preg?tire a micropreparatelor din celule de embrion ocup? aproximativ dou? ore. Astfel se va afla totul despre embrionul p?strat în azotul lichid. Pentru a ob?ine un r?spuns ferm sunt destule câteva celule de metafaz?: dac? g?sim acolo cromozomul Y, înseamn? c? în colb? se p?streaz? o descenden?? masculin?; dac? se afl? numai cromozomii X – a?tept?m numai o descenden?? feminin?. Dac? la determinarea sexului vom observa mai atent cromozomii (?i nu numai cei sexuali), vom putea s? apreciem capacitatea embrionului de transplantare, s? clarific?m, dac? nu exist? vre-o anomalie cromozomic?. Dac? le eviden?iem, embrionul trebuie rebutat. A fost elaborat? ?i o alt? cale de ob?inere a unei descenden?e numeroase. Odat? ce majoritatea covâr?itoare a celulelor embrionare, a ovocitelor nu se matureaz? în condi?ii naturale, ar fi bine s? se asigure maturarea lor în condi?ii artificiale. Dup? cum poveste?te A. Golubev, conduc?torul laboratorului de cultivare a embrionilor la institutul indicat mai sus, aceast? tehnologie de reproducere se prezint? în felul urm?tor: dup? ce vaca recordist? de la care s-a ob?inut de acum totul, a fost rebutat?, din ovarele ei se extrag ovocitele care se pun într-un mediu nutritiv favorabil matur?rii. Apoi ovulele maturate sunt fecundate ?i embrionii ob?inu?i sunt transplanta?i mamelor adoptive. Tocmai a?a procedeaz? savan?ii de la Institutul de înmul?ire ?i de genetic? a animalelor agricole. În vara anului 1982 ei au extras din ovarul unei vaci adus de la combinatul de carne celulele embrionare, aflate la etapa timpurie de dezvoltare, ?i le-au pus într-un mediu nutritiv artificial. Dup? maturare ele au fost fecundate. Peste o zi ovarele au început a se diviza. Mecanismul vie?ii care, dup? pieirea vacii-mame, s-a oprit, a început iar. Trei embrioni au fost transplanta?i juncii recipiente. Unul dintre ei s-a prins ?i în ianuarie 1983 vaca «Nadejda» a n?scut fiul s?u adoptiv, numit «Pervene?». Experimentul reu?it de fecundare artificial? a ovocitului ?i de cre?tere în eprubet?, de transplantare a acestuia vacii recipiente, a devenit un pas important în dezvoltarea biologiei mondiale. Peste un an profesorul A. Golubev a declarat într-un interviu acordat coresponden?ilor: «Pervene?» se distinge printr-o s?n?tate excelent? ?i prin ritmul dezvolt?rii sale. Cu toate c? ra?ia sa de hran? este obi?nuit?, el spore?te zilnic în greutate cu mai bine de un kilogram ?i cânt?re?te peste patru chentare. Speciali?tii din multe centre ?tiin?ifice ale lumii se ocup? cu ob?inerea artificial? a embrionilor ?i cu transplantarea lor. Se pune sarcina de a înv??a cum s? clon?m – s? înmul?im animalele de tip genetic unical pe cale industrial?. Astfel se vor accelera cu mult termenele de selec?ie a unor rase de vite de mare randament. Pân? în prezent, îns?, au reu?it doar experien?ele cu alte animale, precum ?i transplant?rile la vacile recipiente a unor embrioni vii, lua?i de la vacile donatoare. Speciali?tii geneticieni în frunte cu academicianul L. C. Ernst, au elaborat pentru prima dat? metodele de modelare în eprubet? a celor mai fine procese de na?tere a organismului viu. Aceast? orientare a ingineriei celulare este o cale sigur? de ob?inere a vi?eilor ?i a altor animale agricole, care prezint? o copie fidel? a p?rin?ilor lor. 13.4 Animale transgenice F. Bernet, laureat al premiului Nobel, cu aproape cincisprezece ani în urm? în cartea sa «Genele. Visuri ?i realitate» a prezis, c? ingineria genetic? la nivelul unui întreg organism nu va putea fi realizat? tehnic decât în secolul XXI. Într-adev?r, pân? în prezent toate realiz?rile ingineriei genice a animalelor se refereau la celule sau embrioni aparte, crescu?i în afara organismului. ?i erau numai celule somatice, nu sexuale. Iar ob?inerea unui organism animal normal, viabil dintr-o celul? somatic? este o problem? foarte complicat?. Dup? cum am mai men?ionat, dificult??ile ?in de modific?rile ireversibile din programul ereditar al celulelor somatice specializate. Chiar ?i la plante un organism poate fi ob?inut numai din celule meristematice (ne specializate) sau din celule callus (dediferen?iate) ale altor organe, cu toate c? multe dintre ele, dup? cum ?tim, se înmul?esc u?or pe cale vegetativ?. Oricum, numai celulele sexuale pot transforma programul ereditar într-un individ de valoare complecta. Aceasta înseamn? c? dac? vom insera gena necesar? în cromozomul celulei sexuale, individul matur ob?inut din ea va con?ine aceast? gen? în fiecare celul? a corpului s?u ?i o va transmite prin ereditate. Succesele ob?inute de microchirurgie la operarea unor celule aparte au f?cut ca aceast? sarcin? s? devin? absolut real?. Dar se cerea îndr?zneal? ca dup? opera?ia de inginerie genic? s? se creasc? un organism viu. Acest lucru l-au realizat pentru prima dat? F. Leisi de la Universitatea Oxford (Anglia). Trebuia transplantat? o gen? a unui epure de cas? unui ?oarece. Gena globinei a fost în prealabil clonat?, adic? separat? din cromozomul epurelui de cas? ?i multiplicat? în componen?a plazmidei inelare. Apoi copii ale acestei gene au fost inserate cu o micropipet? foarte fin? în nucleele ovulelor de ?oarece chiar atunci fecundate. Dup? transpalntare au r?mas viabile jum?tate din celule. Ele au fost introduse înapoi în oviductul femelelor. Numai 15% din ele au evoluat în ?oricei de valoare complect?. Controlul a demonstrat c? nu la toate animalele nou-n?scute gena str?in? s-a integrat în cromozomi. Au fost cerceta?i 24 de ?oricei ?i numai 9 dintre ei purtau gena globinic? a iepurelui de cas?. Trebuia de verificat dac? aceste gene se transmit prin ereditate. În acest scop masculii, care aveau gena iepurelui, au fost încruci?a?i cu ?oarecii obi?nui?i. S-a constatat c? în toate cazurile gena a fost mo?tenit?. Iar aceasta însemna c? s-a integrat stabil nu numai în cromozomii celulelor somatice, dar ?i în cele sexuale. Primele experien?e reu?ite au fost urmate de altele. În anul 1981 în pres? au ap?rut comunic?ri cu privire la inserarea genelor str?ine clonate în ovulele fecundate de ?oarece, care apoi se introduceau din nou în uter pentru dezvoltarea lor continu?. În ovulul fecundat al ?oarecilor era inserat? o molecul? de ADN, care con?inea gena globulinei ( de iepure de cas? ?i de om, gena virotic?, fermentul timidinchinaza de codificare, precum ?i gena hormonului de cre?tere a ?obolanului. Ne vom opri mai am?nun?it asupra ultimului exemplu. Experimentul efectuat de un grup de biologi americani în frunte cu R. Palmiter ?i R. Brinster consta în urm?toarele. La început a fost creat? gena artificial?, compus? dintr-un sector de reglare – promotor al uneia din genele ?oarecelui, ?i o gen? structural?, ce codific? hormonul de cre?tere a ?obolanului. Apoi copiile genei artificiale au fost inserate în pronucleele feminine ale ovulelor ?oarecilor, dup? care aceste ovule se implantau ?oarecilor, care jucau rolul de mame adoptive. La ?apte din 21 de ?oricei nou-n?scu?i a fost descoperit? expresia genei hormonului de cre?tere a ?obolanului – cu alte cuvinte, genele ?obolanului au început s? func?ioneze în organismul ?oarecelui. Numai unul dintre cei ?apte ?oareci a crescut pân? la o m?rime normal? – ceilal?i erau mult mai mari ?i cre?teau mai repede decât cei obi?nui?i. Este u?or de în?eles: la ace?ti ?oareci «transgeni» (cu gene transplantate) în serul sângelui se aflau foarte mul?i hormoni de cre?tere – la unii de 800 de ori peste norm?! Astfel, prima dat? introducerea ADN-ului str?in a provocat un efect extern foarte pronun?at. Afar? de aceasta, deoarece s-a reu?it s? se demonstreze c? 10 dintre cei 19 urma?i ai unuia din masculii transgeni au mo?tenit hormonul «str?in» de cre?tere, aceasta poate servi drept dovad? a faptului c? astfel se va putea ob?ine mo?tenirea caracterelor ?i propriet??ilor programate de c?tre savan?i. Aceast? orientare poate g?si aplicare în practica zootehniei, bun?oar? la stimularea cre?terii animalelor ?i sporirea randamentului de lapte. O confirmare a acestui fapt sunt experien?ele efectuate recent asupra oilor. Savan?ii australieni au creat pentru prima dat? în lume o oaie «transgen?», introducând în embrion o gen? responsabil? de produc?ia hormonului de cre?tere la oi. A fost un pas înainte pe calea cre?rii unor animale mai mari, care cresc repede, precum ?i a acceler?rii procesului de selec?ie în zootehnie. Gena hormonului de cre?tere la oi a fost inserat? în embrion, atunci când acesta era compus dintr-o singur? celul?. Apoi celula a fost implantat? într-o alt? oaie, în care a crescut mielul. Cercet?rile de laborator au ar?tat, conform spuselor lui T. Scot, conduc?torul experimentului, c? genele noi s-au inserat în celulele «transgene». Dac? experimentul va reu?i, aceast? metod? va permite s? se ob?in? animale de 1,5 ori mai mari, care cresc de 1,3 ori mai repede decât de obicei. Transplantul genetic al lui Scot este rezultatul unei munci de peste trei ani. El este considerat în sferele ?tiin?ifice drept un pas fundamental înainte, care va conduce la o abordare nou? în principiu în ce prive?te înmul?irea animalelor agricole. Experien?e asem?n?toare se fac ?i cu popula?iile marine. Din cauza mic?or?rii rezervelor de pe?te din Oceanul mondial se studiaz? posibilitatea cre?rii unei re?ele largi de ferme marine, în care lumea animal? a m?rilor se va afla sub controlul omului. Dar principalele obstacole în realizarea acestui scop sunt: poluarea cu substan?e toxice a apelor litoralului m?rii, bolile infec?ioase ale pe?tilor ?i cre?terea lor relativ lent?. În leg?tur? cu aceasta D. Pauers ?i colaboratorii s?i (SUA) au elaborat metode de inginerie genic? în scopul de a accelera cre?terea pe?tilor, precum ?i pentru a le elabora rezisten?a la temperaturi joase, la substan?e toxice ?i la agen?i patogeni ai bolilor infec?ioase. Pentru a m?ri viteza de cre?tere a pe?tilor se folose?te gena clonat? a hormonului de cre?tere a mamiferelor, care seam?n? mult cu gena analog? a pe?tilor. Savan?ii americani au constatat c? introducerea acestei gene în icrele fecundate ale unor specii de pe?ti provoac? o sporire sim?itoare a ritmului lor de cre?tere. Ei au efectuat de asemenea experien?e de transplantare a genelor, care le acord? pe?tilor rezisten?? fa?? de temperaturile sc?zute. Aceste gene codific? formarea proteinelor cu propriet??i de antigen. Una dintre aceste proteine este în stare s? adi?ioneze cristale foarte mici de ghea??, sc?zând astfel cu 1 – 2°CE temperatura de înghe?are a lichidului. Aceste proteine au fost separate din ?esuturile speciilor de pe?ti din Antarctida. ?i, în sfâr?it, a treia orientare este utilizarea genelor care codific? proteinele metalotioneinei, care fixeaz? compu?ii toxici, de exemplu ionii metalelor grele. Inserarea acestor gene în icrele fecundate ale pe?tilor trebuie s? sporeasc? rezisten?a puietului de pe?te în caz de prezen?? în apa m?rilor a substan?elor toxice. Conform p?rerii autorilor, prezint? perspective mai mari utilizarea genelor clonate ale metalotioneinelor pentru ob?inerea acestor proteine prin metod? microbiologic? ?i apoi îndep?rtarea cu ajutorul lor a' metalelor grele din apa marin?. A?a dar, am examinat rezultatele unor experimente de transferare a genelor str?ine în ovulele diferitelor clase de animale. În ultimul timp în diferite ??ri ale lumii se efectueaz? asemenea. cercet?ri, deoarece ele prezint? nu numai o mare importan?? ?tiin?ific?, dar ?i o mare însemn?tate practic?. În timpul apropiat rezultatele ob?inute vor putea fi, probabil, folosite pentru tratamentul bolilor ereditare ale oamenilor ?i animalelor, provocate de anomaliile congenitale ale aparatului genetic al celulelor. Inserarea în aparatul genetic al embrionilor de mamifere a genelor str?ine respective va putea restabili func?ionarea normal? a unor sectoare anumite ale ADN-ului ?i preveni în felul acesta dezvoltarea bolilor ereditare. XIV. FONDUL GENETIC AL BIOSFREREI 14.1 Rolul organismelor vii în natur? ?i în economia na?ional? Lumea vie care ne înconjoar? ne frapeaz? prin varietatea sa. În aceasta const? frumuse?ea ei care stimuleaz? munca creatoare a pictorilor ?i sculptorilor, compozitorilor ?i cânt?re?ilor, scriitorilor ?i poe?ilor. Varietatea regnului vegetal ?i animal creeaz? un anumit echilibru în natur?, el oglinde?te starea real? a fondului genetic al popula?iilor ?i speciilor, care s-au format timp de milioane de ani în decursul evolu?iei biologice. No?iunea de fond genetic include, de obicei, totalitatea genelor tuturor indivizilor, care determin? formarea celor mai diferite caractere ?i propriet??i ale fiec?rui individ în parte, precum ?i a speciei luate în ansamblu, datorit? c?rora ea poate s? se adapteze la orice condi?ii de existen?? ?i s?-?i continue evolu?ia. Popula?iile care se înmul?esc pe cale sexuat? au un fond genetic relativ stabil. Specia luat? ca un tot întreg are un fond genetic unic, care st? la baza procesului de formare a noi rase ?i specii. Fiecare dintre noi ?tie c? existen?a oric?rei specii este imposibil?, dac? ea este izolat? de toate celelalte la fel dup? cum ar fi imposibil? existen?a oric?rui om în afara comunit??ii umane. În natur? toate speciile se afl? într-o leg?tur? reciproc?, fiind legate unele de altele prin mii de fire invizibile care în ansamblu contribuie la suprave?uirea fiec?reia din ele. Este vorba în primul rând de leg?turile trofice, care se stabilesc între produc?torii de substan?e organice (plantele verzi), consumatori (organismele heterotrofe) ?i reductorii resturilor organice (microorganismele). Aceste trei grupe de organisme formeaz? împreun? taxoni mai mari — biocenozele, în limitele c?rora se produce ciclul biologic al substan?elor. Cu cît biocenoza se caracterizeaz? printr'o varietate mai mare a fiec?rei specii din aceste grupe de organisme, cu atât în ea se va observa un echilibru genetic mai bun. Din aceast? cauz? no?iunea de fond genetic cap?t? ?i un sens mai larg. Putem vorbi despre fondul genetic nu numai al unor specii aparte, dar ?i a biocenozelor luate în ansamblu ?i, în ultim? in-stan??, despre fondul genetic mondial sau biosferic. Pentru planeta noastr? luat? în ansamblu no?iunea de fond genetic se asociaz? cu totalitatea speciilor de plante, animale ?i microorganisme ce o populeaz? ?i care creeaz? un anumit echilibru în biosfera P?mântului f?r? care omenirea n-ar putea exista. Noi to?i ?tim ce rol joac? plantele, animalele ?i regnul fiin?elor invizibile în natur? ?i în via?a omului. Plantele verzi, care realizeaz? procesul fotosintezei, sînt izvorul existen?ei bun?st?rii ?i dezvolt?rii vie?ii pe P?mânt. Vegeta?ia exercit? o mare influen?? asupra climei, bazinelor de ap?, lumii animale ?i asupra celorlal?i componen?i ai biocenozelor. Ea este o surs? de nesecat de produse alimentare, tehnice ?i de materie prim? medicamentoas?, de materiale de construc?ie foarte variate. Aproape 50% din toate medicamentele sînt de origine vegetal?; 80°CE de pic?turi cardiace sînt ni?te extracte preg?tite din ierburi ?i flori. A?i auzit, probabil, ?i despre plantele-meteoroloji. barometre vii, indicatori de minerale utile. Pu?ini ?tiu, îns?, c? plantele se pricep ?i la muzic?. Când se cânt? la vioar? muzica antic? indian?, mimoza cea timid? cre?te de 1,5 ori mai repede. Plantele cele mai «muzicale», adic? care reac?ioneaz? pozitiv la sunete, sînt orezul ?i tutunul. C. Roberts, un gr?dinar amator din Anglia, interpretând diferite melodii, a crescut una dintre cele mai mari p?tl?gele ro?ii din lume, cu greutatea de 2 kg. Savan?ii americani au observat c? muzica clasic?, de camer? accelereaz? cre?terea plantelor, în timp ce muzica de jaz o încetine?te. Probabil, nu degeaba jazul, mai ales în interpretare proast?, provoac? multor oameni emo?ii negative. Uneori plantele servesc drept obiecte de cercetare bionic?. Natura a înzestrat unele organe cu o structur? atât de perfect?, încât inginerii n- au putut s? nu acorde aten?ie acestui fapt ?i utilizeaz? aceste principii la proiectarea construc?iilor tehnice. Savan?ii germani au folosit, bun?oar?, schema structurii crustei diatomeelor la construirea suportului marelui ecran pentru Teatrul verde din Berlin. Arhitectul P. Soleri a proiectat un pod peste un fluviu cu o lungime de peste 1 km. Construc?ia acestui pod prezint? o copie a unei frunze semir?sucite, care are o deosebit? tr?inicie. Se poate vorbi înc? mult despre folosul plantelor. Mu?chii ?i lichenii servesc drept indicatori minuna?i ai polu?rii radioactive. Euhornia e o simpl? buruian?. Ea cre?te în regiunile subtropicale ?i oamenii caut? pe m?sura posibilit??ilor s? scape de ea, deoarece, înmul?indu-se foarte ^ repede, umple canalele ?i albiile râurilor, împiedic? naviga?ia. S-a constatat, îns?, c? aceast? plant? absoarbe repede din ap? (datorita cre?terii ei rapide) multe substan?e d?un?toare, inclusiv insecticidele ?i fenolii; afar? de aceasta, ea suge ca un burete compu?ii celor mai periculoase metale grele — mercurul, plumbul, cadmiul. De aceea acolo unde cre?te ea, apa este totdeauna curat?. Deci cum am aprecia folosul ?i dauna pe care le aduce euhornia? La fel de important este ?i rolul pe care îl au animalele în natur? ?i în via?a omului. Lumea animal? constituie o parte important? a biosferei, participând la circuitul biologic al substan?elor. Animalele exercit? o mare influen?? asupra vie?ii plantelor. S? ne amintim în acest sens de insectele polenizatoare ?i de p?s?rile transportatoare de semin?e. Animalele s?lbatice constituie o surs? inepuizabil? pentru domesticirea ?i încruci?area lor cu animalele domestice, pentru crearea unor rase noi. Cunoa?tem cu to?ii importan?a estetic? a animalelor. E vorba nu numai de p?s?rile decorative, de fluturii ?i pe?ti?orii din acvariu... Animalele servesc ca obiecte de cercet?ri ?tiin?ifice, inclusiv de cercet?ri medicale ?i bionice. Înc? filozoful antic Democrit (sec. 4—3 î. e. n.) a men?ionat: «Noi am înv??at de la animale, imitând cele mai importante lucruri: de la p?ianjen am înv??at croitoria; cântecul — de la privighetoare; construirea locuin?elor — de la rândunele». În unul din capitolele anterioare am vorbit despre serviciul pe care îl presteaz? truditorii microlumii. Dar activitatea lor este mult mai vast?. S? nu uit?m c? microbii efectueaz? aproape o mie de reac?ii chimice. Fiecare dintre ei poate prelucra o mas? biologic? de 30—40 de ori mai mare decât greutatea lui proprie. Cu ajutorul lor sînt sintetizate antibioticele, vitaminele (B12, A, D2) pe care, deocamdat?, nu le putem ob?ine pe cale ne biologic?. Folosirea micro-bilor pentru ob?inerea hormonului cortizon a redus costul acestui preparat de 100 de ori. Recent savan?ii au descoperit înc? o însu?ire a microbilor: s-a constatat c? mul?i dintre ei pot face rezerve de metale. Mucegaiurile aspergilei, bun?oar?, con?in 0,3% de cupru — de 30 000 de ori mai mult decât mediul ambiant. Multe bacterii acumuleaz? în cantit??i mari uran: alga microscopic?, clorela de ap? dulce — aproximativ 0,4% de mas? uscat?, actinomicitele — 4,5%, bacteriile denitrificative — 14%, iar culturile alese special de drojdii sau pseudomonade — aproape 50 %. Bacteria bacilus subtilis poate extrage din solu?ii apoase – aproximativ 40 metale diferite, inclusiv aurul. Tulpinile special construite de microorganisme extrag din sol în condi?ii de laborator aproximativ 82% din aurul pe care-l con?ine. Majoritatea microorganismelor despre care am amintit tr?iesc în mediul acvatic, mai alee în ocean. În ultimii ani, îns?, Oceanul mondial este considerat tot mai mult o surs? poten?ial? de diferite substan?e utile, ale c?ror rezerve pe uscat s-au mic?orat mult, iar unele sînt pe cale de dispari?ie. În apa marin? sînt dizolvate 6 miliarde tone de cupru, 4 miliarde tone de uran, 0,5 miliarde tone de argint, aproape 10 milioane tone de aur. Nu pot fi oare extrase aceste bog??ii cu ajutorul microorganismelor, care au minunata capacitate de a concentra metalele? Aceasta nu este o idee fantastic?. Doar microbii care acumuleaz? metalele întrec sorben?ii chimici prin capacitatea lor de absorb?ie, cît ?i specificul absorb?iei. Afar? de aceasta, microbii bioabsorben?i pot purifica de metale grele, inclusiv de cele radioactive, scurgerile industriale. Cultura mucegaiurilor de ficomicete separ? uranul din apa poluat? de 3,5 ori mai repede, iar torul — de 2—3 ori mai repede decât r??inile schimb?toare de ioni. ?i dac? vom utiliza cultura de bacterii dinitrificative, peste 8 minute de contact cu bioabsorbantul, concentra?ia de uran din ap? se reduce de la 25 la 0,5 mg/l. Pentru sporirea eficacit??ii acestor sisteme de purificare pot fi «perfec?ionate» microorganismele folosite în ele prin metode de inginerie genic?. În SUA a fost patentat? metoda de detoxificare biologic? a apelor de scurgere — acolo func?ioneaz? bacteriile pseudomonadei, c?rora le-au fost încorporate plazmidele ce determin? sinteza proteinei, care separ? mercurul din compu?ii ei. Celulele uzate sînt arse apoi, iar mercurul — separat din produsele lor de ardere. Dar din toate cele create pân? în prezent de natur? nimic nu poate fi comparat cu capacitatea fantastic? de adaptare, caracteristic? fiin?elor invizibile. Exist? bacterii care se pot afla în hidrogen lichid (-252°C) timp de 20 de minute, iar temperatura de —200°C o suport? câteva luni. Savan?ii americani au descoperit bacterii vii în craterele vulcanilor de pe fundul oceanului. Ele tr?iesc ?i se înmul?esc la o temperatur? de 250°C ?i la o presiune de 265 atmosfere. Pe fundul Oceanului Pacific a fost descoperit un izvor termal cu temperatura de 400°C. În acest «uncrop» tr?iesc nu numai bacterii, dar ?i unele molu?te ?i viermi. Diapazonul presiunii la care este posibil? via?a frapeaz? imagina?ia: de la 8 mii de atmosfere (drojdiile) pân? la 0,001 milibari (semin?ele ?i «sporii). Imagina?ia noastr? refuz? s?- ?i prezinte acest lucru, dar unele specii de bacterii se simt normal în apele reactorilor atomici la o doz? de radia?ie de 2—3 milioane de Rad. Pentru compara?ie, radia?ia natural? cronic? pe globul p?mântesc variaz? între 48 de microrad ?i un rad pe an. De ce am caracterizat atât de am?nun?it rolul multilateral pe care-l joac? fiin?ele vii? Pentru a clarifica c? f?r? ele omul nu poate exista. În procesul evolu?iei de sute de mii ?i milioane de ani, toate formele de via?? au selectat ?i au fixat în aparatele lor genetice capacitatea de a se adapta perfect la condi?iile specifice de mediu. În majoritatea cazurilor aceste adapt?ri nu pot fi create de om în mod artificial. De aceea fiecare specie, chiar dac? se pare c? n-are în prezent nici o însemn?tate practica, poate deveni de mare valoare. Dispari?ia oric?rei specii înseamn? o renun?are con?tient? la un conservator al fondului genetic poten?ial ?i o ?tirbire nu numai a intereselor ?tiin?ei, dar ?i a posibilit??ilor practicii viitoare. E de mare importan?? men?inerea fondului genetic mondial, în special a acelor plante ?i animale, care au devenit de acum rare ?i al c?ror mediu de trai este amenin?at de o brusc? înr?ut??ire. 14.2 Banca de gene a plantelor Problema p?str?rii fondului genetic al speciilor existente de plante este una din problemele generale ale protec?iei naturii vii. Pentru p?strarea variet??ii vegetale în întreaga lume a fost creat? o re?ea larg? de rezerva?ii ?i de gr?dini botanice. Dar rezerva?iile în care se p?streaz? biocenozele tipice nu pot garanta pe deplin p?strarea tuturor speciilor de plante, care vie?uiesc pe teritoriul lor. În gr?dinile botanice, la rândul lor, se p?streaz? de obicei numai ni?te grupe mici de plante. De aceea savan?ii î?i leag? toate speran?ele pe viitor de crearea b?ncilor de semin?e, sau, cum mai sînt ele numite, b?ncile plasmei embrionare (germinale). În leg?tur? cu aceasta Organiza?ia alimentar? ?i agricol? a ONU (FAO) a propus un program interna?ional de protec?ie ?i p?strare a formelor s?lbatice ale plantelor cultivate. Aceste forme au servit pe vremuri drept material pentru cre?terea tuturor culturilor agricole contemporane. ?i dac? în prezent multe dintre ele sînt pe cale de dispari?ie complect?, aceasta înseamn? c? pot dispare pentru totdeauna genele care determin? diferitele însu?iri ale plantelor. FAO recomand? s? se ?in? la eviden?? materialul genetic existent ?i s? se organizeze un sistem interna?ional de «b?nci» pentru p?strarea permanent? a fondului genetic mondial al plantelor. Aici rolul principal apar?ine Institutului unional de fitotehnie (IUF), unde este concentrat? cea mai mare colec?ie de gene din lume. Fondatorul ei a fost academicianul N. I. Vavilov. Tân?rul Vavilov a fost unul dintre primii care a în?eles ce înseamn? genetica pentru agricultur?. Odat? ce genele r?spund de calitatea soiului ?i din ele pot fi ob?inute orice fel de combina?ii dorite, Vavilov, primul în lume, a hot?rât s? organizeze o colec?ie gigantic? de gene, s? alc?tuiasc? o genotec? unic?. Conform planurilor sale, aceast? genotec? va fi de folos selec?ionatorilor abona?i, care vor construi soiuri noi de plante. De aceea a ap?rut ideea de a trimite în toate ??rile lumii expedi?ii speciale din Rusia pentru colectarea genelor. Întrebarea era: unde trebuie s? fie c?utate ele ca s? nu se piard? timpul în zadar? Dup? ce a studiat mii de c?r?i, Vavilov, care avea o capacitate de munc? fenomenal?, a descoperit c? soiurile plantelor cultivate s-au r?spândit prin întreaga lume doar din câteva centre geografice, punând baza teoriei cu privire la centrele de origine a plantelor cultivate. Vavilov considera c? aceste centre au fost locurile de concentrare ale , bog??iilor genice. N. I. Vavilov, colaboratorii ?i discipolii s?i au organizat circa 150 de expedi?ii în cele mai îndep?rtate col?uri ale CSI ?i 50 — în diferite ??ri str?ine. În urma acestor expedi?ii, precum ?i a schimbului multianual de probe de semin?e ?i de material s?ditor, între institu?iile ?tiin?ifice ale tuturor ??rilor din lume la institut a fost creat? o colec?ie unic? de semin?e. Numai între anii 1930 ?i 1940 IUF a expediat la cererea selec?ionatorilor de la centrele de selec?ie din Uniunea RSS 1,5 milioane de pachete cu probe. În anul 1940 colec?ia IUF num?ra de acum aproape 200 mii de probe. A fost cea mai mare din lume atât dup? cantitatea materialului colectat, cît ?i dup? componen?a lui calitativ?. IUF între?ine contacte de afaceri pentru schimbul de resurse genetice cu 754 de institu?ii ?tiin?ifice din 98 ??ri ale lumii. Numai în anii 1965—1975 au fost introduse peste 110 000 de probe ale diferitelor plante ?i în prezent întreaga colec?ie a IUF num?r? aproape 300 mii de probe de plante cultivate ?i de rubedenii s?lbatice ale acestora. Dintre ele gramineele formeaz? peste 75 de mii, porumbul ?i plantele boboase — aproape 40 de mii, p?st?ioasele — aproape 25 de mii, leguminoasele ?i bost?noasele — aproape 20 de mii ?. a. m. d. Colec?ia de la institutul care poart? numele organizatorului ?i primului s?u director, a academicianului N. I. Vavilov, reune?te speciile s?lbatice, rubedeniile culturilor cultivate, soiurile locale veci ?i popula?iile din diferite raioane ale CSI ?i ale diferitelor ??ri ale globului p?mântesc, soiurile veci ?i soiurile de selec?ie cele mai noi, hibrizii, mutan?ii, haploizii, poliploizii ?. a. Ea serve?te drept baz? principal? pentru crearea soiurilor ?i hibrizilor tuturor culturilor agricole. Colec?ia surselor de gene (a donatorilor de gene) prezint? a?a-zisul material de construc?ie, pe baza c?ruia selec?ionatorul creeaz? noi soiuri ?i hibrizi, rezisten?i la boli, la condi?ii nefavorabile, cu o perioad? de vegeta?ie de durat? necesar?, potrivite pentru cultivarea ?i recoltarea mecanizat?, cu un randament ?i o calitate a produc?iei sporite. Miile de probe de semin?e ob?inute de la fiecare cultur? îi permit selec?ionatorului s? le aleag? pe cele de care are nevoie, care au caracterele necesare pentru cre?terea unui soi nou, mai potrivit. Pe baza colec?iilor IUF au fost crescute aproape 1000 dintre cele mai bune soiuri de culturi agricole. Un exemplu minunat de utilizare a fondului mondial genetic de selec?ie este crearea soiului de grâu «Bezostaea-1», cunoscut în lumea întreag?. Plantele de acest soi au o tulpin? mic?, sînt rezistente la rugin?, la frig, sînt foarte roditoare, reac?ioneaz? la îngr??are, se macin? bine ?i au bune calit??i gustative. Acesta este un soi cu adev?rat «genial»! La cre?terea lui academicianul P. P. Luchieanenco a utilizat soiurile de grâu din diferite ??ri ?i continente, aflate în colec?ia IUF. De exemplu, forma patern? a soiului «Bezostaea-1» a fost de origine argentinian: «Clein 33». Acesta din urm? a fost crescut cu participarea soiului italian «Ardito», ob?inut prin încruci?area grâului moale european cu forma japonez? «Acagomuchi», ce are tulpin? joas? ?i care a transmis acest caracter soiului «Clein 33». Ultima calitate a fost mo?tenit? de «Bezostaia 1». P. P. Lucieanenco, lucrând la crearea soiurilor noi de grâu mult mai roditoare, a încruci?at «Bezostaea 1» cu soiurile rezistente la p?tulire din RDJ ?i a ob?inut soiurile de grâu de toamn? cu un înalt randament, numite «Avrora» ?i «Cavcaz». Acestea au tulpin? mic?, sînt rezistente la p?tulire ?i la boli criptogamice, recolta e de 70—80 centale la hectar. În prezent depozitul na?ional de semin?e a fost mutat din Leningrad în or??elul Botanica de lîng? Crasnodar. Fondurile lui se complecteaz? mereu, în noua c?mar? de gene se vor p?stra în containere, ce au capacitatea de 0,5 kg, peste 400 de mii de probe de diferite semin?e. A fost adoptat? o nou? tehnologie de p?strare a fondului de colec?ie. Semin?ele uscate în prealabil se p?streaz? normal la +4°C f?r? a fi reâns?mân?ate 25—30 de ani, men?inându-?i norma fiziologic?. Conservarea genomilor sub form? de semin?e urm?re?te un scop dublu. În primul rând, s? p?streaz? fondul genetic al plantelor rare pe cale de dispari?ie, în rândul al doilea, pot fi studiate posibilele modific?ri genetice în cazurile de p?strare îndelungat? a semin?elor, fapt de mare importan?? pentru ?tiin??. Banca de probe nu solu?ioneaz?, de bun? sam?, problema p?str?rii fondului genetic al plantelor, deoarece la înmul?irea prin semin?e nu se reproduc întotdeauna toate caracterele, pe care dorim s? le p?str?m. Afar? de aceasta, multe plante se înmul?esc numai pe cale vegetativ?. În astfel de cazuri fondul genelor poate fi p?strat numai prin conservarea la mare frig a ?esuturilor din zona de cre?tere (meristem) ?i a embrionilor cultiva?i în afara organismului (structurile embrionare), precum ?i a celulelor sexuale ?i somatice. Cea mai bun? metod?, îns?, va fi nu p?strarea celulelor, chiar dac? întotdeauna vom putea ob?ine din ele o plant? întreag?, ci p?strarea meristemelor care ofer? posibilitatea de a restabili complect ?i de a înmul?i genotipul dat. În cazul utiliz?rii meristemelor, metodele de regenerare a plantelor au fost elaborate deja pentru 60 de specii ?i ele se aplic? larg în practic?. O alt? metod? special?, care face posibil? p?strarea genotipului ini?ial este cultivarea embrioizilor ob?inu?i din celulele somatice sau din polen, când anterele sînt cultivate in vitro. Pân? în prezent s-a reu?it a se restabili cultura de celule, dup? ce ele s-au aflat în azot lichid, ale plopului, paltinului, m?tr?gunei, morcovului ?. a. Celulele morcovului au p?strat capacitatea de a regenera plante întregi. La tutun s-a reu?it a se «învia» embrioizii dezghe?a?i, crescu?i într-o cultur? de antere. Dup? aceea din ei s-au ob?inut plante. A?a dar, pentru crearea unei b?nci de gene ale plantelor, e nevoie de colec?ii mari de semin?e, de congelarea polenului, a celulelor, embrioizilor ?i ?esuturilor meristemice cultivate, din care este mai u?or a regenera planta. Întreaga opera?ie de p?strare a celulelor const? din urm?toarele etape principale: preg?tirea culturii de celule, ad?ugarea la ea a crioprotectorului, congelarea programat?, p?strarea în azot lichid, dezghe?area, îndep?rtarea (sp?larea) crioprotectorului, determinarea viabilit??ii celulelor, recultivarea (adic? restabilirea culturii) ?i, dac? este posibil ?i necesar, regenerarea plantelor. 14.3 Fondul genetic al plantelor Activitatea economic? ?i de produc?ie a omului a devenit un factor ce amenin?? existen?a multor specii de animale. Numai de la începutul secolului al XVII au disp?rut de pe planet? 150 specii de animale s?lbatice ?i p?s?ri, dintre care 75 au disp?rut în ultimii 50 de ani. În Cartea Ro?ie a Asocia?iei interna?ionale de protec?ie a naturii au fost înscrise 768 specii ?i 371 subspecii de animale vertebrate, iar în Cartea Ro?ie a fostei Uniunii RSS — 92 specii ?i subspecii de mamifere, 80 specii de p?s?ri, 35 specii de reptile, 209 (!) specii de insecte ?. a. m. d. Reducerea num?rului de specii amenin?? existen?a lor, iar reducerea num?rului de indivizi ai fiec?rei specii duce la reducerea variet??ii genetice. Unul dintre factorii de accelerare a ritmului de reducere ?i de dispari?ie a multor specii este stresul, cauzat de civiliza?ie. Într-o situa?ie deosebit de periculoas? se afl? aborigenii, adic? rasele locale de animale. Dintre cele 145 de rase, crescute în Europa, 115 sînt în dispari?ie. Uneori savan?ii reu?esc s? salveze unele specii amenin?ate de nimicire complet? prin înmul?ire în condi?ii artificiale. Astfel a fost salvat? antilopa, orixul alb, renul-lui-David. La începutul acestui secol în parcurile zoologice ale Europei r?m?sese doar 16 reni din aceast? specie. În prezent num?rul lor e le 400. Dup? cel le-al doilea r?zboi mondial pe teritoriul brani?tei Belovejscaia a r?mas un singur zimbru. Datorit? eforturilor comune ale speciali?tilor sovietici ?i polonezi num?rul lor s-a m?rit treptat pân? la 1000. Înmul?irea în captivitate a speciilor rare de animale s?lbatice pân? la num?rul când nu mai exist? pericolul de dispari?ie este o metod? ce s-a îndrept??it. De acest lucru se ocup? în prezent savan?ii de la 800 de parcuri zoologice ale lumii, în care se între?in 161 specii de mamifere ?i 72 specii de p?s?ri. În fosta URSS se între?ineau în parcuri 127 specii ?i subspecii de animale. În parcurile zoologice din lume se nasc. bun?oar?, în fiecare an 200 de pui de tigru-de-Amur, care a devenit o raritate în locul s?u de ba?tin?. În procesul de cre?tere a animalelor în parcurile zoologice se isc? de bun? sam?, o serie de probleme. Una dintre acestea este înmul?irea animalelor s?lbatice în captivitate, C?ci la multe dintre ele dispar deprinderile comportamentului sexual ?i matern. Pe de alt? parte, din cauza înmul?irii prin încruci?area rudelor apropiate se reduce varietatea genetic?. Popula?ia din 50–100 de indivizi poate asigura p?strarea doar a unei jum?t??i din fondul genetic al speciei. Dar în parcurile zoologice este imposibil a între?ine asemenea grupuri numeroase de animale, mai ales ale mamiferelor mari. ?i, în sfâr?it, apare problema dezvolt?rii la pui a deprinderilor necesare pentru via?? în libertate. Nu încape îndoial? c? formele cele mai fire?ti ?i de aceea ?i cele mai eficace de protec?ie a fondului genetic al speciilor rare de plante, precum ?i de animale sunt rezerva?iile ?i parcurile na?ionale. În prezent în lume exist? peste 40 mii de astfel de institu?ii. În fosta URSS existau141 rezerva?ii, 12 parcuri na?ionale ?i 2700 teritorii, rezerva?ii cu o suprafa?? total? de aproape 57 milioane de hectare. În RM exist? 2 rezerva?ii – «Codru», pe teritoriul raioanelor Nisporeni ?i Str??eni, ?i «P?durea R?denilor» în raionul Ungheni. Suprafa?a lor total? este de aproape 11 mii hectare. Curând vor fi organizate înc? dou? rezerva?ii: «Beleu» în raionul Vulc?ne?ti ?i «Golful de la Goean» în raionul Dub?sari. Se prevede ?i crearea unui parc na?ional pe teritoriul gospod?riei Orhei, o rezerva?ie de faun? «Lâng? Prut» în raionul Glodeni ?i «?oimul» în raionul Camenca. Ce se poate, îns?, face cu speciile al c?ror num?r de indivizi s-a redus la limit? ?i care sunt amenin?ate s? dispar? complect, dac? au r?mas în via?? numai femele sau numai masculi? Cum trebuie s? proced?m, ca s? înapoiem specia naturii? În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din Pu?cino al A? a fostei URSS s-a ?inut o consf?tuire neobi?nuit?. Ea a fost consacrat? problemei p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie prin conservarea genelor lor. Ini?iativa acestei consf?tuiri îi apar?ine profesorului B. N. Veprin?ev, care a emis ideea cu privire la colectarea ?i conservarea genomilor (garnitura de gene) animalelor, pentru ca în viitor, dac? va fi necesar ?i vor apare posibilit??i tehnice, s? fie regenerate din ele speciile disp?rute. Tocmai aceast? idee a fost pus? în discu?ie la Pu?cino. Consf?tuirea a aprobat propunerea de a se conserva genomii sub form? de celule sexuale ?i celule somatice, precum ?i embrionii, cu toate c? multora ideea li s-a p?rut utopic?. Dar numai peste doi ani participan?ilor la Asambleia general? a Asocia?iei interna?ionale de procreare a naturii, ce a avut loc la A?habad, propunerile lui Vepreian?ev nu le-au mai p?rut chiar atât de ireale. Ideea salv?rii faunei pe cale de dispari?ie prin crearea unor depozite de gene conservate sau a unor b?nci genetice s-a r?spândit larg ?i a atras nu numai aten?ia biologilor, ci ?i a savan?ilor de cele mai diverse specialit??i. A?a dar, este vorba de conservarea genomilor din care în viitor se vor ob?ine animale. Acest lucru a devenit posibil dup? ce au fost stabilite primele succese în conservarea spermei ?i a celulelor somatice, iar în ultimii ani ?i a unor embrioni întregi, fapt despre care am relatat destul de am?nun?it în capitolul precedent. Înc? la sfâr?itul deceniului al patrulea – începutul deceniului al cincilea a fost elaborat? tehnica conserv?rii prin congelare la temperaturi joase a spermei vitelor cornute mari. Dac? p?str?m sperma taurului în azot lichid câ?iva ani, ea nu-?i pierde capacitatea de fecundare, cu toate c? 50% din spermatozoizi per în timpul congel?rii. Tehnica aceasta a fost perfec?ionat?, conservându-se sperma a 100 de specii, inclusiv a mamiferelor: a iepurelui de cas?, arm?sarului, taurului, ?apului, câinelui, cerbului, elanului, lamei, bizonului, maimu?ei ?. a. Sunt create b?nci de sperm? congelat? a speciilor s?lbatice, în special a celor rare ?i pe cale de dispari?ie. La centrul de medicin? din Tehas este conservat? sperma a 98 specii de mamifere. Mai exist? o metod? de p?strare a celulelor sexuale masculine a speciilor de animale pe cale de dispari?ie: congelarea testiculelor masculilor pieri?i în scopul implant?rii lor viitoare animalelor castrate. La temperatura de – 196°CE (temperatura azotului lichid) celulele î?i p?streaz? viabilitatea zeci ?i sute de ani. S-a dovedit c? descenden?a taurilor, sperma c?rora a fost p?strat? 25 de ani, este absolut normal?. În celule, la aceast? temperatur? de p?strare, nu se produc nici un fel de reac?ii biochimice. Calculele experimentale ?i teoretice arat? c? timpul optim de p?strare a celulelor sexuale în stare congelat? este de cel pu?in 200 de ani. Prin urmare, memoria genetic? despre aceste animale nu va dispare f?r? urm?, ea se va p?stra timp îndelungat, ?i urma?ii, primind-o drept mo?tenire, vor putea reânvia ?i admira speciile disp?rute demult. Exist? dou? c?i de regenerare a speciilor de la care s-a p?strat numai sperma congelat?. Prima – fecundarea ovulului femelei de alt? specie. Este, de fapt, o hibridizare interspecific?. Deocamdat? exist? numai hibrizi naturali în urma încruci??rii dintre lup ?i câine. Iar hibridul creat pe cale artificial? prin încruci?area morunului cu cega – besterul – prezint? doar importan?? industrial?. Foarte complicate sunt cazurile de izolare fiziologic? a speciei, când ea este incapabil? a se încruci?a cu alte specii. În acest caz se poate aplica îns?mân?area artificial? a femelelor. Este mult mai complicat cazul în care sperma se dovede?te a fi ne viabil? în filierele genitale ale femelei de alt? specie. Pentru a înfrunta acest obstacol au fost elaborate metode de fecundare a ovulului în eprubet?. Pentru 14 specii de mamifere au fost g?site medii potrivite în acest scop. La 4 specii, dup? ce ovulele fecundate au fost introduse în uterul femelei, acestea s-au dezvoltat în pui. Cealalt? cale ?ine de ob?inerea a?a-ziselor organisme androgenetice, adic? care se dezvolt? în exclusivitate pe contul nucleului patern al organismelor. Pentru ob?inerea lor trebuie s? fie înl?turat sau inactivat nucleul propriu al ovulului fecundat. Astfel embrionul lipsit de garnitura matern? de cromozomi se va dezvolta pe baza garniturii paterne. Deoarece nucleul spermatozoidului con?ine o garnitur? de cromozomi haploid? (unic?), incapabil?, în majoritatea cazurilor, s? asigure dezvoltarea normal? a embrionului, trebuie s? se ob?in? diploidizarea celulelor embrionului. Aceasta se face prin inducerea endomitozei la prima diviziune a celulei sau prin fecundarea ei dispermic? ?i contopirea ulterioar? a' nucleelor haploide a ambilor spermatozoizi. Putem împiedica diviziunea celulei ?i efectua trecerea respectiv? din stare haploid? în stare diploid?, ac?ionând asupra ei cu temperaturi înalte sau substan?e speciale — colhicin? ?i citohalazin?. În felul acesta savan?ii englezi au reu?it s? ob?in? în 1977 embrioni de ?oareci diploizi androgeneticii, iar savan?ii americani în acela?i an au ob?inut dezvoltarea lor pân? la na?tere. Cu mult înainte, în anul 1957, savan?ii B. Astaurov ?i V. Ostracova-Var?aver au c?p?tat indivizi androgeneticii interspecifici fecunzi de vierme de m?tas?. Crioconservarea celulelor sexuale b?rb?te?ti nu numai c? permite crearea b?ncii de gene a speciilor rare ?i pe cale de dispari?ie a animalelor s?lbatice, ea mai ofer? posibilitatea de a p?stra ?i stimula sperma reproduc?torilor de elit? timp îndelungat, chiar dup? moartea lor. În prezent în lume se îns?mân?eaz? artificial aproape 100 milioane de vaci, 40 milioane de bivoli, 50 milioane de oi, 6 milioane de cai anual. În Uniunea RSS au fost utiliza?i 655 de tauri reproduc?tori de ras? Hol?tein-friz? de la care au fost create 6,3 milioane doze de sperm? congelat?, fapt ce permitea efectuarea cu succes a muncii de selec?ionare. Avantajele utiliz?rii spermei congelate o demonstreaz? urm?toarele date. La o împerechere natural? un taur-reproduc?tor poate îns?mân?a pe parcursul vie?ii sale 250—350 de vaci. La îns?mân?are artificial? cu sperm? proasp?t? aceast? cifr? spore?te ajungând la 5—8 mii. Iar utilizând rezervele de sperm? congelat?, ob?inut? de la un reproduc?tor, se pot îns?mân?a 40—50 mii de vaci. Conservarea numai a spermei nu este o m?sur? suficient? pentru p?strarea fondului genetic al speciilor pe cale de dispari?ie. Au început lucr?rile de creare a b?ncilor de ovule ?i de embrioni. Metoda de congelare a ovulelor este mai dificil? decât metoda de congelare a spermatozoizilor, de aceea nu e elaborat? în întregime. Pân? în prezent s-a ob?inut fecundarea ovulelor congelate ?i dezghe?ate la ?oareci, ?obolani, hârciogi, dar dezvoltarea pân? la na?tere a ovulului fecundat dup? dezghe?are s-a produs numai la ?oareci. Poate e de mai mare perspectiv? congelarea ovarelor. Dup? dezghe?are, ovarele sunt implantate femelei castrate ?i celulele sexuale î?i definesc aici dezvoltarea. Aceste experien?e s-au soldat cu succes asupra ?oarecilor ?i ?obolanilor. Este posibil? o asemenea situa?ie când ultima femel? a unei specii în dispari?ie s? pear? ?i de la ea s? r?mân? doar ovarele congelate. În acest caz ovarele ei pot fi transplantate femelelor speciilor înrudite. Experien?e reu?ite în acest sens au fost efectuate asupra drosofilelor, amfibiilor, p?s?rilor. Exist? câteva metode de ob?inere a animalelor din ovule congelate. Una din ele — partenogeneza, a c?p?tat o larg? r?spândire în natur? la aproape toate nevertebratele ?i la 24 specii de vertebrate — pe?ti, reptile, amfibii. În cazul de fa?? ovulul începe diviziunea f?r? a fi fecundat ?i pune începutul embrionului haploid, din care se dezvolt? un individ adult — copia mamei. Aceast? metod? este cunoscut? ?i sub alt? denumire — înmul?irea virgin? a animalelor. Ginogeneza — o alt? metod?, care se deosebe?te prea pu?in de partenogenez?, se întâlne?te ?i ea de multe ori în natur?: la viermi, pe?ti, amfibii. În cazul acesta activitatea pentru dezvoltare a oului ne fecundat este realizat? de sperma altor specii înrudite. N-are loc o fecundare veridic?, de aceea, ca ?i în exemplul precedent, toat? descenden?a este de sexul feminin. La ob?inerea animalelor din celulele sexuale conservate trebuie s? se asigure înmul?irea lor continu?, adic? trebuie s? se ob?in? o popula?ie de ambele sexe a acestor animale. Dac? s- au p?strat celulele sexului homogametic, to?i indivizii din descenden?? vor fi de acela?i sex (la majoritatea speciilor — numai femele). Iar dac? s-au p?strat celulele sexului heterogametic, care con?in aproximativ în propor?ii egale sau cromozomi sexuali masculini (Y) sau feminini (X), nu e exclus ca ele s? fecundeze selectiv ovulul din eprubet? ?i s? se ob?in? embrionii de sexul dorit. Am mai men?ionat c? în anul 1983 la Institutul unional de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul înmul?irii ?i al geneticiii animalelor agricole al Academiei agricole unionale s-a ob?inut un vi?el dintr-un ovul crescut ?i fecundat în eprubet?. Crearea b?ncii de embrioni congela?i are, desigur, mai multe avantaje în compara?ie cu b?ncile celulelor sexuale. În primul rând, aceast? banc? permite p?strarea genotipului ambelor sexe, adic? a masculilor ?i femelelor speciei în dispari?ie. În rândul al doilea, se simplific? mult procedura ob?inerii animalelor din embrionii congela?i, – r?mâne doar s? fie implanta?i la femelele de aceea?i specie sau de specie apropiat?, înrudit?. Aceast? metod? permite, fapt ce prezint? o mare importan??, a se ob?ine puii în timpul cel mai favorabil al anului. Ea are o mare importan?? practica ?i pentru p?strarea fondului genetic de. valoare al animalelor agricole cunoscute prin caracterele lor economice utile. Afar? de aceasta , dispare necesitatea de transportare în alte raioane sau regiuni a animalelor de ras? pentru selectarea turmelor. În acest scop sunt utilizate micile vase Diuar, în care viitoarea ras? poate fi expediat? în stare congelat? ca prin po?t? în orice col?i?or nu numai al ??rii, ci ?i al întregii lumi. A?a se procedeaz? în Australiea, unde aducerea embrionilor congela?i este singura metod? de importare a animalelor de ras?. Metoda de transplantare a embrionilor congela?i ai animalelor ce s-au remarcat prin calit??ile lor femelelor animalelor de rase inferioare permite realizarea mai ra?ional? ?i într-un ritm mai accelerat a poten?ialului genetic al raselor de mare randament. Se ?tie c? fiecare ras? de vite cornute mari se deosebe?te de cealalt? prin numeroase caractere, inclusiv prin produc?ia de lapte. De exemplu, vacile de ras? neagr? b?l?at? cu alb produc în mediu 3400–3800 kilograme de lapte anual. În cele mai bune gospod?rii produc?ia de lapte a acestei rase este mult mai mare: 5200–6500 litri. Printre vacile de aceast? ras? exist? ?i recordiste. Vaca Dora (cresc?toria din Vilnus), de exemplu, d? 12605 kilograme de lapte. Volga (sovhozul «Rossia», regiunea Celeabinsc) – 17517 kilograme, iar Blanca (Cuba) – chiar 24750 kilograme. Vaca Bicer Arlinda Elen de ras? Hol?teinfriz? (SUA) în 305 zile din a cincia lacta?ie a dat o produc?ie de lapte record – 25747 kilograme. Cum s? nu admir?m productivitatea fenomenal? a acestor recordiste! Fiecare dintre ele prezint? o fabric? de lapte. Ultima din recordistele citate produce 10 c?ld?ri de lapte zilnic. E fireasc? întrebarea: este ra?ional oare s? folosim aceste vaci remarcabile drept donatoare de lapte? N-ar fi oare mai bine s? fie transformate în fabrici cu produc?ie în flux de embrioni, folosind în acest scop totodat? sperma conservat? în borcane a animalelor de mare randament. S? examin?m, în sfâr?it, ?i cazul în care din specia disp?rut? au r?mas numai celulele somatice. Sarcina de a restabili specia din ele este, de bun? sam?, cea mai grea, dar, în principiu, realizabil?. Am mai relatat despre metoda transplant?rii nucleelor celulelor somatice într-un ovul al c?rui nucleu a fost în prealabil îndep?rtat sau inactivat. În anul 1981 a ap?rut prima comunicare despre na?terea puilor de ?oareci, care s-au dezvoltat exclusiv din nucleul transplantat. Acest lucru a fost dovedit prin aplicarea marcajului genetic: ovulele au fost luate de la ?oarecele negru, embrionii din care au fost luate nucleele – de la ?oarecele cenu?iu ?i, în sfâr?it, «mama adoptiv?» a fost alb?. S-au n?scut ?oricei cenu?ii, fapt ce a servit drept dovad? c? ei s-au dezvoltat din nucleul transplantat. Pentru reproducerea animalelor din celule somatice conservate sunt necesare, îns?, transplant?ri interspecifice ale nucleelor. ?i ele, în principiu, sunt pe deplin realizabile. Astfel de experien?e au fost efectuate asupra pe?tilor oso?i ?i amfibiilor. În multe cazuri hibrizii nucleari-citoplazmatici ob?inu?i au fost viabili. A?a dar, visul c? în viitorul apropiat aceast? metod? va permite nu numai reînvierea speciilor disp?rute, ci ?i ob?inerea animalelor identice din punct de vedere genetic prin transplantarea în diferite ovule a nucleelor aceluia?i organism devine o realitate. Acest lucru deschide selec?iei perspective ademenitoare. Pe aceast? cale se pot p?stra un timp nelimitat ?i genotipurile ce prezint? o deosebit? valoare, transplantând succesiv nucleele din genera?ie în genera?ie. Se ?tie c? înmul?ind în mod obi?nuit descenden?a unei recordiste ultima devine mai bun? decât celelalte vaci, dar rar de tot atinge nivelul mamei, pentru c? are numai jum?tate din cromozomii mamei ei, cealalt? jum?tate o prime?te de la tat?. S? nu uit?m de asemenea c? productivitatea ?i gr?simea laptelui, ca ?i celelalte caractere ale productivit??ii, se determin? printr-un num?r foarte mare de gene dislocate în diferi?i cromozomi. Deaceea îmbinarea cromozomilor ?i a genelor, ob?inute de la ambii p?rin?i, rareori este tot atât de reu?it? precum a fost la mama recordist?. Altfel ar evolua lucrurile dac? s-ar ob?ine vaci cu o garnitur? de cromozomi identic? cu cea a recordistei. Acest lucru e posibil, îns? numai dac? se vor transplanta nucleele ei. Dac? aceasta va deveni o realitate, va deveni posibil? ob?inerea de la un animal a unui num?r nelimitat de urma?i, care, în sens genetic, n-ar mai fi urma?i, ci ni?te surori gemene ale vacii de la care, f?r? a-i aduce vre-o daun?, s-ar lua unele nuclee ale celulelor somatice pentru a fi transplantate în ovule str?ine. În ultimul timp, datorit? succeselor ob?inute de ingineria genic?, a devenit posibil? crearea de b?nci sau biblioteci de gene aparte. ADN-ul este separat din organism, moleculele cu ajutorul fermen?ilor de restric?ie sunt t?iate în fragmente, care apoi se insereaz? în plazmide vectoriale. Acestea la rândul lor se insereaz? în celule bacteriale, care apoi se sorteaz? în cloni aparte, fiecare con?inând câteva gene. Anume totalitatea acestor cloni prezint? biblioteca de gene a acestui organism. În realitate, îns?, aceasta va fi o bibliotec? f?r? catalog ?i noi vom fi nevoi?i s? separ?m din milioanele de bacterii doar pe acelea ce con?in gena care ne intereseaz?. Pentru a solu?iona aceast? problem? («c?utarea acului în stogul de fân») se folosesc zonduri speciale, utilizarea c?rora se bazeaz? pe principiul complimetarit??ii acizilor nucleici. Un astfel de zond e alc?tuit dintr-o molecul? de ARNi radioactiv, specific? pentru gena, care trebuie selectat?. Având molecule de acest fel se poate efectua scriningul biblitecii de gene, ceea ce ne permite selectarea acelei bacterii, care con?ine ADN-ul complimentar zondului dat. Pentru organismele superioare, îns?, trebuie selectate câteva milioane de astfel de cloni, c?ci numai a?a se poate asigura p?strarea memoriei genetice a speciei în dispari?ie. Pe viitor informa?ia genetic? a speciei va putea fi înscris?, probabil, în form? de tabel. Lucr?rile de descifrare a succesiunilor ADN-ului, de separare a genelor individuale, efectuate pe parcursul ultimilor ani, indic? posibilitatea determin?rii structurii primare a moleculelor ADN de orice lungime. Mai mult chiar, natura chimic? a ADN-ului permite sintetizarea lui în condi?ii de laborator. Trebuie s? se ?tie doar în ce ordine sunt dispuse nucleotidele pe fiecare sector al ADN-ului. În acest scop au fost deacum create câteva tipuri de a?a-numitele «ma?ini genice». O asemenea ma?in? sintetizeaz? în mod automat fragmente de ADN cu o lungime de 40 de nucleotide: viteza - 1 nucleotid în 5-6 minute. Ma?ina este compus? dintr-un microprocesor, rezervoare cu nucleotide, reagen?i ?i solu?ii necesare în anumite etape de lucru, pomp? ?i corpul pompei în care se produce sinteza ADN-ului. Corpul pompei este plin de bile foarte mici de cremene, care servesc ca baz? ?i pe care se «asambleaz?» molecula ADN. Succesivitatea necesar? a nucleotidelor se întroduce în memoria ma?inii cu ajutorul unui pupitru cu clape. Microprocesorul umple corpul de pomp? succesiv cu nucleotide, care la un cap?t sunt blocate, pentru a se asigura adi?ionarea nucleotidului nou introdus numai la capitul lan?ului în cre?tere Astfel, utilizându-se «ma?inile genice», se va putea reproduce fondul genetic al oric?rei specii pe baza informa?iei ob?inute despre ea în form? de tabel. Îns?, pân? la aplicarea acestor metode de descifrare complet? a genomului ?i clasificarea lui pentru urma?i, multe specii nu vor mai exista pe P?mânt. De aceea este de o mare importan?? asigurarea fix?rii materialului genetic al ultimelor exemplare ale speciilor de animale în dispari?ie sub form? de ?esuturi ?i celule pentru ca ele s? poat? fi reînviate în viitor. Cu aproape 200 de ani în urm? în apele litorale ale insulelor Comandore fauna mondial? a pierdut o specie unic? de mamifer marin – vaca de mare. În prezent ne d?m seama cu regret ce scump fond genetic a disp?rut odat? cu nimicirea acestor vaci: a fost singura specie din micul grup al mamiferelor marine erbivore criofile. Dac? în prezent ar exista vaca de mare, problema proteinei animaliere ar fi solu?ionat? destul de simplu, prin cre?terea acestor animale pe «p??unile» gigantice subacvatice naturale ale litoralului m?rilor Orientului Îndep?rtat. XVI. INGINERIA GENIC? ?I SISTEMATICA 15. Genele ?i sistematica Din cele mai vechi timpuri omul încerca s? clasifice, s? pun? într-o anumit? ordine, într-un sistem întreaga varietate de organisme ce populeaz? planeta noastr?. Aceste încerc?ri se f?ceau la timpuri diferite, în mod diferit. Sistematica este ?tiin?a despre varietatea organismelor ?i clasificarea lor pe baza originii evolutive sau a rela?iilor de rudenie dintre ele. Mult timp principalul criteriu de clasificare a organismelor era cel morfologic. Savan?ii studiau asem?n?rile ?i deosebirile dintre organisme conform caracterelor exterioare vizibile ?i determinau pe baza acestora apartenen?a lor la o anumit? specie. Aceast? orientare în sistematic? a fost numit? pe vremuri fenosistematic? (fen – caracter, adic? clasificare conform caracterelor externe). La începutul secolului nostru existau deja informa?ii care indicau c? organismele ce fac parte din diferite specii nu se deosebesc totdeauna clar dup? fenotip (morfologic). Datorit? acestui fapt savan?ii au început s? caute un nou criteriu de determinare a apartenen?ei organismelor la diferite specii ?i au procedat la studierea cariotipului lor (num?rul ?i particularit??ile morfologice ale structurii cromozomilor lor). S-a constatat c? la organismele din aceea?i specie cariotipul este identic, pe când la speciile diferite el este divers. Cariotipul a început s? fie considerat drept unul din principalele criterii ale speciei. În sistematic? a ap?rut o nou? orientare – cariosistematica. Cu ajutorul metodelor cariosistematicii s-au ob?inut date de valoare, care permit în?elegerea multor mecanisme evolutive ?i solu?ionarea multor probleme ce apar în procesul de clasificare a plantelor ?i animalelor superioare. Metodele cariosistematicii ?i fenosistematicii s-au dovedit, îns?, nepotrivite pentru determinarea organismelor din regnul al treilea – regnul microorganismelor. Microorganismele n-au în celule un nucleu bine reliefat, cu atât mai mult, ele n-au cromozomi. Multe caractere fenotipice (forma, tipul de cili, structura peretelui celular ?. a.) pentru diversele lor grupuri au ap?rut pe parcursul evolu?iei în mod independent, dând na?tere unor forme morfologice asem?n?toare, dar ne înrudite din punct de vedere genetic. De aceea clasificarea conform fenotipului a constituit doar primul pas. Al doilea a fost clasificarea dup? genotip, care are valoare cognitiv? ?i de pronosticare mult mai mare decât fenotipul. La formele prenucleare ale organismelor (la procario?i) aparatul genetic este reprezentat prin molecule aparte de ADN. Studierea lor a ajutat mult la în?elegerea particularit??ilor structurii genotipilor tuturor grupelor de organisme. Aceste cercet?ri au avansat rapid din momentul descoperirii unei clase noi de fermen?i – a restrictazelor – instrumente principale în ingineria genic?. Studierea structurii moleculare a genotipului organismelor a devenit mai pu?in dificil? datorit? folosirii acestor fermen?i capabili s? provoace rupturi în succesivit??ile specifice ale ADN- ului. Astfel a ap?rut înc? o orientare în ?tiin?? – genosistematica. Anul ei de na?tere se consider? 1960, atunci când a fost publicat? lucrarea lui A. N. Belozerschii ?i a discipolului s?u A. S. Spirin cu titlul: «Componen?a acizilor nucleici ?i sistematica». În aceast? lucrare s-a f?cut prima încercare de a examina în plan comparativ toate cuno?tin?ele fragmentare ?i dispersate acumulate pân? atunci cu privire la structura de ADN al celor mai diverse grupuri de organisme. Astfel, începând cu observ?ri aparte, s-a f?cut primul ?i cel mai important pas spre formarea principiilor de baz? ale genosistematicii. Principalul obiect pe care îl analizeaz? genosistematica este structura molecular? a genotipului. Cu cât organismul este mai complex, cu atât aparatul s?u genetic con?ine mai mult ADN. Faptul c? structura ADN-ului este diferit? la specii diferite genereaz? anumite dificult??i. Am mai men?ionat ce cantitate uria?? de informa?ie con?ine o singur? molecul? de ADN. ?i dac? ne punem drept scop s? compar?m materialul genetic al sec?rii cu cel al maz?rii, ne vom pomeni în situa?ia savantului, care ar încerca s? compare sensul informa?iei ce o con?in dou? biblioteci tematice, compuse din câteva zeci de mii de volume fiecare ?i scrise într-o limb? pe care el n-o cunoa?te. Odat? cu evolu?ia cercet?rilor în domeniul ingineriei genice au ap?rut, îns?, posibilit??i noi pentru u?urarea muncii savan?ilor genosistematici. Fragmentarea moleculelor mari de ADN ?i determinarea structurii primare a fiec?rui fragment a accelerat în mare m?sur? nu numai procedura secven?rii (descifrarea succesiunii nucleotidelor) acestor molecule, ci chiar analiza structurii fine a fiec?rei gene aparte ?i succesiunii disloc?rii lor de-a lungul moleculelor de ADN. 15.2 Gradul de înrudire genetic? Care sunt metodele prin intermediul c?rora se studiaz? structura molecular? a genotipului? La început compararea programelor genetice ale organismelor se f?cea pe baza unei singure presupuneri, absolut logice: cu cât genotipurile sunt mai diverse, cu atât frecven?a unor nucleotide aparte din ADN se deosebe?te mai mult. Cu alte cuvinte, savan?ii au început a determina diferitele organisme conform structurii nucleotidice a ADN-urilor comparate. Structura nucleotidic? a ADN-ului este determinat? cel mai bine prin metoda direct?: prin hidroliz? moleculele polimere ale ADN-ului sunt transformate într-o solu?ie de nucleotide ?i se determin? partea lor molar?. Ca urmare se afl? care este frecven?a adeninei (A), guaninei (G), citozinei (CE) ?i timinei (T) în ADN-ul cercetat. S? ne amintim c? aceste baze se cupleaz? selectiv: G – CE ?i A – T. Prin urmare, bazele care formeaz? perechi se vor întâlni cu o frecven?? constant?. Prin ce se pot deosebi atunci unii de al?ii diferi?ii ADN? R?spunsul este univoc: ei se deosebesc dup? frecven?a acestor perechi complementare de nucleotide ?i dup? ordinea disloc?rii lor în molecule. Este bine venit a exprima partea molar? a perechilor de nucleotide G – CE ?i A – T în procente. Dac? este scris c? structura nucleotidic? a unui ADN este 42 mol.% G–CE, înseamn? c? la fiecare sut? de perechi de nucleotide 42 de perechi dintre acestea vor fi G – CE ?i, respectiv, 58 de perechi A -T. Genotipurile se pot deosebi ?i dup? num?rul sumar de perechi nucleotide din molecula ADN-ului. Aceste deosebiri în con?inutul cantitativ al ADN- ului sunt foarte importante: ele reflect? direct volumul informa?iei genetice, p?strat? în genotipul organismelor. Metoda direct? de determinare a structurii nucleotidice a ADN-ului este simpl? ?i comod?, de?i are ?i neajunsuri: pentru a efectua analiza e nevoie de mult ADN, iar analiza îns??i dureaz? câteva zile. De aceea în acest scop sânt folosite uneori diferite metode indirecte. În laboratorul lui P. Doti de la Universitatea Harvard (SUA) a fost studiat fenomenul denatur?rii moleculelor ADN. Dac? vom lua o solu?ie de ADN polimer ?i o vom înc?lzi, la atingerea unei anumite temperaturi critice, vor începe s? se desfac? leg?turile între cele dou? catene. Dac? temperatura va continua s? creasc?, partea acestor leg?turi rupte va spori tot mai mult ?i în cele din urm? se va produce diviziunea moleculelor în dou? jum?t??i complementare – ADN-ul denatureaz?. La r?cirea solu?iei ambele jum?t??i î?i vor g?si partenerul complementar ?i se va produce restabilirea structurii ini?iale a spiralei duble – renaturarea ADN-ului. S-a observat c? ADN-ul cu componen?? diferit? denatureaz? la temperaturi diferite: cu cât partea molar? a perechilor G-CE este mai mare, cu atât este mai mare ?i temperatura de denaturare a ADN-ului. Pentru denaturarea structurii prin aceast? metod? se cere foarte pu?in ADN ?i experien?a dureaz? pu?in timp. Practica sistematicii genice a demonstrat c? determinarea structurii ADN-ului este o metod? sigur? de determinare a asem?n?rilor ?i deosebirilor la stabilirea genotipurilor. Printre numeroasele grupuri de animale ?i plante exist? unele cu o morfologie foarte s?rac? ?i, prin urmare, cu un num?r mic de caractere adev?rate pentru comparare. Cu totul alta este situa?ia când orice tr?s?tur? caracterizeaz? tot ADN-ul genotipului. În el se reflect? ca într- o oglind? particularit??ile structurale ale tuturor genelor, care determin? formarea fenotippului. La toate formele înrudite structura ADN-ului este foarte asem?n?toare, dar asem?narea structurilor nu indic? direct asupra înrudirii. Totodat? gradul de deosebire ?ine direct de gradul de divergen??, de deosebire a formelor de organisme comparate ?i grupurilor lor naturale (gen, familie, ordin). Pentru determinarea gradului de deosebire dup? ADN au fost propuse ?i alte metode, bazate pe determinarea cantitativ? a combina?iilor specifice de nucleotide, ce se întâlnesc în ei. Cea mai simpl? combinare este o pereche de nucleotide care stau al?turi în catena ADN-ului. În fiecare serie de experien?e unul din cele patru tipuri de nucleotide era marcat cu fosfor radioactiv. Compararea rezultatelor acestor experien?e oferea posibilitatea de a determina frecven?a tuturor celor 16 combina?ii posibile de perechi de tipul: A–A, A–G, A–C, A–T; T–T, T–A, T–G, T–C; G–G, G–A, G–C, G–T; C–C, C–A, C–G, C–T. Când determin?m frecven?a acestor combina?ii de nucleotide în ADN, noi proced?m deja la analiza «silabelor» în textele programelor genetice. Elaborarea acestei metode în laboratorul lui A. Cornberg (SUA) a prezentat un pas înainte în practica sistematicii genice. Posibilitatea coinciden?ei ocazionale a textelor programelor genetice (dup? frecven?a celor 16 tipuri de «silabe») este mult mai mic? decât frecven?a unor nucleotide aparte. Dar, cu toate acestea, metodele de determinare a structurii ADN-ului ?i a frecven?ei unor grupuri aparte de nucleotide sunt pu?in eficace la compararea materialului genetic al speciilor legate strâns prin rudenie filogenetic?. Modific?rile în structura ADN-ului se acumuleaz? pe parcursul evolu?iei foarte lente, de aceea în grupele evolutive tinere (animalele vertebrate, plantele superioare) diferitele specii se deosebesc pu?in prin «sensul» informa?iei genetice, însumate în genotipii lor. Cunoscutul savant A. Antonov afirm? în acest sens c? deosebirile în structura complexului de gene, responsabile pentru dezvoltarea aripii liliacului ?i a mânii omului, sunt foarte mici ?i, de fapt, nu sunt sesizate de metodele descrise mai sus. În arsenalul metodelor genosistematicii exist? ?i metode prin intermediul c?rora se poate cerceta ADN-ul speciilor înrudite foarte aproape. În laboratorul lui P. Dati au fost elaborate ?i bazele unei anumite metode de comparare a structurilor diferi?ilor ADN. La elaborarea acestei metode – «hibridizarea ADN-ului» – premiza logic? a fost foarte simpl?: dac? la dou? organisme ADN-ul se aseam?n? mult, oare nu putem prin denaturarea ?i renaturarea lor comun? s? ob?inem formarea de molecule, care includ catene complementare din aceste molecule atât de diferite, dar asem?n?toare. În componen?a unei molecule de ADN catenele opuse se deosebesc întrucâtva dup? con?inutul nucleotidelor purine (A, G) ?i pirimidine (C, T) ?i, prin urmare, dup? masa lor molar?. Una dintre ele este «u?oar?» (U), iar cealalt? – «grea» (G). Schema experien?ei poate fi prezentat? astfel: ADN 1 (g, u) + ADN 2 (g, u) ( denaturare ( ADN 1 g + ADN 1 u + ADN 2 g + ADN 2 u ( renaturare ( ADN 1 (g, u) + ADN 1 G, 2 u + ADN 1 u 2 g + ADN 2 (g, u). Din aceast? schem? reiese c? la renaturare e posibil? atât restabilirea moleculelor ADN de tip primar, cât ?i la formarea moleculelor hibride de ADN. Ca rezultat s-a descoperit c? moleculele hibride se formeaz? u?or atât în timpul experien?elor cu ADN-ul de diferite tulpini ale acelea?i specii de bacterii (colibacilul), cât ?i cu ADN-ul speciilor de bacterii înrudite foarte apropiat. Cu cât speciile sunt înrudite mai apropiat între ele, cu atât ap?reau mai des moleculele hibride de ADN. În prezent aceast? metod? a devenit foarte popular? ?i se aplic? în laboratoarele din întreaga lume. A?a dar, se poate conchide c? autenticitatea opiniilor despre gradul de înrudire filogenetic? a organismelor pe baza analizei complecte a ADN-ului lor este mult mai mare decât autenticitatea rezultatelor ob?inute prin compararea caracterelor lor fenotipice. În urma numeroaselor cercet?ri a devenit limpede c? la animalele ?i plantele superioare deosebirile în structura ADN-ului sunt mai pu?in pronun?ate decât la procario?i (bacterii, alge albastre), la plantele inferioare ?i la animalele nevertebrate. Dar nu este destul s? ?tim gradul de asem?nare ?i de deosebire conform structurii ADN-ului organismelor din diferite grupuri sistematice. Aceasta se întâmpl? mai ales la eucario?ii superiori, care se caracterizeaz? prin structura mozaic? (exo-nintron?) a genelor. În leg?tur? cu aceasta trebuie în primul rând s? se determine succesivitatea nucleotidelor în partea func?ional? a genelor, dar nu în genere în ADN. Metodele de inginerie genic? au oferit poeibilitatea de a se analiza cu exactitate structura fin? a genelor. Deseori func?ionarea în organism a unei gene construite depinde de câteva nucleotide. În prezent, datorit? analizei restric?ionale, a devenit posibil a se determina succesivitatea exact? a nucleotidelor în gene, adic? «a citi» structura lor primar?. Dac? cunoa?tem succesiunea genei, atunci putem determina cu u?urin?? succesiunea aminoacid? a proteinei codificate de ea; în prezent adesea este mai simplu a se determina structura primar? a proteinei pe aceast? cale indirect? decât cu ajutorul secven?rii directe, adic? prin descifrarea succesiunii aminoacizilor în proteine. Dac? determinarea succesiunii aminoacide a proteinei dureaz? luni ?i chiar ani întregi, apoi în prezent se reu?e?te a secveniza ADN-ul în câteva s?pt?mâni. Importan?a acestei metode pentru ingineria genic? ne-o demonstreaz? faptul c? savantul american U. Hilbert, autorul ei a fost distins cu premiul Nobel. În prezent experimentatorul poate citi câte 1000 –5000 de nucleotide pe zi. Prelucrarea ?i analiza multilateral? a acestei cantit??i de informa?ie este deseori imposibil? f?r? ma?ina electronic? de calcul (MEC), care a devenit un aparat indispensabil al laboratorului de inginerie genic?. MEC poate de asemenea prezenta, ?inând cont de succesiunea nucleotidelor, specificul proteinei, pe care îl va produce aceast? gen?. Toat? aceast? informa?ie ma?ina o p?streaz? în memoria sa. Exist? câteva centre ?tiin?ifice, unde se p?streaz? informa?ia cu privire la structura primar? a genelor. Ce creeaz? o banc? de succesiuni nucleotide, înzestrate cu o puternic? MEC. Asemenea b?nci exist? ?i în multe ??ri str?ine. Ele toate sunt unite printr-un sistem mondial unic, pentru ca în orice moment s? se poat? ob?ine informa?ia despre anumite gene. Astfel ingineria genic? aduce nu numai un aport important la cercet?rile fundamentale în domeniul biologiei moleculare, ci contribuie totodat? la elaborarea unor aspecte practice ?tiin?ifice de mare importan??, inclusiv ale sistematicii. 15.3 Realiz?rile ?i perspectivele genosistematicii Care sunt rezultatele practice ob?inute de genosistematic?? Cercet?ri ce au avut un scop practic bine definit au fost începute de I. Blohina la Institutul de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul epidemiologiei ?i microbiologiei din Gorchii Mai târziu la acest institut a fost creat primul laborator specializat, care solu?ioneaz? probleme importante de microbiologie ?i epidemiologie practic?. Rapiditatea ?i exactitatea sunt avantaje ale metodelor genosistematice de identificare a microbilor. Ele au mare importan?? atunci când propriet??ile microbului sunt denaturate în urma contactului cu preparatele medicamentoase sau în urma variabilit??ii ne ereditare obi?nuite. Aceste variabilit??i lezeaz? prea pu?in programul, dar în complexul caracterelor fenotinului aduc tr?s?turi care denatureaz? «portretul» microbului, f?cându-l de ne recunoscut. Iat? un exemplu din practic?. În una din taberele de pionieri din Crimeia copiii au început a avea tulbur?ri gastrointestinale. Prin metodele obi?nuite nu s-a putut determina cu exactitate agentul patogen. Medicii au fost nevoi?i s? recurg? la experien?e de hibridizare molecular? a ADN-ului. Ele au dat rezultate univoce, care au permis a se identifica microbul ?i a se lua m?suri antiepidemice. Metoda de hibridizare a ADN-ului s-a dovedit a fi foarte util? pentru sistematica microorganismelor. Mult timp savan?ii nu erau siguri de existen?a unor grupuri de microbi. Pe baza comunit??ii caracterelor lor fenotipice, cocii, lactobacilii, vibrionii ?i multe alte grupuri, dup? cum s-a constatat, includeau specii ne înrudite. Printre numeroasele specii de microbi exist? ?i un grup de bacterii luminiscente, al c?ror loc în sistematic? este determinat foarte vag. În anii 1965-1969 lucr?torii ?tiin?ifici ai vasului marin «Viteazi» au separat din apa marin? 50 de tulpini ale acestor microbi. Multe din ele n- au putut fi determinate prin metodele cunoscute conform caracterelor lor fenotipice. Savan?ii au hot?rât s? fac? analiza ADN-ului. Ea a ar?tat c? dintre tulpinile separate 5 fac parte dintr-o nou? specie de bacterii luminiscente, numit? fotobacterium belozerschii, mo?tenind numele unuia dintre fondatorii genosistematicii. Utilizarea criteriilor geneticiii moleculare a scos din impas sistematica contemporan? a microorganismelor. Experien?ele asupra ADN-ului au permis examinarea de pe pozi?ii noi a locului pe care îl ocup? în sistematic? multe plante ?i animale superioare. Speciile de grâu, de exemplu, aproape nu se deosebesc dup? componen?a ADN- ului atât între ele, cât ?i între speciile din genurile apropiate egilops, secar?, orz. Totodat? ADN-ul diferitelor specii de crin, ceap? adeseori nu se aseam?n? dup? structur?. Pentru separarea genurilor, familiilor, oridinelor ?i a grupelor sistematice mai superioare e nevoie de o apreciere obiectiv? a distan?ei genetice dintre ele, a gradului de divergen?? a genotipurilor care formeaz? speciile lor. Ce poate oferi genosistematica în scopul solu?ion?rii acestei probleme dificile? Toate cercet?rile în care se folose?te metoda de hibridizare a ADN-ului au condus la aceea?i concluzie: partea succesiunilor omologice (identice) a nucleotidelor în ADN scade pe m?sur? ce compar?m între ele speciile cu un grad tot mai mic de rudenie filogenetic?. La speciile din diferite clase de animale vertebrate, de obicei, se poate g?si în ADN 5–15% de succesiuni omologice de nucleotide, la speciile din diferitele ordine de aceea?i clas? – de la 25 pân? la 40% ?. a. m. d., inclusiv pân? la speciile de acela?i gen, care deseori nu pot fi recunoscute. Aceste aprecieri cantitative ale asem?n?rii materialului genetic pot fi utilizate în solu?ionarea cazurilor discutabile, atunci când diferi?i sistematicieni apreciaz? în mod diferit rangul taxonului. De exemplu, majoritatea sistematicienilor divizeaz? în prezent pe?tii în dou? clase: pe?ti cartilagino?i ?i pe?ti oso?i. Dup? ce a fost hibridizat ADN-ul rechinului cu ADN-ul crapului, somnului, gorbu?tei ?i nisetrului, s-a constatat o mare neasem?nare: au fost g?site doar aproape 10% de omologii, fapt ce confirm? teza cu privire la dep?rtarea ce exist? între aceste dou? grupuri de pe?ti. S-au dovedit a fi nea?teptate, îns?, rezultatele hibridiz?rii ADN-ului pe?tilor oso?i: partea omologiilor în ADN-ul nisetrului pe de o parte ?i a reprezentan?ilor a trei subordini diferite – costr??ului, crapului, somonului – pe de alta, a fost de asemenea mic? – aproape 10%. Pe baza acestor rezultate s-a tras concluzia c? este ra?ional ca sturionii s? fie extra?i din clasa pe?tilor oso?i ?i s? alc?tuiasc? o clas? independent?, precum considera pe timpuri ?i A. N. Sever?ev. Astfel metodele ingineriei genice fac posibil? studierea evolu?iei moleculare a lumii vegetale ?i lumii animale, precum ?i a regnului microorganismelor. Ele pot fi de mare ajutor la solu?ionarea unei serii de probleme ce ?in de arheologie, de evolu?ia omului, de dezvoltarea ?i migra?ia popoarelor. Aceast? posibilitate o confirm? ?i comunicarea senza?ional? f?cut? nu demult de c?tre savantul suedez S. Paabo de la Universitatea Uppsala despre clonarea reu?it? a ADN-ului extras din r?m??i?ele mumiei unui copil egiptean, care a tr?it aproape 2400 de ani în urm?. Autorul cercet?rii a încercat s? separe ADN-ul din dou?zeci ?i trei de diferite mumii, dar numai într-un singur caz a avut noroc. Din pulpa stâng? a unui prin? egiptean balzamat în vârst? de un an, ce se p?stra la muzeul din Berlin, el a extras câteva celule. Din acestea a separat un fragment de ADN, pe care l-a inserat într-o plazmid? bacterian? ?i l-a înmul?it. În articolul publicat în revista «Nature» din aprilie 1985 autorul a prezentat succesiunea complect? a fragmentului clonat de ADN ce con?inea aproape 3400 de nucleotide. S-a constatat c? fragmentul de ADN studiat a r?mas nev?t?mat în timpul mumifierii, p?str?rii ?i nu ?i-a pierdut func?iile genetice. A?a a fost dovedit? posibilitatea separ?rii ?i studierii fragmentelor de ADN str?vechi. Clonarea ?i descifrarea ADN-ului din r?m??i?ele ce s-au p?strat ale oamenilor (ele se întâlnesc nu numai în Egipt, ci ?i în Peru, Japonia, Australia, Europa) deschid arheologilor perspective captivante. Compararea succesiunilor nucleotidice permite doar determinarea rudeniei genetice. În viitor noua metoda va fi utilizat? la solu?ionarea numeroaselor enigme, ce stau în fa?a arheologilor cu privire la originea ?i migra?iile str?mo?ilor no?tri. Ea va oferi posibilitatea de a se determina cu un mare grad de precizie vârsta biologic? a speciei umane ?i a rudelor ei apropiate. Datele moderne, ob?inute cu ajutorul metodelor ingineriei genice, au permis s? se fac? o precizare esen?ial?: omul a început s? se deosebeasc? de ruda sa cimpanzeul numai cu 5 milioane de ani în urm?, nu cu 8 milioane, cum se presupunea înainte. S-a descoperit c? 98% din materialul genetic al cimpanzeului este identic cu cel al omului ?i numai 2% din acesta se deosebe?te. Cunoa?terea legit??ilor dezvolt?rii evolutive (istorice) a tot ce este viu pe P?mânt prezint? o importan?? colosal?. Ea confirm? caracterul material al lumii organice din jurul nostru, dezv?luie baza dialectic? a dezvolt?rii ei. Bazându-se pe datele genosistematicii, putem prevedea calea de mai departe a evolu?iei vie?ii pe P?mânt ?i, prin urmare, metodele de dirijare ?i orientare ale ei. Cunoa?terea rudeniei filogenetice dintre diferitele grupuri de organisme ne ofer? un instrument minunat de modificare a formelor existente, de reconstituire a unor specii de plante ?i animale disp?rute ?i de creare a unora noi. XVI. INGINERIA GENETIC? ?I MEDICINA 16.1 Povara genetic? în societatea uman? «Minte s?n?toas? într-un corp s?n?tos» – spune proverbul antic. ?i nu întâmpl?tor oamenii î?i doresc în primul rând s?n?tate. Fericirea familiei depinde ?i ea în mare parte de s?n?tatea copiilor. Numeroasele boli de care sufer? oamenii au cauze diferite. Dac? boala pruncului este provocat? de ac?iunea unor factori nefavorabili asupra organismului f?tului, ea se consider? neereditar?, dobândit?. Dac? ea a fost determinat? de genele defectate ale p?rin?ilor, ea este ereditar?. Medicina modern? se achit? u?or cu bolile dobândite. Ea a câ?tigat lupta cu epidemiile de pest?, de variol?, de holer?, care în trecut secerau mii de vie?i omene?ti. Ea lupt? cu mai mult succes contra tuberculozei, pneumoniei, dizenteriei ?i numeroaselor boli de copii. Cât prive?te bolile ereditare, situa?ia este alta, deoarece în aceste cazuri îl putem trata par?ial pe bolnav, dar nu putem lichida boala, c?ci deocamdat? nu e posibil? prevenirea transmiterii ei genera?iei ulterioare. De aceea, când în familie un copil e bolnav din n?scare, p?rin?ii vor s? ?tie dac? urm?torul prunc o s? fie s?n?tos sau îl amenin?? aceea?i soart?. Incertitudinea îl sile?te s? se ab?in? de la procreare, s? recurg? la întreruperea artificial? a sarcinii ?. a. Acestea duc la traume psihice grave ?i deseori sunt cauze de destr?mare a familiei. Conform calculelor efectuate de diferi?i savan?i, 7–10% din num?rul total al oamenilor au devieri de la norma biologic?. Mai mult chiar, avem impresia c? bolile ereditare sunt în cre?tere. Acest lucru este determinat de multe cauze, ?i în primul rând de poluarea global? a mediului ambiant. Odat? cu dezvoltarea industriei ?i tehnicii în ora?e ?i cu industrializarea ?i chimizarea produc?iei agricole, în mediul ambiant a ap?rut o mare cantitate de agen?i mutageni, care provoac? modific?ri ereditare – muta?ii. Frecven?a muta?iilor poate spori mult datorit? cre?terii fonului artificial al radia?iei, ac?iunii mutagenilor chimici ?i a multor pesticide. În prezent sunt cunoscu?i aproape 2000 de compu?i chimici cu un efect mutagenic. S-a mai constatat c? unele preparate medicamentoase, dac?-s folosite prea mult, pot avea ?i ele rol de mutageni. Utilizarea f?r? control a medicamentelor, fumatul ?i consumul alcoolului de c?tre femeile gravide exercit? o influen?? negativa asupra dezvolt?rii f?tului. Din aceast? cauz? atât la femei, cât ?i la b?rba?i deseori se formeaz? game?i de valoare genetic? incomplet?. Agen?ii mutageni de origine fizic? ?i chimic? provoac? modificarea genelor, cromozomilor ?i a unor întregi genomi atât în celulele sexuale, precum ?i în celulele somatice. Din cauza tulbur?rilor aparatului genetic al celulelor sexuale, ele î?i pierd vitalitatea ?i nu pot participa la fecundare sau produc zigo?i, embrioni ?i fe?i de valoare incomplet?, cu vitalitate sc?zut?, care sunt elimina?i la diferite etape de embriogenez? ?i dezvoltare postembrionar?. Dac? muta?iile nu exercit? nici o influen?? asupra vitalit??ii, ele conduc la dezvoltarea bolilor ereditare care au forme diferite ?i care, luate în ansamblu, creeaz? a?a-zisa povar? muta?ional? sau genetic? (ereditar?) în popula?iile omului. În unele ??ri s-a f?cut o statistica foarte trist?. În SUA, de exemplu, numai jum?tate din 5–10 milioane de gravidit??i ating maturitatea, cealalt? jum?tate se sfâr?esc cu pieirea embrionilor în etapele precoce de dezvoltare. Din 3,2 milioane de embrioni, care au atins vârsta de 20 de s?pt?mâni, 40 de mii pier, f?r? a dovedi s? se nasc?. Tot atâ?ia prunci mor în prima lun? dup? na?tere din cauza unor defecte, alte 40 de mii r?mân în via??, având vicii congenitale, care uneori pot fi tratate. În fiecare an se nasc aproximativ 90 mii de copii deficien?i mintal ?i 150 de mii care vor înv??a cu greu. Care sunt cauzele acestor nenorociri? Principala se con?ine în genele ?i cromozomii defecta?i care se transmit prin ereditate. Fiecare om care pare s?n?tos are în aparatul cromozomic al celulelor sale cel pu?in 12 gene defectate, care pân? la un anumit timp nu se manifest?, deoarece se afl? în stare heterozigot?. Îns? atunci când aceste gene recisive mutante sunt introduse în zigotul simultan ?i de gameta masculin? ?i de gameta feminin?, ele trec în stare homozigot? ?i conduc la dezvoltarea unei boli ereditare. ?tiin?a cunoa?te peste 2000 de boli ereditare ale omului ce ?in de muta?iile unor gene aparte ?i aproape 500 de boli, ce ?in de tulburarea structurii sau num?rului cromozomilor. Ele, independent de voin?a noastr?, se transmit genera?iilor viitoare, dac? medicina nu va interveni la etapa embrionar? de dezvoltare a acestor boli. Prezint? interes urm?toarele date. Frecven?a muta?iilor cromozomice la avorturile medicale (cu scopul regl?rii natalit??ii) nu dep??e?te 2%, la avorturile spontane ea constituie 20–25%. În primele 10 s?pt?mâni de graviditate ea atinge 50%, iar la 6 s?pt?mâni – 70%. Aceste date demonstreaz? c? dac? în garnitura cromozomic? a embrionilor intervin mai multe tulbur?ri, atunci fe?ii sunt elimina?i mai repede. De aceea putem presupune c? majoritatea absolut? a zigo?ilor cu tulbur?ri mai complicate ale cromozomilor este eliminat? imediat dup? ce a fost conceput? sau în cele dou?-trei s?pt?mâni ce urmeaz? dup? ea. Ei scap? din câmpul de vedere al medicilor ?i nu sunt examina?i de c?tre ace?tia. A?a dar, pieirea intrauterin? a game?ilor, zigo?ilor ?i embrionilor de valoare genetic? incomplet? constituie un mecanism de selec?ie la om. Dac? n-ar exista ac?iunea de eliminare a selec?iei naturale la etapa embrionar? de dezvoltare, num?rul bolilor ereditare ar fi foarte mare. Acesta e rolul profilactic al selec?iei embrionare. Sunt descrise multe boli, care se transmit stabil prin ereditate. Printre ele cit?m – surdomu?ia, podagra, ?izofrenia, hemofilia, daltonismul, albinismul (pielea ?i p?rul sunt incolore, ochii trandafirii), boala oaselor de marmor? (fragilitatea oaselor), unele forme de diabet, înc?run?irea ?i chelia ?. a. Faptul c? unele boli se transmit prin ereditate se cuno?tea demult. Astfel în 1716 lui Edvar Lambert, fiu al unor p?rin?i s?n?to?i, a început a i se întuneca repede pielea ?i apoi s-a acoperit cu solzi?ori. Edvar a avut 6 fii, care au avut ?i ei piele de porc ghimpos. Acest semn s-a repetat la ?ase genera?ii posterioare de b?ie?i. Istoria cunoa?te cazuri de transmitere prin ereditate a cecit??ii nocturne congenitale, care au mo?tenit-o 134 de urma?i ai unui neam de elit? pe parcursul mai multor genera?ii. Regii germani din dinastia Habsburgic?, care au cârmuit între anii 1273–1918, la început în Sfântul Imperiu roman, apoi în Spania, Austria ?i, în sfâr?it, în Austro-Ungaria, aveau falca de jos proeminent? ?i buza de jos deformat? în mod specific. Mo?tenirea acestor caractere s-a studiat foarte am?nun?it, rezultatele au fost publicate împreun? cu portretele istorice de Academia imperial?, care se afla sub auspiciile familiei Habsburgilor. Dac? privim portretul unui membru al familiei din secolul XIV ?i portretul unui urma? din secolul XIX, vom vedea c? acest semn, buza habsburgic?, se transmitea din genera?ie în genera?ie ?i se reproducea cu exactitate. Articula?iile, oasele, cartilagiile, ligamentele con?in ni?te glucide numite mucopolizaharide. Dac? metabolismul lor este tulburat, copiii r?mân în dezvoltarea lor intelectual? ?i fizic?. Cre?terea lor încetine?te brusc, li se deformeaz? cutia toracic? ?i membrele, deseori le cre?te un gheb. Se presupune c? Nicollo Paganini a suferit de o astfel de boal?. Geneticiienii contemporani au g?sit explica?ia înf??i??rii bizare a marelui violonist. Fa?a lui palid?, ochii enoftalmici, degetele supraelastice ?i extrem de lungi – ele toate sunt caracteristice pentru sindromul Marfan – o boal? ereditar?, descris? pentru prima dat? peste 56 de ani dup? moartea lui Paganini. Virtuozitatea interpret?rii lui Paganini se explica prin structura neobi?nuit? a degetelor. Bineîn?eles, plus talentul s?u muzical. În anul 1866 neuropatologul englez L. Down a descris pentru prima dat? o boal? congenital?, care afecta în mediu unul din 600 de prunci. Copiii bolnavi erau indolen?i, cu limba groas?, stângace, cu nasul turtit, cu fa?a palpebral? îngust?. Deseori sufereau de leziuni valvulare cardiace congenitale ?i întotdeauna erau deficien?i mintal. Mul?i dintre ei alc?tuiau contingentul spitalelor de psihiatrie. Aceast? boal? a fost numit? boala lui Down, mo?tenind numele medicului care a descris-o. Adev?rata ei cauz?, îns?, a fost descoperit? de savantul francez J. Legen. El a studiat la microscop multe celule luate de la copiii bolnavi ?i a descoperit c? ele în loc de 46 de cromozomi au 47. Cromozomul de prisos se afl? în perechea 21. De aceea aceast? tulburare mai poart? numele ?i de trizomia-21. Odat? cu înaintarea în vârst? a mamei, spore?te pericolul na?terii unor astfel de copii. La femeile între 19–21 ani un «daun» se na?te la 2500 de copii, iar la femeile de 45 de ani – unul la 40. Bolnavii cu sindromul «daun» tr?iesc câteva zeci de ani. Tratamentul este ineficient. Uneori ei pot fi înv??a?i s? citeasc? ?i s? scrie. O alt? boal? cromozomic? este sindromul Edvards, provocat? de neconcordan?a cromozomilor în perechea 18. El este întotdeauna mortal. Copiii mor peste câteva luni de la na?tere. Ei au ochi mici, urechile dispuse neregulat, sternul scurt, le lipse?te gâtul, au defecte la degete ?. a. Feti?e cu sindromul Edvards se nasc de dou? ori mai des decât b?ie?ei. Ca ?i în cazul trizomiei-21, trizomia-18 depinde de vârsta mamei: cu cât mama este mai în vârst?, cu atât este mai posibil? neconcordan?a perechii a 18-ea a cromozomilor. «Sindromul Patau» este numit trizomia-13 (lipsa de concordan?? în perechea 13 de cromozomi). În cazul acestei boli la copii nu se sudeaz? buza de sus cu bolta palatin? de sus. În popor aceast? anomalie se nume?te «buza de iepure». Ea este înso?it? de leziunea valvular? cardiac? congenital? ?i pruncii pot avea ?ase degete. Copiii cu trizomia-13 se nasc cu o mic? mas? a corpului (mai pu?in de 2,5 kg) ?i mor, de regul?, în primele luni ale vie?ii. Am adus exemple de boli genice ?i cromozomice, care formeaz? povara genetic? a umanit??ii. Men?ion?m c? ereditatea s?n?toas? serve?te drept baz? a form?rii personalit??ii multilateral dezvoltate. Ereditatea patologic? dimpotriv?, devine o povar? pentru societate, familie ?i pentru bolnav. De aceea grija pentru ereditatea f?r? anomalii a omului trebuie s? devin? o sarcin? comun? a tuturor oamenilor: de stat, savan?i, medici din întreaga lume. Politica consecvent? cu privire la prevenirea catastrofei nucleare, lichidarea armelor chimice, biologice ?i a altor arme reflect? n?zuin?ele tuturor oamenilor de a men?ine via?a pe mica noastr? planet? ?i ereditatea s?n?toas? ne întregul glob p?mântesc. Mai sunt vii în amintirea noastr? evenimentele ce au demonstrat uria?a for?? de distrugere a radia?iei nucleare. Dup? exploziile din august 1945 a bombelor atomice în Japonia 18,7% din femeile gravide nu au mai devenit mame din cauza avorturilor, 23,3% au n?scut copii mor?i, 26% din prunci au murit curând dup? na?tere din cauza leziunilor provocate de radia?ie. Chiar acum, dup? atâ?ia ani, la Herosima continu? s? moar? mul?i oameni din cauza iradierii bunicilor lor. Consecin?e la fel de triste provoac? folosirea armei chimice. Avia?ia american? a aruncat deasupra Vietnamului ?i a raioanelor învecinate ale Campuciei mii de tone de armament chimic, numit «substan?? portocalie». Reprezentan?ii oficiali ai Pentagonului ?tiau, desigur, c? acest preparat, folosit, chipurile, numai pentru nimicirea frunzelor din p?duri, pentru a descoperi partizanii, poate provoca multe boli. Utilizarea de c?tre armata american? a substan?elor chimice toxice se resimte ?i acum, consecin?ele lor au afectat câteva genera?ii de vietnamezi. Defoliantul care con?inea una dintre cele mai toxice substan?e, dioxina, nu i-a cru?at nici pe solda?ii americani. În lista jertfelor lui se înscriu 20 mii de veterani ai r?zboiului american, care sufer? în urma aplic?rii de c?tre ei a acestei toxine. ?i aceast? lista continu? s? sporeasc?. Pentru ei ?i membrii familiilor lor intoxicarea cu «substan?? portocalie» a devenit cauza îmboln?virii de cancer a ficatului, pierderii echilibrului psihic, avorturilor la femei, na?terea unor copii anormali. Serviciile medicale din ?ara noastr? lucreaz? mult în aceast? direc?ie, în scopul prevenirii bolilor ereditare. Au fost deschise ?i func?ioneaz? cabinete consultative ?i sec?ii de genetic? medical?. Medicina genetic? nu dispune înc? de mijloace efective pentru tratamentul multor boli ereditare, dar în viitorul apropiat, pe m?sura dezvolt?rii metodelor ingineriei genice, vor apare noi posibilit??i de terapie genetic? a bolilor ereditare. În continuare vom relata unele realiz?ri ale ingineriei genetice în domeniul acesta. 16.2 Medicamentele – sub controlul genelor În domeniul medicinii sarcinile ingineriei genetice ?in de producerea diferitelor preparate a c?ror fabricare este imposibil? prin metodele tradi?ionale sau necesit? un volum mare de munc?. În prezent se aplic? mult interferon – un medicament care permite combaterea numeroaselor infec?ii, ?i în primul rând a celor virotice. Printre ele se num?r? toate felurile de grip?, hepatita virotic?, scleroza difuz? ?. a. Interferonul exercit? un efect pozitiv ?i la tratamentul unor boli canceroase cum sunt osteosarcomul, mielomul, melanomul, tumoarea laringelui, meningeomul ?i cancerul pulmonar. Interferonul e foarte necesar, dar el se produce deocamdat? în cantit??i foarte mici, deoarece este un preparat specific. Pentru tratamentul oamenilor este eficient numai acel care se ob?ine din sângele omului. Componen?a chimic? a interferonului o constituie o protein? elaborat? de celulele omului ?i ale celorlalte vertebrate drept reac?ie la infec?ia virotic?. Interferonul omului se extrage din leucocitele sângelui sau din celulele ?esutului conjunctiv – din fibrola?ti. Dintr-un litru de sânge se extrage o cantitate de interferon suficient? pentru o singur? injec?ie. S-a calculat c? interferonul ob?inut din sângele tuturor oamenilor ce tr?iesc pe P?mânt ar ajunge doar pentru tratamentul a 20 mii de oameni. În prezent ingineria genic? a procedat la solu?ionarea problemei interferonului. Firmele mari «Biogen» ?i «Ghenenteh», precum ?i laboratoarele din Belgia, Elve?ia ?i Japonia au început producerea lui din a doua jum?tate a anului 1980. Ce s-a realizat deocamdat?? Culturile celulelor de leucocite ?i de fibrobla?ti ai omului au fost contaminate cu virus ?i în ele a început elaborarea interferonului. Din aceste celule s-a separat ARNi ?i din el, cu ajutorul revertazei, a fost sintetizat ADNc. Apoi ADN-ul purt?tor al genei necesare a fost inclus în plasmida colibacilului. Astfel bacteria a ob?inut o proprietate nou? de a produce interferonul omului. În anul 1982 s-a ob?inut sintetizarea în celulele colibacilului a interferonului leucocitar. Prima etap? a cercet?rilor const? în clonarea ?i identificarea genei, iar a doua – în ob?inerea din leucocitele sângelui omului a ARN-ului informativ, care codific? sinteza interferonului. În acest scop în leucocitele sângelui a fost inserat virusul bolii de Newcastl – un stimulator puternic al interferonului, care genereaz? sinteza lui. Dup? aceea gena interferonului a fost inserat?, cu ajutorul plasmidei, în gena colibacilului. ?i bacteriile au început s? produc? interferonul. Dintr- un litru de mediu de cultur? (recalculat la 1 litru de sânge) se poate ob?ine de 1000 de ori mai mult interferon. Astfel s-a f?cut un pas important spre producerea industrial? a interferonului leucocitar relativ ieftin. Pentru munca rodnic? în domeniul acesta savan?ilor sovietici Iu. Ovcinnicov, E. Sverdlov, S. ?arev ?. a. li s-a decernat premiul Lenin. Bacteriile «programate» special în acest scop elaboreaz? ?i medicamente antitumorale. Unul din ele – limfotoxina este o protein?, elaborat? de celulele sistemului imun al omului (limfocite). El are capacitatea de a ucide celulele tumorale f?r? a influen?a celulele s?n?toase. Limfocitele, îns?, produc aceast? protein? în cantit??i foarte mici ?i de aceea pân? în prezent nu s-a reu?it s? se cerceteze am?nun?it însu?irile ei. Pentru a ob?ine aceast? protein? minunat? în cantit??i mai mari, colaboratorii uneia din firmele de inginerie genetic? din SUA au hot?rât s? utilizeze bacteriile cu care se lucreaz? mult mai u?or ?i-s mult mai ieftine decât culturile de limfocite. În acest scop a fost nevoie de o gen?, care s? codifice limfotoxina. Pentru a sintetiza aceast? gen?, savan?ii au început s? determine succesiunea aminoacizilor din limfotoxin?. Ei au reu?it s? descifreze un fragment compus din 155 de aminoacizi, care alc?tuia 90% din lungimea moleculei proteice. Utilizând datele codului genetic, ei au sintetizat gena, care codific? limfotoxina scurtat? ?i au inserat-o în bacteria E. coli. Dar experimentatorii au r?mas decep?iona?i: proteina «scurtat?», elaborat? de bacterii, nu era activa din punct de vedere biologic. Urm?toarea etap? a fost g?sirea acelei p?r?i a genei care lipsea. Din limfoci?i a fost separat ARNi-ul din care s-au ob?inut copii de ADN. Între acestea trebuia de g?sit copia care codific? limfotoxina. În acest scop a fost utilizat? metoda de hibridizare a ADN-ului. Apoi din copia de ADN c?utat? a fost t?iat un sector ce codifica fragmentul final care lipsea ?i a fost sudat la gena sintetic?. Bacteriile în care a fost inserat? gena «sudat?» au început s? produc? limfotoxina, însu?irile ?i gradul de activitate ale c?reia nu se deosebeau de însu?irile celei naturale. Producerea ei prin aceast? metod? a fost de 500 de ori mai mare decât cea produs? de cultura limfoci?ilor. Când aceast? limfotoxin? a fost administrat? ?oarecilor în tumoarea provocat? de cancerogenele chimice, tumoarea pierea. Speciali?tii americani au reu?it printr-o metod? analog? s? cloneze în bacterii gena unei alte proteine anticanceroase a omului – a a?a-numitului factor al necrozei tumorii. Dac? proteinele ob?inute pe calea ingineriei genice vor putea fi utilizate pentru tratamentul oamenilor, ele vor deveni medicamente de tip nou. Preparatele anticanceroase folosite pân? în prezent sunt ne specifice: ele ac?ioneaz? atât asupra celulelor canceroase, cât ?i asupra celulelor normale. Afar? de aceasta , ele sunt ni?te substan?e str?ine organismului, pe când limfotoxina ?i factorul necrozei tumorilor sunt proprii organismului. Aceste preparate se afl? în etapa experimentelor clinice. Ingineria genic? a f?cut posibil? crearea a?a-numitelor vaccinuri vii. Vaccinul viu se ob?ine atunci când «se sutureaz?» la un loc, bun?oar?, ADN- ul virusului de variol? ?i o anumit? gen? a hepatitei care func?ioneaz? în caliate de vaccin antihepatic. Vaccinarea obi?nuit? a acestui -!reparat provoac? simultan rezisten?a contra variolei ?i hepatitei. Lucr?rile de creare a vaccinului contra hepatitei (boala Botchin sau icter), boal? grav? ?i foarte r?spândit?, sunt efectuate de doctorul în ?tiin?e biologice I?tvan Fodor, conduc?tor de laborator la Institutul de biochimie ?i fiziologie a microorganismelor din - ora?ul Pu?chino. Conform planurilor savan?ilor, principalul avantaj al acestei substan?e pe lâng? eficacitate trebuie s? devin? ?i producerea ei în cantit??i ce-ar face posibil? vaccinarea în mas? a popula?iei. Vaccinul contra icterului, elaborat în SUA, se f?cea din sângele omului care a suferit de aceast? boal?. Acest vaccin îl cost? pe pacient o sut? de dolari. Bazându-se pe datele ingineriei genetice, grupul ?tiin?ific al lui I. Fodor primul în practica medical? a reu?it s? insereze gena hepatitei în genomul vaccinei contra variolei. A fost ob?inut? o vaccin? hibrid?, care poate fi utilizat? contra a dou? boli simultan. Juste?ea presupunerilor, f?cute de c?tre savan?i, au confirmat-o ?i examenele de laborator. În sângele iepurilor de cas?, c?rora li s-a administrat preparatul recombinat, au fost descoperi?i anticorpi nu numai contra variolei, dar ?i contra hepatitei. Experien?ele efectuate, asupra animalelor nu puteau fi, îns?, absolut conving?toare. Doar hepatita e o boal? de care sufer? în primul rând oamenii. Savan?ii din laboratorul doctorului Fodor au luat benevol decizia de a deveni primii oameni în lume vaccina?i contra icterului, fiind absolut convin?i teoretic c? aceasta nu poate provoca consecin?e grave. În acest fel unsprezece oameni de pe P?mînt de acum înainte nu mai sunt amenin?a?i de icter. Ace?tia sunt membrii colectivului condus de I. Fodor. Organismul fiec?ruia din ei a ac?ionat la vaccin prin reac?ia imun?. Autorii noii inven?ii sunt convin?i c? în viitorul apropiat vaccinarea în mas? contra hepatitei va deveni posibil? în orice col? al planetei; fiecare vaccin va costa câteva copeici. Astfel pentru întâia dat? o singur? fiol? con?ine un preparat contra a dou? boli – a variolei ?i a icterului. E posibil? oare ob?inerea unui vaccin mai universal? Savan?ii sunt foarte optimi?ti în acest sens. Tehnologia ADN-ului recombinat, ingineria genic? ?i noile metode de biotehnologie vor permite, probabil, crearea de vaccinuri care «ar func?iona» simultan contra unei serii de virusuri agen?i patogeni ai bolilor infec?ioase. Biologia virusurilor permite «înghesuirea» în genomul vaccinului de variol? înc? a dou?zeci-treizeci de gene. Astfel dup? vaccinare organismul omului va ob?ine un scut sigur contra multor boli. Unul dintre domeniile medicinii, în care este deosebit de necesar? interven?ia ingineriei genice, este endocrinologia. Aceast? ?tiin?? studiaz? bolile legate de tulburarea cre?terii ?i dezvolt?rii organismului, precum ?i tulbur?rile metabolismului provocate de insuficien?a sau excesul unor proteine speciale – a hormonilor. Hormonii se sintetizeaz? în anumite organe ale animalelor ?i omului ?i este imposibil a-i ob?ine în cantit??i mai mari în afara ingineriei genice. De exemplu, pentru a se produce un miligram de hormon tiroliberin? a fost nevoie s? se prelucreze 7 tone de hipotalamus, luate de la 5 milioane de oi. Unul din primii hormoni ob?inu?i de ingineria genic? în celulele colibacilului a fost somatostatina, despre care am mai relatat. Ea este elaborat? în organism de hipotalamus (o gland? ce se afl? la baza creierului). Somatostatina regleaz? secre?ia hormonului cre?terii (somatotropinei) ?i a insulinei. Ea se folose?te pentru tratamentul acromegaliei ?i diabetului. Cu ajutorul somatotropinei, ob?inute ?i ea prin metodele ingineriei genice, le putem ajuta oamenilor cu în?l?imea de 120–130 centimetri s? mai creasc?. Unii pacien?i cresc timp de un an cu 3 cm, ?i nu numai în perioada copil?riei, ci ?i în cea a adolescen?ei. Medicii lituanieni au reu?it s?-i fac? s? creasc? pe oamenii de 25–28 de ani. Aceste date confirm? o dat? în plus posibilit??ile mari de care dispune terapia hormonal?. Insuficien?a în organism a hormonului pancreasului, a insulinei, provoac? o boal? grav? – diabetul zaharat. Peste 60 de milioane de oameni din lumea întreag? sufer? de aceast? boal?, care se transmite ?i prin ereditate ?i care ocup? locul trei, în ce prive?te cazurile de mortalitate, dup? bolile cardio-vasculare ?i canceroase. Num?rul bolnavilor de diabet spore?te cu fiecare an ?i insulina, ob?inut? prin metoda tradi?ional? din pancreasul porcilor ?i vi?eilor, nu mai ajunge. Chiar mai mult, preparatul provoac? unor bolnavi, mai alee copiilor, reac?ii alergice. De aceea s-a propus ob?inerea insulinei de la om, nu de la animale prin metodele ingineriei genice. Au fost elaborate dou? metode de ob?inere a insulinei. Prima – clonarea artificial? a genei sintetizate a insulinei. Dac? sintetizarea genei pe cale chimic? este dificil?, atunci se procedeaz? la o metod? de ocol. Din celulele eucario?ilor se separ? o gen? matur? (ARNi) de insulin?. Apoi, cu ajutorul fermentului, a transcriptazei reversibile (revertazei) din acest ARNi se ob?ine o copie complementar? a ADN-ului – ADNc. Catena ARNi este distrus? ?i cu ajutorul fermentului ADN-polimeraza este sintetizat? o a doua caten? ADNc. Pentru a se putea insera în vector-gena sintetizat?, cu ajutorul ligazei se sutureaz? la capetele ei succesiuni nucleotidice scurte – lincherii. Lincherii au o structur? de nucleotide pe care o recunosc restrictazele. În continuare construirea vectorului hibrid se face pe cale obi?nuit?. Dup? prelucrare cu restrictaz? a vectorului ?i a ADNc cu ajutorul ligazei se ob?ine un ADN recombinat, care poate func?iona în celula bacterian?. Dar, pentru ca noua gen? s? func?ioneze eficace, în componen?a moleculei recombinate, înaintea ei, se pune un promotor bacterial ?i un sector de ADN responsabil pentru leg?tura dintre ARNi cu ribozoma bacterian?. Abia dup? aceasta încep s? se produc? moleculele de proinsulin? în bacterie. Molecula de insulin? este compus? din dou? catene proteice: catena A cu o lungime de 21 de aminoacizi ?i catena B constituit? din 30 de aminoacizi. Catenele sunt legate între ele prin leg?turi bisulfide. De aceea cea de-a doua metod? de ob?inere a insulinei se bazeaz? pe sintetizarea artificial? a genelor catenelor A ?i B în form? de ADN. Aceasta se ob?ine cu ajutorul «ma?inii genice», al c?rei principiu de func?ionare a fost examinat. Se sintetizeaz? separat catena A a ADN-ului cu lungimea de 63 de nucleotide ?i catena B cu lungimea de 90 de nucleotide. La capetele ambelor catene se sutureaz? câte trei nucleotide, care codific? aminoacidul metionina, ?i cu ajutorul unei plazmide cu promotor bacterian ?i a genei ?- galactozidazei sunt reunite într-un ADN recombinat, care transform? bacteriile. În acest fel colibacilul «în?elat» de prezen?a promotorului s?u propriu ?i de gena ?-galactozidazei sintetizeaz? totodat? ?i insulina. La început se produce o protein? intermediar?, care con?ine r-galactozidaz? ?i proinsulin?. Apoi ?-galactozidaza se separ?, ac?ionând asupra tripletei metioninei cu ajutorul bromcianului. Dup? aceasta ambele catene proteice se unesc într-o molecul? de valoare complect? de insulin?, care este separat? ?i purificat? minu?ios. Aceast? metod? de ob?inere a insulinei are avantaje, ?i în primul rând pentru c? dispare munca dificil? de ob?inere a genei dintr-o surs? natural? din celulele pancreasului. Primele loturi de insulin?, ob?inute prin metod? de inginerie genic?, au fost deja livrate pe pia?a mondial?. De la un fermentor cu o capacitate de 2000 litri, în care se cresc bacterii cu ADN recombinat, se ob?in 100 g de insulin? pur?. Prin metoda tradi?ional? un asemenea rezultat se ob?ine dup? prelucrarea a 275 chilograme de pancreas de porc. Se efectueaz? lucr?ri intense de producere prin metoda ingineriei genice ?i a altor preparate medicamentoase: hormonul glandei tiroide – calcitoninei, factorului VIII, urochinazei, plazminogenei ?. a. Calcitonina este o protein? ce con?ine 32 de aminoacizi ?i care fere?te oasele de pierderea calciului în timpul cre?terii organismului ?i gravidit??ii. A?a-numitul factor VIII este un medicament de care au nevoie oamenii ce sufer? de o boal? ereditar? grea – de hemofilie, când sângele nu se coaguleaz?, fapt ce provoac? hemoragii mari ?i chiar moartea. Acest factor îi restituie sângelui capacitatea de a se coagula. Este absolut contrarie ac?iunea celorlalte dou? preparate – a urochinazei ?i a activatorului tisular plazminogenei. Ele sunt destinate resorb?iei trombilor, care apar deseori în cursul na?terii, bolilor infec?ioase ?i dup? opera?iile chirurgicale. Deseori trombii cauzeaz? atacuri de cord ?i accidente vasculare cerebrale. În centrul aten?iei ingineriei genice se afl? ?i un grup mare de hormoni speciali – neuropeptidele (unul din ei este ?-endorfina), care ac?ioneaz? asupra sistemelor creierului ?i ?in de senza?ia durerii. Majoritatea substan?elor farmaceutice ob?inute pân? în prezent prin metodele ingineriei genice au o însu?ire comun? – toate sunt produse naturale ale organismului uman ?i servesc drept scut contra diferi?ilor du?mani. Uneori ele se afl? în cantit??i insuficiente pentru ca organismul s? poat? s?-i înving? singur pe vr?jma?i. În aceste cazuri introducerea proteinelor proprii omului îi va ajuta s? biruie boala sau s?-?i u?ureze starea. 16.3 Genoterapia ?i perspectivele ei Domeniul cel mai tân?r ?i cel mai atractiv al medicinei, dar deocamdat? înc? pu?in accesibil ingineriei genice, se - consider? terapia genelor. Aceast? direc?ie, abia ap?rut?, a stârnit bucluc. În anul 1980 în SU A o fat? de 21 de ani, care suferea de talassemie, a fost supus? terapiei genice, dar tratamentul a e?uat. Ideea terapiei genelor a r?mas, totu?i, la ordinea zilei. În octombrie 1985, dup? o discu?ie ce-a durat ?apte luni în SUA au fost adoptate ni?te reguli de care trebuie s? ?in? cont savan?ii care se ocup? cu problemele terapiei genelor. În etapa actual? este permis? numai terapia somatic? ?i sunt interzise opera?iile care pot conduce la modific?ri ereditare. În sens larg terapia genelor include atât profilaxia, cât ?i tratamentul bolilor genetice. Pentru profilaxia bolilor ereditare se cer metode de diagnosticare prenatal?. Apar aici multe probleme ce ?in de conceperea copilului de c?tre p?rin?ii purt?tori ai acestor boli. Din cele peste 500 de boli cromozomice, câteva zeci ?in de anomalii foarte mari ale cromozomilor care pot fi diagnostica?i la microscop. Aici se înscrie ?i tulburarea balan?ei cromozomilor sexuali, motiv ce nu permite dezvoltarea complect? a sistemului sexual ?i care provoac? apari?ia sindromului Clainfelter la b?rba?i (XXV – un cromozom de prisos) ?i ?ere?evschii-Turner la femei (XO – lipse?te un cromozom X), precum ?i anomalii în perechile 21, 18 ?. a. de autozome. Aceste anomalii pot fi eviden?iate atât la p?rin?i (astfel se poate prezice posibilitatea mo?tenirii lor la copii), cât ?i la f?t. Sarcina const? în diagnosticarea cât mai devreme a acestor anomalii. În ultimii 15–20 de ani metodele de luare a probelor intravitale de celule din amnion ?i din lichidul lui (amniocenteza) prin punc?ionarea cu un ac al peretelui uterului în perioada de 14–16 s?pt?mâni de graviditate au permis s? se determine constitu?ia cromozomic? a f?tului. Astfel a fost solu?ionat? sarcina determin?rii precoce a sexului viitorului copil, ceea ce prezint? importan?? pentru diagnosticarea mai exact? a bolilor ereditare ce ?in de sex. Hemofilia (incoaguabilitatea sângelui), de exemplu, se manifest? numai în organismul b?rb?tesc, cu toate c? gena defectat? se întâlne?te în cromozomul X ?i la femei. În cazul acesta, ca ?i în altele analoge, determinarea intrauterin? a sexului permite a se lua decizia cu privire la întreruperea sarcinii, pentru a nu avea copil cu anomalii. Sexul viitorului copil a fost prima diagnosticare intrauterin?. Aceasta a avut loc în anul 1955, iar în anul 1960 aceast? realizare a adus primul folos practic: la o mam? purt?toare a bolii ereditare, care ap?rea pe linia b?rb?teasc?, a fost diagnosticat sexul f?tului. În anul 1961 cu ajutorul amniocentezei a fost determinat? incompatibilitatea dintre f?t ?i mam? dup? factorul rezus, iar în anul 1968 a fost eviden?iat? intrauterin boala Down. Un alt exemplu elocvent al folosirii metodelor ingineriei genice în diagnosticarea prenatal? a bolii ereditare, ce ?ine de sex, este eviden?ierea precoce a distrofiei musculare Diu?en. Aceast? boal? se manifest? în fraged? copil?rie prin sl?birea progresiv? a mu?chilor ?i, în cele din urm?, copilul r?mâne ?intuit la pat. Boala conduce la o moarte precoce a bolnavului. Gena defectat? de care ?ine boala, ca ?i în cazul hemofiliei, este localizat? în cromozomul X ?i este recisiv?, de aceea boala afecteaz? numai reprezentan?ii sexului tare. B?rba?ii au doar un singur cromozom X ?i de aceea valoarea incomplet? a genei se manifest? neap?rat. La feti?ele care au doi cromozomi X, din care unul func?ioneaz? normal, ac?iunea genei defectate este compensat? de gena de valoare complecta. Femeia poate fi s?n?toas?, purtând concomitent catastrofa în unul din cromozomii ei X. Când un b?rbat s?n?tos se c?s?tore?te cu o femeie purt?toare a genei defectate, e posibil? na?terea copiilor s?n?to?i, dar ?i bolnavi, care au mo?tenit de la mam? un cromozom X defectat. Analiza repartiz?rii fragmentelor restric?ionale dintr-un anumit segment de cromozomi X permite s? se eviden?ieze gena defectat? la mam? ?i la copii. Dac? aceast? gen? a fost descoperit? în ADN-ul fiului, înseamn? c? el a fost afectat de boal?. Aceasta se poate stabili prenatal ?i atunci p?rin?ii vor putea hot?rî în prealabil dac? doresc sau nu s? aib? un copil bolnav incurabil. Analiza restric?ional?, ca metod? a ingineriei genice, care are drept scop diagnosticarea bolilor ereditare, este foarte simpl?. Pentru ea este suficient ADN-ul dintr-o singur? celul?. S? presupunem c? este vorba de drepanocitoz?, o boal? de care sufer? zeci de milioane de oameni din lumea întreag?. Pentru a se verifica dac? acest defect ?ine de gena globinei de sânge sau de alt? cauz?, ADN-ul ob?inut din cromozomii bolnavilor este prelucrat cu restrictaza Xpa 1. Dac? dup? prelucrare se ob?ine un fragment de ADN cu o lungime de 13 mii perechi de baze, înseamn? c? exist? o gen? defectat?, care poate conduce la îmboln?vire. M?rimea normal? a genei globinei de sânge la om este de 7600 de baze. Siguran?a acestui diagnostic este de 80%. Metoda diagnostic?rii dup? fragmentele restricte de ADN caracteristice anumitor gene se folose?te tot mai larg în practica medical? ?i continu? s? fie perfec?ionat?. Pentru terapia genic? prezint? o mare importan?? munca de perfec?ionare a coordonatelor exacte a genelor din cromozomi. Pân? în prezent s-a stabilit localizarea pe cromozomii omului a mai mult de 800 de diferite gene. Au ob?inut «înscrierea» pe cromozomi ?i 18 oncogene – gene capabile s? provoace cancerul. Pentru ca terapia genic? s? devin? posibil?, trebuie s? se respecte o serie de condi?ii. Genele normale trebuie s? fie separate în cantit??i suficiente ?i bine studiate. Vectorii s? conduc? genele exact în acele organe ?i ?esuturi în care ele func?ioneaz? de obicei. Mai e nevoie ?i de elaborarea unei metode sigure de inserare a genei în cromozomii omului. Terapia bolilor genetice presupune, din punct de vedere al ingineriei genice, introducerea în aparatul genetic al omului în care se afl? gena (sau genele) defectat? a unei gene cu o informa?ie genetic? normal?. În condi?ii ideale aceast? opera?ie poate fi realizat?, luându-se un ovul fecundat, care urmeaz? s? fie transplantat mamei adoptive, pentru ca informa?ia genetic? introdus? s? fie mo?tenit? de toate celulele organismului ce se dezvolt? din el ?i s? se transmit? genera?iilor ulterioare. Dar aici apar probleme, încât devine limpede c? a vorbi despre utilizarea acestei metode în medicin? este înc? prea devreme. Terapia celulelor somatice, care provoac? în prezent un interes atât de mare, const? în inserarea unei noi informa?ii genetice în celulele somatice care au un defect ereditar. Informa?ia inserat? corecteaz? defectele numai la nivelul dat ?i nu se transmite prin ereditare. În aceast? direc?ie s-au ob?inut de acum succese despre care vom vorbi mai am?nun?it. Galactozemia este o boal? grea – omul bolnav nu poate asimila galactoza (o parte component? a lactozei), deoarece îi lipse?te fermentul galactotransferaza necesar pentru asimilarea ei. Acest ferment îi lipse?te pentru c? în cromozomul omului este defectat? gena responsabil? de sinteza lui. Defectul cromozomic, prin urmare ?i boala îns??i, se transmite prin ereditate. Galactozemia se combate, eliminând din hran? galactoza, dar acest tratament nu poate fi considerat radical. Fermentul despre care este vorba se întâlne?te ?i la alte organisme, în special la colibacil. La începutul deceniului al nou?lea colaboratorii Institutului de ocrotire a s?n?t??ii (SUA) în frunte cu C. Merril au început s? studieze culturi ale ?esuturilor unor bolnavi de galactozemie. Ei au lucrat cu celulele ?esutului conjunctiv – cu fibrobla?tii, care cresc bine în condi?ii de laborator. Savan?ii au transferat în celula fibroblastului prin transduc?ie cu ajutorul bacteriofagului lambda o gen? a colibacilului, responsabil? de produc?ia galactotraneferazei. Celula colibacilului, care con?ine fermentul necesar, a fost contaminat? cu virus Bacteriofagul lambda a p?truns în celul?, s-a înmul?it, iar noile lui genera?ii purtau de acum în ADN-ul lor material ereditar al colibacilului, în special, gena responsabil? de producerea galactotransferazei. Apoi aceste virusuri au fost introduse în cultura celulelor de fibrobla?ti ai omului. În urma acestor opera?ii fibrobla?tii ob?ineau noi însu?iri, ei începeau s? asimileze galactoza. Înseamn? c? în ADN-ul celulei omului a fost inserat? gena adus? de la bacterii. Genera?iile urm?toare ale celulei lecuite s-au dovedit a fi ?i ele s?n?toase. Astfel a avut loc vindecarea unei rele boli ereditare. Este interesant de men?ionat c? în varianta de control, în care virusul a transmis materialul ereditar din celula mutant? a bacteriei, în care gena necesar? lipsea, fibrobla?tii nu c?p?tau nici o însu?ire nou?. Astfel, a fost demonstrat? pentru prima dat? posibilitatea terapiei genetice a celulelor somatice Dar aceste opera?ii fine au fost efectuate în celule crescute în cultur?, în afara organismului uman. Iat?, îns?, unele rezultate mai noi ?i mai încurajatoare În anii 1984–1985 un grup de savan?i americani în frunte cu R. Mallighen s-au ocupat de ADA (deficitul de adenozin-dezaminaz?), o boal? ereditar? rar?. Aceast? boal? cauzeaz? defec?iuni grave ADA inhibeaz? atât de mult sistemul imun al omului, încât o r?cire obi?nuit? poate deveni pentru el mortal?. Terapia genic? a purces anume la cercetarea acestei boli, deoarece ea este cauzat? de deficitul de ferment în m?duva oaselor, ?esut, care asigur? cele mai bune condi?ii pentru inserarea genelor s?n?toase în organism. În m?duva oaselor se formeaz? limfoci?ii – elementul de baz? al sistemului imun al organismului. Deficitul de ferment provoac? elaborarea toxinelor, care împiedic? dezvoltarea normal? a limfoci?ilor T. Mallighen a elaborat o metod? inofensiv? ?i eficace de transplantare a genelor. În câ?iva ani el a studiat retrovirusurile ?i s-a gândit s?-i restructureze în a?a mod, ca ei s? serveasc? drept curieri sau vectori, care transport? genele în celule. Deoarece retrovirusurile î?i introduc pe cale natural? genele în celule, judeca savantul, putem s? le silim s? fac? acela?i lucru ?i cu genele str?ine. În acest scop Mallighen ?i Verma, care lucra ?i el asupra problemei ADA, «au suturat» o gen? de om cu o gen? de virus ?i au contaminat cu ele celulele din cultur? Savan?ii ?i-au pus sarcina de a crea o nou? specie de retroviru?i, care ar transporta genele în celulele omului ?i care ar fi închise trainic în ele. Grupul lui Mallighen s-a apucat de solu?ionarea acestei probleme complicate. Au fost create din nou retrovirusuri, astfel ca s? se ob?in? o nou? unitate infec?ioas?. Fiecare dintre acestea nu mai era în stare s? nasc? noi virusuri. În acest scop ei au îndep?rtat dintr-un virus genele responsabile pentru crearea membranei proteice ?i le-au înlocuit cu o gen? str?in?, dar necesar? lor. Dintr-un alt virus, a?a-numitul virus-ajut?tor, ei au îndep?rtat succesiunea genelor, care îi d?dea «semnalul» membranei proteice de a se asambla cu ARN ?i a forma un nou virus. Când aceste dou? «virusuri- schiloade» sunt introduse în celulele culturii, virusul ajut?tor asigur? toat? munca necesar? de inserare în celul? a virusului combinat (cu gena str?in?), dar el singur nu se poate insera Vectorul, îns?, aflându-se în interior, nu se poate reproduce, deoarece în ADN-ul s?u lipsesc instruc?iile necesare pentru aceast? ac?iune ?i el (virusul cu gena str?in?) r?mâne închis pe veci în ADN-ul celular. Mallighen afirm? c? acest sistem virotic de transportare a genelor este perfect. El poate fi utilizat cu succes pentru transmutarea genelor omului în celulele omului cultivate in vitro. Genele defectate, care provoac? ADA, precum ?i o alt? boal? – sindromul Lesh-Nyhan, au fost de acum identificate ?i copiile lor normale pot fi clonate în laborator. Ele vor fi, probabil, primele care vor putea fi tratate conform acestei metode. Savan?ii î?i imagineaz? aceast? procedur? complicat?, în mai multe etape, cam a?a: la început medicul terapeut va injecta acul seringii în bazinul osos al pacientului, care sufer? de boala incurabil? ?i va extrage o lingur? de celule de m?duv? osoas? În laborator el va contamina aceste celule cu virusuri artificiale, care au fost «recroite» în a?a fel ca ARN-ul lor s? con?in? gena construit? ce îi lipse?te bolnavului. Când aceste celule vor fi din nou introduse pacientului de la care au fost luate, genele ce func?ioneaz? corect î?i vor asuma munca celor defectate, care nu-?i îndeplineau func?iile. Dac? se va întâmpla a?a, pacientul, probabil, se va îns?n?to?i ?i ?tiin?a va ob?ine o nou? metod? de tratare a sute de alte boli ereditare. Dar aceast? form? de terapie genic? va putea modifica garnitura de gene numai a pacientului. Noile gene nu se transmit celulelor embrionare, din care se formeaz? ovulele ?i spermatozoizii ?i, prin urmare, nu pot s? se transmit? urma?ilor prin ereditate. Tratamentul bolilor genice prin transferare pacientului a unor gene normale pare un lucru foarte simplu. În realitate, îns?, terapia genic? este o procedur? atât de fin?, încât numai un num?r foarte mic de colective ?tiin?ifice din lume dispun de cuno?tin?ele ?i experien?a necesar? pentru efectuarea unui asemenea tratament. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea lor este g?sirea unei metode sigure de inserare a genei normale în celul? ?i nu numai în celul?, dar ?i în locul unde se afl? genele defectate din ovulul (zigotul) fecundat, de la care î?i ia începutul viitorul individ. Dar, în pofida tuturor acestor probleme ?tiin?ifice ?i sociale complicate, era terapiei genice, conform p?rerii unice a savan?ilor, a început ?i nu mai este departe timpul când medicii-geneticiieni nu numai vor înl?tura simptomele bolilor ereditare, dar vor corecta ?i defectele genelor care le provoac?. XVII. ASPECTELE SOCIALE ALE INGINERIEI GENETICE 17.1 Cutia Pandorei sau consecin?ele imprevizibile ale ingineriei genice Acest subtitlu al capitolului n-a fost ale s întâmpl?tor. Anume a?a definesc mul?i savan?i occidentali ingineria genetic?, având în vedere consecin?ele cercet?rilor în acest domeniu. Cu ajutorul ingineriei genetice, precum am aflat, omenirea va putea, pe de o parte, s? ob?in? în viitorul apropiat cantit??i nelimitate de medicamente greu accesibile în prezent, noi forme de microorganisme, de plante ?i de animale – surse de prosperitate a oamenilor. ?i, fapt ce prezint? o deosebit? importan??, tocmai ingineria genetic? va putea izb?vi omenirea de povara genetic?, adic? de bolile ereditare prin substituirea genelor patologice prin gene normale. Ingineria genic? deschide în fa?a omenirii posibilit??i nelimitate. Pe de alt? parte, îns?, ea prezint? un anumit pericol poten?ial atât pentru om, cât ?i pentru întreaga omenire. Într-adev?r, manipul?rile aflate la baza ei ating mecanismele cele mai intime ale proceselor genetice ?i, în ultim? instan??, bazele moleculare ale vie?ii. Este clar c? rezultatele unor experimente f?cute în acest scop pot fi nea?teptate, precum s-a întâmplat în anii cre?rii bombei atomice. O simpl? neglijen?? a experimentatorului sau incompeten?a lui cu privire la securitatea muncii poate crea un pericol pentru popula?ia unor ora?e ?i ??ri întregi. Daune mult mai mari pot aduce aceste metode, dac? vor nimeri în posesia unor r?uf?c?tori sau militari?ti. Caracterul global al acestui pericol este determinat, în primul rând, de faptul c? organismele cu care se fac de cele mai dese ori experien?ele în domeniul ingineriei genice sunt r?spândite în natur? (colibacilii tr?iesc, de obicei, în tractul intestinal al omului) ?i au capacitatea de a face schimb de informa?ie genetic? cu confra?ii lor «s?lbatici». Aceast? problem? cap?t? o importan?? deosebit de serioas?, deoarece în urma acestor manipul?ri este posibil? crearea unor organisme cu propriet??i genetice absolut noi, care înainte nu se întâlneau pe P?mânt ?i nu erau determinate de evolu?ie. În prezent este imposibil a se prezice consecin?ele unor astfel de experien?e. Aceste considerente au provocat o mare îngrijorare a savan?ilor progresi?ti ?i au stârnit discu?ii aprinse cu privire la admisibilitatea ?i condi?iile de realizare a experimentelor în domeniul ingineriei genice. Discu?ia s-a desf??urat în jurul a dou? probleme fundamentale. Prima – riscul poten?ial de experimentare cu moleculele recombinate de ADN. A doua – mai ampl? – consecin?ele sociale posibile a utiliz?rii în practic? a ingineriei genetice. În anul 1974 un grup de savan?i americani în frunte cu P. Berg s-au adresat savan?ilor din lumea întreag? cu apelul de a supune unui moratoriu cercet?rile ?tiin?ifice în domeniul ingineriei genice, pân? la convocarea unei conferin?e interna?ionale. Acest apel categoric adresat comunit??ii savan?ilor a fost sus?inut de c?tre mul?i savan?i din întreaga lume. În Anglia a fost creat? o comisie pentru studierea experimentelor periculoase în domeniul ingineriei genice, care a ajuns la concluzia c? aceste cercet?ri trebuie interzise. Moratoriul a fos1 respectat timp de 8 luni, pân? la sfâr?itul lui februarie 1975, când s-a ?inut o conferin?? interna?ional? la Asilomar (California, SUA), la care 140 de savan?i din 17 ??ri ale lumii, inclusiv din fosta Uniune Sovietic?, au generalizat realiz?rile prealabile în studierea moleculelor recombinate de ADN, au discutat unele aspecte sociale ?i etice ale ingineriei genice, c?ile de prevenire a pericolelor poten?iale ce ?in de ea ?i condi?iile ridic?rii moratoriului la dou? feluri din experimentele cele mai periculoase. Participan?ii la conferin?? au c?zut de acord c? majoritatea lucr?rilor de construire a moleculelor de ADN recombinate pot fi efectuate, dac? se iau m?surile de securitate necesare, care permit men?inerea organismelor noi create în limitele laboratorului. Principala metod? de prevenire a pericolelor posibile în ingineria genic? este ob?inerea de bacterii ?i virusuri care nu s-ar înmul?i decât în condi?ii de laborator. În comunicatul final al conferin?ei s-a acordat o mare aten?ie asigur?rii întregului personal cu informa?ie absolut? despre experimente, despre gradul lor de risc, precum ?i despre preg?tirea minu?ioas? ?i instruirea personalului cu privire la m?surile de securitate, necesare în efectuarea diferitelor experimente cu un anumit grad de risc. Men?ion?m c? moratoriul provizoriu asupra cercet?rilor în domeniul ingineriei genice n-a fost apreciat ?i interpretat de c?tre to?i savan?ii. Acest lucru s-a observat, în special, în timpul consf?tuirii unionale cu privire la problemele filozofice ale ?tiin?elor naturii (Moscova, 1985). Academicianul A. A. Baev, luând cuvântul la consf?tuire, a men?ionat c? manifestul care cheam? s? se renun?e benevol la cercet?ri, a servit drept trambulin? pentru campania ce s-a organizat contra ingineriei genice (în temei în SUA) ?i în care s-au înrolat presa, radioul ?i televiziunea. Academicianul V. A. Engelgard indica» c? în calitate de adversari ai moratoriului s-au ridicat adep?ii libert??ii «prospec?iunilor ?tiin?ifice», dar principiile s?n?toase au învins, regulile de lucru respective au fost adoptate în majoritatea ??rilor, uneori ele se transform? în legi. A?a dar, - a început savantul, - datorit? ac?iunilor coordonate ale savan?ilor a fost prevenit un mare pericol. «Moratoriul de la Asilomar» poate fi, pe drept cuvânt, considerat» un model de responsabilitate a savan?ilor în fa?a pericolului care poate atinge propor?iile unei mari calamit??i, propor?iile unei adev?rate crize. Aceste opinii ale savan?ilor, cu toate c? nu sunt identice, au acela?i numitor comun. Ele marcheaz? c? ingineria genic? a atras aten?ia omenirii asupra necesit??ii controlului public, asupra celora ce se întâmpl? în ?tiin??, asupra pericolului care poate amenin?a întreaga omenire. În leg?tur? cu aceasta cunoscu?ii filosofi I. Frolov ?i B. Iudin au notat cu mult spirit c? pân? în prezent to?i cei care au participat la discu?ii s-au limitat doar la «drama de idei» ?i la «b?t?lii verbale». Dar câte ne mai a?teapt? în viitor. ?i binele, dar, probabil, ?i r?ul. De aceea, cu toate c? au fost adoptate anumite reguli ale lucr?rilor în domeniul ingineriei genice, nu face s? diminu?m pericolul ei poten?ial. Subliniem c? mul?i speciali?ti occidetali ne «consoleaz?», declarând, bun?oar?, c? arma de nimicire în mas?, care poate fi creat? cu ajutorul ingineriei genice, nu va fi mai pu?in distrug?toare decât arma nuclear?. Se discut? chiar posibilitatea cre?rii cu ajutorul ingineriei genice a unui vaccin contra armei bacteriologice. La 9 octombrie 1985, în urma comunic?rii f?cute în domeniul biotehnologiei ?i ingineriei genice a început «o er? nou?»: veterinarul american R. S?lain a inoculat unor purcei un virus viu modificat prin metode genetice. A fost primul caz de aplicare în practic? a unui organism viu, creat prin metode de inginerie genic?. Este greu de prezis cum se vor desf??ura evenimentele în viitor ?i care noi pericole amenin?? omenirea în urma unei asemenea practici. Cine ?tie dac? problema virusului SIDA (sindromul imunodificitar achizi?ionat) nu prezint? un fenomen asem?n?tor? Acest virus provoac? o boal? grea, contra c?reia deocamdat? n-a fost g?sit nici un mijloc de tratament radical, din care motiv ea s-a r?spândit foarte repede ?i de ea sufer? milioane de oameni în lumea întreag?. Aproximativ peste ?apte ani dup? prima conferin?? de la Asilomar, acolo a avut loc o alt? conferin??. La ea a fost discutat iar??i pericolul pe care îl prezint? lucr?rile de inginerie genic?, nu pericolul biologic, dar cel social: neîn?elegerile crescânde în sferele ?tiin?ifice ?i academice, provocate de explozia interesului comercial fa?? de aceste cercet?ri. Conform opiniei lui D. Dixon, specialist în problemele politicii în domeniul ?tiin?ei, cauza organiz?rii acestei conferin?e a devenit îngrijorarea opiniei publice în leg?tur? cu cre?terea interesului comercial ?i racord?rii firmelor comerciale cu privire la aceste cercet?ri care se desf??oar? în primele linii ale biotehnologiei. Ingineria genic? a început a se utiliza ?i ca mijloc de politic? extern?. Se declar? secret? informa?ia ce ?ine de biotehnologie, pentru a preveni accesul ei «din motive de securitate». În anul 1979 guvernul SUA a stabilit un control asupra exportului biotehnologiei, motivând c? produsele ?i procesele biotehnologice pot fi utilizate în ??rile du?mane Occidentului în calitate de poten?ial militar biologic. ??rile lumii, în?elegând pericolul activit??ii lipsite de control în acest domeniu, precum ?i caracterul global al multor probleme ce apar aici, au participat la multe conven?ii interna?ionale cu privire la reglarea cercet?rilor ?tiin?ifice. Ele duc o lupt? activ? contra utili-z?rii posibile a rezultatelor acestor cercet?ri în scopuri militare, pentru interzicerea armei biologice, la crearea c?reia în principiu, pot fi utilizate ?i metodele ingineriei genice, care poate fi mai periculoas? decât arma nuclear?. Ingineria genic? mai poate fi utilizat? ?i pentru a insera în colibacilul inofensiv genele de rezisten?? ale antibioticelor cunoscute, iar apoi pentru a se insera în ADN-ul genei purt?toare de toxina diferit?, bun?oar?, sau a genei ce determin? sintetizarea toxinei scorpionului. Ast?zi posibilitatea cre?rii unei arme biologice a devenit o trist? realitate. ?i biotehnologia, pe baza ingineriei genetice, nu poate r?mâne indiferent? fa?? de principala problema a omenirii – crearea unei lumi pe care s? n-o amenin?e r?zboiul bacteriologic. Datoria sfânt? a savan?ilor const? în canalizarea tuturor eforturilor ?i cercet?rilor spre binele omenirii, nu în dauna ei. Doar neamul omenesc are ca reprezentant o singur? specie – omul cu ra?iune. 17.2 Clonarea oamenilor! Noi to?i am ap?rut pe lume în urma contopirii a dou? celule – a ovulului matern ?i a spermatozoidului patern. Fiecare celul? i-a adus organismului nou o jum?tate din garnitura sa de cromozomi. Natura a organizat în?elept: copiii s? semene cu p?rin?ii, dar niciodat? s? nu fie copii exacte ale lor. Popula?iile umane au nevoie ?i ele de varietate genetic?, care este o chez??ie a adapt?rii lor la condi?iile flexibile ale existen?ei. În laboratoare uneori natura este adeseori în?elat?. Am adus deja exemple de experien?e reu?ite de transplantare a nucleelor celulelor somatice în ovulele de mamifere, la care nucleul lor propriu a fost în prealabil inactivat prin iradiere sau îndep?rtat complect. Pentru fecundarea acestor ovule iradiate pot fi utilizate, în principiu, nucleele celulelor somatice, luate din orice ?esut al organismului, de exemplu din intestin sau din piele. Dac? aceast? procedur? va fi repetat? de mai multe ori, se va ob?ine un num?r mare de organisme gemene. În prezent oamenii discut? dac? este moral a se continua aceste cercet?ri, mai ales dac? vor deveni posibile experien?ele cu celulele omului. În timp ce ace?tia discut?, scriitorii în literatura de anticipa?ie nu a?teapt?. În SUA a ap?rut cartea unui scriitor anonim cu titlul «B?iatul din Brazilia». În ea se spunea c? unul din principalii criminali de r?zboi, doctorul Menghele, n-a pierit, ci s-a ascuns în Brazilia. El a adus cu sine din Berlinul în care intrase deja o?tirile sovietice un fragment de piele a fiurerului fascist. Dup? numeroase experien?e reu?e?te s? extrag? nuclee din celulele pieii ?i s? le insereze în ovulele feminine. Criminalul ob?ine, pentru o mie de dolari, accep?ia unei femei dintr-un trib indian s? poarte ?i s? nasc? acest embrion, adic? s? nasc? pruncul. Acesta este con?inutul sumar al romanului semifantastic, semidetectiv. Indiferent de faptul dac? con?inutul acestei c?r?i este inventat de autor, ideile ?tiin?ifice pe care se axeaz? povestirea nu sunt deloc fantastice. De aceea nimeni nu a fost surprins de senza?ia provocat? - peste un an de cartea ziaristului american D?vid Rorvic, numit? «Dup? chipul ?i asem?narea lui». Rorvic afirma c? primul copil creat prin metodele ingineriei genice tr?-e?te deja între noi. Înainte, îns?, de a apare cartea, la 3 martie 1978 «New-York post» a publicat un articol «Copilul n?scut f?r? mam? – primul clon omenesc». Discu?ia a continuat în paginile gazetelor câteva s?pt?mâni. La 7 martie Rorvic, comentator al realiz?rilor ?tiin?ifice, a confirmat comunicarea sa la o conferin?? de pres?, iar «Science» a publicat o expunere am?nun?it? a problemei. Un milionar, chipurile, care ?i-a exprimat dorin?a de «a-?i prelungi» existen?a, a g?sit un grup de geneticiieni care s-au învoit s? se ocupe cu clonarea sa ?i o femeie care a c?zut de acord s? poarte ?i s? nasc? un fiu creat în întregime dup? asem?narea tat?lui. În ovulul extras din ovar a fost transplantat nucleul din celulele milionarului, codificat «Max». Embrionul ob?inut a fost implantat în uter ?i peste nou? luni s-a n?scut un copil, fiul lui, care totodat? era ?i frate de gemene al milionarului – o copie exact? a lui, cu deosebirea c? era cu câteva zeci de ani mai tân?r. Se comunica c? copilul tr?ie?te incognito cu tat?l ?i mama sa adoptiv? peste hotarele SUA, «undeva pe insulele Havai». Poate c? aceast? carte nu s-ar fi bucurat de încredere, doar multe probleme tehnice de clonare a mamiferelor, cu atât mai mult a omului, nu sunt înc? solu?ionate, dac? nu s-ar fi publicat numele geneticiianului, care s-a apucat de realizarea acestei idei; Derec Bromholl, savant destul de cunoscut în rândurile speciali?tilor ce se ocup? de transplantarea nucleelor, nume ce a f?cut ca povestirea lui Rorvic s? par? verosimil?. Dar, din fericire, cele povestite p?reau numai un adev?r. Aceasta a devenit clar atunci când istoria a luat o cotitur? nea?teptat? – de acum la judecat?. Judec?toria statului Filadelfia a cercetat ac?iunea lui Bromholl contra lui Rorvic. Savantul a cerut de la autor o compensare de ?apte milioane de dolari – sum? infim?, în compara?ie cu cea încasat? de la vânzarea c?r?ii pentru utilizarea f?r? permisiune a numelui s?u în cartea fondat? pe o pur? n?scocire. Judecata a ?inut dou? ?edin?e ?i a fost suspendat? la cererea avocatului celui reclamat. Rorvic a promis s? prezinte exper?ilor tat?l ?i copilul, pentru a li se face o analiz? a cromozomilor. În acest caz, analiza genetic? a cromozomilor ar fi dat un r?spuns univoc – fiul trebuia s? fie o copie exact? a tat?lui. Dar dovezile n-au fost prezentate, c?ci, de fapt, ele nu existau. În hot?rârea judec??ii a fost înscris: «Comunicarea despre clonarea omului este fals?». Astfel s-au dovedit a fi false atât datele din cartea cunoscutului ziarist ?i popularizator al ?tiin?ei D. Rorvic «Dup? chipul ?i asem?narea lui», cât ?i cele din cartea autorului anonim «B?eatul din Brazilia». În prezent a devenit limpede c? lucr?rile asupra ovulelor ?i embrionilor omului au atins linia care desparte manipul?rile pur embriologice (cu scopul, bun?oar?, de a trata sterilitatea femeii) de ingineria embriogenetic?, - adic? de ob?inere a unor copii a oamenilor. În anul 1984 la Melburn s-a n?scut o feti??, care, precum consider? savan?ii australieni, va întra în istoria medicinii mondiale. Viitoarei mame a acestui copil i-a fost transplantat un ovul fecundat în prealabil, care timp de dou? luni s-a p?strat într-o eprubet? cu azot lichid în stare de profund? congelare. Conform opiniei savan?ilor din Melburn, succesul experimentului prezint? o mare importan?? pentru viitorul medicinii. Nu mult dup? aceasta , cunoscutul embriolog american L. ?ettls a efectuat o serie de experimente, care au demonstrat c? dublicatele omului nu mai sunt o fantezie. În timpul opera?iilor ginecologice f?cute femeilor au fost ob?inute ovule. Din ele se extirpau nucleele ?i în locul lor se transplantau nuclee din spermatozoizi ne maturi, care aveau o garnitur? dubl? de cromozomi. Transplantarea nucleelor în trei cazuri s-a soldat cu succes. Ovulele cu nuclee noi se divizau ?i au atins etapa de blastoci?i, când embrionul putea fi transplantat în uter. Dar ?ettls nu s-a decis s? continue experien?ele. El s-a ridicat împotriva aplic?rii acestei metode asupra omului. Dac? ace?ti trei embrioni ar fi fost transplanta?i femeilor, nu era exclus c? s-ar fi n?scut copii genetice ale b?rbatului, de la care au fost ob?inu?i spermatozoizii. Clonarea oamenilor înainteaz? noi probleme complicate, care în prezent sunt greu de prev?zut, dar care r?stoarn? morala omeneasc? format? timp de milenii. ?i cu toate c? putem admite c? clonarea s-ar folosi în scopuri nobile, imagina?ia ne sugereaz? multe consecin?e grave ale acestei opera?ii. Cartea «B?iatul din Brazilia» este doar un exemplu al unor astfel de temeri ?i avertiz?ri. E de la sine în?eles c? dezvoltarea ?tiin?ei nu poate fi oprit?. Vor trece cinci, zece sau chiar dou?zeci de ani ?i metoda de ob?inere a copiilor genetice va deveni o realitate. De ce pericol e amenin?at? omenirea dac? ea va fi înmul?it? în acest fel? În primul rând, ne putem imagina c? din punct de vedere biologic ea va deveni destul de omogen? va fi compus? dintr-un num?r mic de cloni în compara?ie cu num?rul infinit de individualit??i, care apar în urma variabilit??ii combinative de înmul?ire sexual? a oamenilor. Aceste experimente vin în contradic?ie cu procesul natural al evolu?iei, ele frustreaz? oamenii de varietate biologic?. Oamenii identici din punct de vedere genetic vor suferi de acelea?i boli ?i pot peri într-o singur? or? din cauza unei epidemii, pentru c? pot avea acelea?i defecte de imunitate. Se ?tie doar c? la gemenii univetelini (copii genetice naturale), în ontogenez? toate procesele fiziologice se produc aproape sincronic, ei sufer? simultan de anumite boli, deseori mor chiar la pu?in timp unul dup? altul. În rândul al doilea, trebuie s? recunoa?tem c? societatea compus? chiar numai din personalit??i eminente, de exemplu, laurea?i ai premiului Nobel, va fi mult mai «s?rac?» din multe puncte de vedere. În primul rând din motiv c? un cerc limitat de tipuri genetice de oameni nu poate însu?i cele peste 40 mii de profesii existente în lume. Savan?ii resping posibilitatea «form?rii» genetice a oamenilor nu numai din motive sociale, ci ?i etice. Astfel de discu?ii au avut loc în special la «masa rotund?» a revistei «Voprosâ filosofii», 1970, ą 7, 8; 1971, ą 12. Iat? opiniile enun?ate la ea. Conform p?rerii lui A. Neifah, aceasta va oferi posibilitatea cre?rii unor oameni foarte dota?i, care ar putea contribui la accelerarea ritmului progresului tehnico-?tiin?ific, la dezvoltarea culturii, artei ?. a. Metoda transplant?rii nucleelor aplicat? la om ar permite men?inerea combina?iilor genetice programate, care apar spontan ?i dispar odat? cu moartea acestor oameni. Conform acestui punct de vedere, metoda nu schimb? nimic, ci doar p?streaz? ceea ce exist? deja, ea m?re?te numai num?rul oamenilor foarte dota?i. Dar se isc?, îns?, o serie de probleme sociale ?i etice. De exemplu, are oare dreptul femeia s? poarte un copil, care, de fapt, nu este al ei? Cum s? fie educa?i astfel de copii «gemeni»? Nu vom crea oare prin transplantarea nucleelor o elit? ?i nu va conduce oare ea la substituirea oamenilor n?scu?i «în mod obi?nuit»? A, Neifah, considerând aceste temeri întemeiate, conchide, îns?, c? ele pot fi dep??ite, pentru c? e greu a hot?rî ce este mai r?u: a frâna progresul ori a-i oferi lumii noi motive pentru îngrijor?ri? Academicianul N. P. Dubinin a exprimat un punct de vedere opus celui expus mai sus, afirmând c? aplicarea metodelor de selec?ie este absolut lipsit? de perspectiv? în ce prive?te solu?ionarea sarcinilor amelior?rii genetice a omului. Oamenii sunt diferi?i din punct de vedere genetic. Dar trebuie oare s? ne st?ruim s? nimicim aceast? varietate? Încercarea de a crea grupuri de oameni, care ar dispune din n?scare de capacit??i intelectuale de mare valoare, ar avea drept consecin??, conform p?rerii lui N. P. Dubinin, serioase tulbur?ri ale vie?ii sociale. Aceste grupuri specializate biologic, indiferent de menirea lor, ar conduce, pe de o parte, la crearea unei caste închise, iar pe de alta – la standartizarea oamenilor. Dezvoltarea ?tiin?ei, a încheeat N. P. Dubinin, este un proces ireversibil. A. Malinovschii a ocupat ?i el o pozi?ie diferit? de cea a lui A. Neifah. El a declarat c? dac? cândva ar deveni posibil? reproducerea gemenilor geneticii, a «copiilor» ereditare ale oamenilor talenta?i, n-ar trebui s-o facem. Observ?rile demonstreaz? c? oameni talenta?i sunt cu mult mai mul?i, decât ne imagin?m ?i ?tim noi, dar posibilit??ile lor se realizeaz? foarte lent, chiar ?i în cazurile favorabile. În prezent sarcina principal?, a subliniat el, const? în realizarea capacit??ilor poten?iale ale acestor oameni. A?a dar, punctul de vedere al lui A. Neifah nu este sus?inut de savan?i. Nici pe departe nu-l împ?rt??im nici noi, C?ci e imposibil a-?i imagina o societate constituit? numai din muzicieni, poe?i, savan?i sau pictori, oricât de talenta?i ar fi ei. Societatea poate progresa în toate direc?iile, dac? se va reie?i din cea mai vast? heterogenitate genetic? ?i social? a tuturor membrilor s?i. De oameni dota?i e nevoie nu numai în domeniul ?tiin?ei, artelor, culturii ?. a. m. d. A fi un plugar bun, s? zicem, nu este mai pu?in onorabil decât a fi un constructor de rachete sau cor?bii cosmice. Profesia oamenilor de câmp, constructorilor de locuin?e, geologilor, ca ?i alte profesii au ?i ele nevoie de talente. Ob?inerea în mas? a celor din urm? prin metoda transplant?rii nucleelor celulari, chiar fiind destul de rafinat?, ar p?rea absolut de prisos. Dar numai natura, prin intermediul reproducerii cunoscute a oamenilor, poate da na?tere unei diverse variet??i de aptitudini ?i talente ale membrilor societ??ii. J. Fletcer, teolog din Occident ?i specialist în problemele eticii medicale, consider? întemeiat orice control genetic, deoarece el va izb?vi omenirea de anomalii ?i boli genetice. Fletcer atac? cu vehemen?? «conservatorii» care propun s? fie interzise, oprite experimentele în domeniul ingineriei genice sau s? fie declarat un moratoriu cu privire la ele. În cartea «Etica controlului genetic» el încearc? s? dea o ripost? acelora care acuz? adep?ii ingineriei genice ?i înmul?irii clonale de faptul c? distrug familia, dezumanizeaz? ?i depersonalizeaz? omul. Fletcer afirm? c? reprezent?rile despre familie, om ?i via?? trebuie s? se schimbe esen?ial, modific?ri respective trebuie s? sufere ?i morala. Se poate ajunge la aceea, declar? Fletcer, c? vor fi puse la îndoial? chiar ?i unele «adev?ruri» biblice. Unul din ele, «z?mislirea neprih?nit?», el o consider? prototip al înmul?irii clonice. Anume aceasta , probabil, îl nelini?te?te în primul rând pe Fletcer. Iat? ce idee le ofer? el ascult?torilor s?i: fecioara Maria a fost prima femeie asupra c?reia s-au f?cut experien?e de c?tre «reprezentan?ii laboratorului ceresc». Astfel ?tiin?a de pe P?mânt abia acum se apropie de cele care au fost demult cunoscute de c?tre creatorul Universului. În încheiere expunem opinia cunoscutului specialist în domeniul geneticiii medicale N. P. Bocicov, opinie ce reflect? punctul de vedere al majorit??ii savan?ilor: «...atâta timp cât societatea nu va atinge un nivel respectiv de dezvoltare ?i genetica nu va pune st?pânire complect? asupra genotipului omului, nu trebuie s? se produc? nici un fel de amestec în ereditatea lui». 17.3 Controlul genetic la om: pro ?i contra În ultimii ani, datorit? elabor?rii metodelor de manipulare a celulelor ?i a embrionilor animalelor ?i a posibilit??ii de aplicare a acestora asupra omului, în Occident iau amploare noi abord?ri eugenice, ce ?in de ideea amelior?rii omului. A luat na?tere neoeugenica, care predica forme «umane» de transformare a eredit??ii omului, mai alee prin interven?ia molecularo-genetic? în genotipul s?u. Se presupune c? omul care a fost supus ac?iunilor eugenice va corespunde mai bine esen?ei sale: va fi mai dezvoltat din punct de vedere fizic ?i intelectual, va avea un intelect creator superior, va fi mai bun, mai sincer. Aceste proiecte neoeugenice demonstreaz? esen?a lor lipsit? de sens atât din punct de vedere al concep?iei despre lume, cât ?i din punct de vedere metodologic, deoarece ele prezint? denaturat esen?a omului, orienteaz? spre social-biologism. Ele trebuie respinse ?i din considerente etico-morale, deoarece pun la îndoial? principalele valori ale existen?ei omului, cum ar fi dragostea, sentimentele p?rinte?ti ?. a. Se discut? mult ?i problema cu privire la admisibilitatea manipul?rilor experimentale ale omului. Probleme etice deosebit de delicate ?i complicate apar în cazurile când omului i se aplic? metodele controlului genetic, adic? ce se poate ?i ce nu se poate face cu el. În leg?tur? cu aceasta savan?ii din Occident propag? punctul de vedere conform c?ruia practica controlului genetic are numai valoare ?tiin?ific?, neglijând valorile sociale, umanitare ?i etice, ce ?in de aceasta . O tratare original? a problemei eticii controlului genetic o g?sim în cartea lui P. Ramsei «Omul fabricat». Referindu-se la genetica lui G. Meller, Ramsei afirm? c? r?mâne doar o singur? metod? de prevenire a viitoarei catastrofe genetice, ?i «aceast? metod?, indiferent de faptul dac? ne place sau nu, este metoda controlului consecvent al reproduc?iei oamenilor». Ramsei înainteaz? dou? propuneri. Prima – ofensiv? direct? contra muta?iilor genetice d?un?toare prin inter-mediul «chirurgiei genetice» asupra genelor care s-au modificat periculos. El consider? c? nu e departe timpul când aceasta va fi realizat? de eugenica «preventiv?» sau «negativ?». Cum numai omul va fi în stare s? substitue o gen? «proast?» cu una «bun?» va apare posibilitatea cre?rii unui program al eugenicei «pozitive» sau al perfec?ion?rii genetice «progresiste». În a doua propunere Ramsei î?i concentreaz? aten?ia asupra fenotipului omului, având în vedere «controlul eugenic dirijat al na?terilor», «selec?ia p?rin?ilor», «alegerea embrionilor» în procesul de reproduc?ie a omului. Precum vedem, Ramsei admite posibilitatea unui sever control etic numai când e vorba de morala uman?, respectându-se doar «libertatea voin?ei» ?i «libertatea gândirii». La cel?lalt pol se situeaz? concep?iile acelora care se opun categoric oric?rui amestec în genetica omului, care condamn? aceast? orientare ?tiin?ific? ca fiind amoral?, periculoas? pentru neamul omenesc ?i de aceea, zic ei, ea trebuie s? fie interzis? în mod categoric. Aceast? opinie e sus?inut?, de regul?, de oamenii care-s departe de ?tiin??. Cea mai r?spândit? ?i mai influent? este pozi?ia sus?inerii în principiu a ideii controlului genetic, dar cu anumite restric?ii etice. S? examin?m unele domenii ale geneticiii medicale în care aplicarea metodelor controlului genetic este absolut necesar?. Din ele fac parte: tratamentul intrauterin în etapele târzii de graviditate; îns?mân?area artificial? în cazurile de sterilitate a b?rbatului, precum ?i la alegerea sexului viitorului copil; fecundarea ?i cre?terea în eprubet? a ovulelor pentru transplantarea embrionului în uterul femeii ce sufer? de impermeabilitatea trompelor; interven?ia chirurgical? în cazul unor sindromuri cromozomice ale f?tului. Bolile eviden?iate la f?t se trateaz?, de obicei, cu medicamente, fiind administrate în organismul mamei. Galactozemia (tulburarea metabolismului glucidic), boal? ereditar?, se trateaz? prin diet?, care exclude lactoza, iar aciduria metilmolonic? – prin injectarea intramuscular? a vitaminei B12. În anul 1961 pentru întâia oar? s-a reu?it diagnosticarea intrauterin? ?i tratamentul incompatibilit??ii Rezus a mamei cu f?tul. Este deocamdat? singurul caz de substituire intrauterin? a sângelui la f?t. Îns?mân?area artificial? se practic? pe larg ?i permite multor familii sau femei singure s? aib? copii. Pe lume tr?iesc sute de mii de oameni, care au fost concepu?i în urma îns?mân??rii artificiale. Necesitatea re- curgerii la aceast? metod? ?ine în primul rând de sterilitatea so?ului sau de existen?a unui defect ereditar. Sterilitatea b?rba?ilor constituie 10–15% din cazurile lipsei de copii. De aceasta sufer? aproximativ 10% din perechile conjugale. Se practic? atât îns?mân?area cu sperm? proasp?t?, cât ?i cu sperm? congelat?. Tehnica congel?rii le-a permis b?rba?ilor ce au o cantitate insuficient? de sperm? s-o acumuleze în cantitatea suficient? pentru a se realiza îns?mân?area eficace, adic? pentru a avea copii. Îns?mân?area artificial? le permite p?rin?ilor s? aleag? sexul viitorilor lor copii. Tehnica acestei metode const? în separarea spermei prin centrifugare, desp?r?ind spermatozoizii, care poart? cromozomii X ?i genereaz? na?terea feti?elor, de spermatozoizii cu cromozomii Y, care genereaz? na?terea b?ie?ilor. Spermatozoizii necesari sunt introdu?i în ovulul extras în prealabil din uter ?i p?strat într-un mediu special. Ovulul fecundat în felul acesta este întors iar??i în uter, unde trece toate etapele de dezvoltare, pân? la na?terea copilului. Pentru prima dat? programarea sexului copilului a fost efectuat? în SUA, iar în anul 1986 a fost ob?inut în Italia ?i Japonia. Savan?ii consider? c? metoda poate fi aplicat? atunci când trebuie evitate unele boli congenitale, ca hemofilia, care se transmite prin ereditate numai fiilor. ?tiin?a a fixat ziua primului caz de na?tere a unui copil conceput în eprubet? – 25 iulie anul 1978. În aceast? zi în ora?ul englez Oldhem a ap?rut pe lume o feti?? Luiza. Mama ei, Lesli Brown, în vîrst? de 31 de ani, nu putea avea copii din cauza impermeabilit??ii trompelor. Ea a acceptat propunerea tân?rului medic P. Steptou de la spitalul din Oldhem ?i a cunoscutului embrionolog R. Edvards de la Universitatea Chembrij, care i- au propus s? încerce o fecundare artificial?. Cu ajutorul laparoscopului (aparat pentru examinarea vizual? a cavita?ii corpului), medicii au ales foliculul potrivit a c?rui dezvoltare a fost stimulat? în prealabil cu hormoni, apoi în el s-a injectat un ac ?i s-a absorbit con?inutul lui împreun? cu ovulul. Ovulul a fost fecundat într-un mediu nutritiv cu sperma so?ului ?i dup? o cultivare de dou? zile ?i jum?tate morula precoce (embrionul la etapa de 8 blastomeri) a fost introdus? în uterul mamei. Implantarea a trecut cu succes. La s?pt?mâna a 16-ea de graviditate s-a efectuat diagnosticul prenatal al cromozomilor f?tului ?i s-a constatat c? se dezvolt? normal. La vârsta de 7 luni f?tul s-a n?scut, efectuându-se o opera?ie cezarian?. Astfel a ap?rut pe lume o feti?? cu o greutate de 2400 grame. Fiind întrebat? dac? ar accepta o nou? opera?ie, Lesli Braun a r?spuns afirmativ: atât de mare i-a fost fericirea de a deveni mam?. Aceast? metod? de tratare a sterilit??ii a înaintat, ca ?i fecundarea artificial?, o serie de probleme de ordin juridic ?i moral. În Anglia au ap?rut articole în care se punea întrebarea: poate oare copilul conceput din game?ii altor donatori, nu a propriilor s?i p?rin?i, considerat ca legal? Atât timp cât juri?tii ?i sociologii erau preocupa?i de aceast? problem?, au mai fost concepu?i în acela?i fel, s-au dezvoltat ?i s-au n?scut înc? 20 de copii. Recordul în acest caz îi apar?ine Australiei – 13 na?teri: 8 feti?e ?i 5 b?ie?i. Na?terea Luizei Braun, precum ?i a celorlal?i copii care au tr?it câteva zile în afara mediului natal au fost evenimente ce au deschis o er? nou? nu numai în medicin?, ci ?i în sferele eticii, moralei, problemelor sociale, a progresului tehnico-?tiin?ific în genere. S-a f?cut un pas, care a deschis un câmp larg de activitate ?i de cercetare a tainelor na?terii omului. Nu-i de mirare, C?ci în jurul acestei probleme s-au aprins discu?ii aprige: reprezentan?ii religiei sunt foarte irita?i, mul?i savan?i manifest? îngrijorare. Este destul s? ne imagin?m, bun?oar?, în ce situa?ie delicat? ar nimeri savan?ii, dac? s-ar descoperi c? copiii n?scu?i în felul acesta au diverse defecte sau sufer? de tulbur?ri serioase, provocate de dezvoltarea lor embrionar? atât de neobi?nuit?. Dac? medicina n-a g?sit înc? mijloace cardinale pentru eliminarea din fondul genetic al omenirii a defectelor genetice cunoscute, oare nu va cre?te num?rul lor? Vestitul embrionolog A. Mac Loren, membru al societ??ii regale a Marii Britanii, luând cuvântul la ?edin?a de încheiere a Congresului interna?ional al biologilor, ce a avut loc în ora?ul Bazel, august 1981, a men?ionat în leg?tur? cu cele expuse mai sus c? problema natalit??ii este foarte complicat? ?i c? nu poate fi rezolvat? decât pe calea manipul?rilor chirurgicale cu embrionii. De aceea nu trebuie s? pun? obstacole în calea solu?ion?rii ei. Aceast? opinie a lui A. Mac Loren poate fi acceptat? f?r? rezerve atunci când e vorba de sterilitatea femeii ce nu poate fi vindecat? prin nici o alt? metod?. Dar, dup? p?rerea noastr?, altfel trebuie tratate încerc?rile acelora ce vor s? îndrept??easc? na?terea copiilor prin aceast? metod? Atunci când ea nu este absolut necesar?. O vedet? de cinema, de exemplu, nu dore?te s?-?i strice talia din cauza gravidit??ii. Sau o doamn? bogat? nu dore?te s? se împov?reze ?i las? aceast? «munc?» original? pe sama slugii, limitându-se doar la acordarea în «fondul reproducerii» a ovulului s?u. Acest ovul poate fi fecundat artificial de celulele sexuale ale b?rbatului ei sau, dac? nu-l are, de sperma unui donator ales special în acest scop. Aceste lucruri nu-s un rod al fanteziei, c?ci anume a?a procedeaz? de acum multe femei în SUA. Femeile negre s?-race sunt gata întotdeauna pentru dolari s? joace rolul de mediator, de incubator viu ?i s? produc? copii str?ini pentru st?pânele lor albe. Într-o emisiune a televiziunii centrale a fost prezentat? o convorbire cu una dintre aceste mame adoptive. La întrebarea ce simte când poart? un copil str?in, ea a r?spuns f?r? a ?ov?i: nimic, a?a mi-i meseria, doar nu este copilul meu! Astfel chiar un sentiment atât de puternic, precum e maternitatea, pierde orice sens pentru femeile gravide care poart? un f?t str?in. Una dintre cele mai intime ?i sacre func?ii ale organismului feminin se transform? într-o simpl? meserie. Acest lucru nu poate fi îndrept??it nici ?tiin?ific, nici moral, nici etic ?i este apreciat ca imoral ?i antiuman. 17.4 Ereditatea patologic? ?i criminalitatea În sfâr?it trebuie s? ne mai oprim asupra unei probleme de importan?? social?: interdependen?a criminalit??ii cu ereditatea patologic?. Problema este foarte contradictorie, ?i adesea ea este interpretat? foarte divers. Caracterul criminal este un fenomen biologic sau social? ?i pentru c? nu exist? un r?spuns univoc la aceast? întrebare ea trebuie examinat? paralel cu cea a esen?ei omului. Ce este omul, o fiin?? biologic? sau social?? Discu?iile în aceast? tem? continu? pân? în prezent. Totu?i, în ultimul timp majoritatea savan?ilor ?i filozofilor au ajuns la o p?rere unic?: omul este o fiin?? biosocial?. Dac? este a?a, atunci trebuie s? c?ut?m ?i s? g?sim cauzele concrete ale faptelor sale în fiecare situa?ie concret?. Vom aduce câteva exemple. În cartea lui G. Grigoriev ?i L. Marhasev «Cum s? devii inteligent», L„ 1973, se men?ioneaz? c? a fost descoperit «dosarul» unei familii unice în felul ei – al familiei Iucche. Pe parcursul a 75 de ani 200 din cei 870 de membri ai ei au devenit ho?i ?i uciga?i, 90 – prostituate, 280 aveau defecte fizice ?i psihice, 300 de copii s-au n?scut mor?i. Se isc? întrebarea: nu e oare asta o dovad? c? exist? anumite «gene ale criminalit??ii»? Cunoscutul geneticiian V. P. Efroimson a analizat cercet?rile din SUA, Japonia ?i din câteva ??ri din Europa Occidental?, efectuate pe parcursul a 40 de ani, s-au studiat câteva sute de perechi de gemeni ?i s-a clarificat c? între gemenii univitelini - criminali concordan?a alc?tuie?te 63%, pe când între cei heterovitelini – numai 25%. Savan?ii examineaz? cauzele actelor criminale în dependen?? de unele anomalii cromozomice. Dup? cum am mai men?ionat, se cunosc câteva anomalii cariotipice, ce contribuie la comportamentul criminal: b?rba?ii cu cariotipurile XXY ?i XYY, sunt mai mult predispu?i la infrac?iuni decât cei obi?nui?i XY. Acest lucru îl confirm? ?i datele aduse în cartea lui N. P. Dubinin, I. I. Carpe? ?i V. N. Cudreav?ev «Genetica, comportamentul, responsabilitatea». M., 1982. În ea au fost generalizate cercet?rile efectuate în lumea întreag? cu privire la interdependen?a criminalit??ii cu ereditatea patologic?. Au fost studia?i 100 mii de oameni. Rezultatele arat? c? printre oamenii care nu s-au compromis, frecven?a acestor cariotipuri alc?tuie?te în mediu 0,1%, printre criminalii normali din punct de vedere psihic – de 3,5 ori mai mult, iar printre bolnavii psihici cu comportament antisocial – de 6,6 ori mai des. Aceast? frecven?? este deosebit de caracteristic? pentru b?rba?ii cu sindromul Klinefelter (XXY). Copiii cu acest sindrom se întâlnesc cu o frecven?? de 1 la 450 de b?ie?i, iar la examenul medical al contingentului de b?rba?i deficien?i mintal, care se afl? în institu?iile medicale speciale, frecven?a acestui sindrom spore?te: 1 la 100. Printre criminalii deficien?i mintal num?rul acestor bolnavi este înc? mai mare: 1 la 50. Fenomene asem?n?toare sunt caracteristice ?i pentru bolnavii cu sindromul Daun, atât pentru b?rba?i, cât ?i pentru femei. Copiii cu anomaliile cromozomice indicate mai sus sufer? de tulbur?ri func?ionale ale sistemului nervos ?i deficien?? mintal? evident?. Statistica arat? c? multe defecte ale aparatului genetic al omului pot influen?a într-o anumit? m?sur? asupra comportamentului lui agresiv. De aceea diagnosticarea intrauterin? este foarte necesar?. Înseamn? oare aceasta c? trebuie s? se introduc? controlul genetic for?at al femeilor gravide, pentru a se eviden?ia ?i a se extirpa, de exemplu, embrionii cu garnitura de cromozomi X((, care se consider? deosebit de r?spândit? printre persoanele ce s?vâr?esc crime, recurgând la violen??? «Se poate întâmpla oare, – întreab? sociologul american A. Et?ioni,– c? în curând va veni acea zi când societatea va exercita presiuni asupra p?rin?ilor ?i le va cere s? supun? avort?rii copiii lor «criminali» care înc? nu s-au n?scut?» Fiind întrebat de ce un om se abate cu u?urin?? de la calea dreapt? ?i este în stare s? devin? infractor, iar altul nu devine, chiar în cele mai grele împrejur?ri, cunoscutul geneticiian Iu. A. Cherchis d? un singur r?spuns: pentru c? to?i oamenii sunt diferi?i – ?i nu din ziua na?terii, dar înc? din momentul când au fost concepu?i. Fiecare are genotipul s?u, pe baza c?ruia , în interac?iune cu mediul, i se dezvolt? particularit??ile, inclusiv cele ale psihicului. Desigur, nu exist? gene ale «criminalit??ii» ?i ale «bun?cuviin?ei», precum nu exist? gene ale inteligen?ei sau prostiei, egoismului sau altruismului, blânde?ii sau r?ut??ii ?. a. Particularit??ile comportamentului omului în mare parte sunt determinate genetic, iar formarea ?i dezvoltarea lor depinde de mediul social. Exist? infractori asupra c?rora educa?ia nu influen?eaz?. În aceste cazuri trebuie cercetate particularit??ile biosociale ale infractorului, pentru a alege m?surile educative ?i de pedeaps? eficiente ?i obiective din punct de vedere social. În diferite ?ari se efectueaz? experimente în domeniul ingineriei genetice, ?inându-se cont de perspectivele aplic?rii ei la oameni, ?i care pot fi realizate treptat pe m?sura dezvolt?rii ?tiin?ei ?i a societ??ii, economiei ?i culturii ei pe m?sura form?rii omului nou, a cre?terii con?tiin?ei sale, în sferele social? ?i etic?, în rela?iile de familie ?. a. Aceste experimente sunt de esen?? profund umanist? ?i sunt subordonate principiului superior al societ??ii noastre – binelui omului, dezvolt?rii lui libere ?i multilaterale. Bibliografie: